A aparut si pe Sociological Images cu urmatorul titlu (care, de altfel, o rezuma foarte bine):
WOMEN: RUINING EVERYTHING SINCE THE BEGINNING OF HUMANITY
Printre comentarii gasim:
Rolton: "And that’s not just some random advertisement — it’s good ol’ Nestlé."
mordicai: "On the plus side, I learned from the YouTube comments how to say “extrem de misogina.”"
Deaf Indian Muslim Anarchist: "yes, that’s right! It was a woman who got a man kicked out of Eden! It was a woman who broke up the Beatles! And yet another woman who broke up the Sex Pistols! I really f–king HATE and LOATHE advertisers, they are the ones who spread SEXISM and keep the fire of misogyny BURNING by brainwashing viewers that women are to be blamed for everything."
Anonymous: " But if misogynistic commercials have taught me anything, it’s that when teh wimmins talk, men don’t actually listen! It’s just a rush of words about shoez, how she hates her bestfriend and how fat she is! Yet, in the world of this commercial, the men are actually listening to the women, without their eyes glazing over and their brains shutting off! And then they actually follow that advice! My mind! It is blown!"
As mai adauga o interpretare personala: nu vi se pare ca sexismul reclamei are la baza o anumita forma de antisemitism? Exemplul clasic: conspiratia evreiasca controleaza financiar si opreste progresul/ creativitatea/ inovatia. Numai ca de data asta evreii sunt inlocuiti cu femei...
Tudorel Butoi explica la Realitatea vinovatia victimelor in cazurile de viol:
“Femeile pot şi trebuie să fie prudente. Femeile trebuie să ştie cum se urcă în lift şi să nu ne năpădească pe noi că au fost violate. Când şi cu cine. Să ştie să umble pe cărări care sunt luminate şi care sunt populate. Să nu bată ca exploratorii în miez de noapte parcurile şi să vină apoi la adresa poliţiei c-au fost violate. Şi să ştie cu cine intră în discuţie şi cu cine acceptă relaţii, ş.a.m.d. Comportamentul ăsta de leliţă balcanică, din păcate, cu excepţia acestor victime care nu au dat dovadă de el, este caracteristic piţipoancelor şi ele devin victime pentru că sunt victime de tip provocator, marea majoritate dintre ele.”
Tudorina si Un beso analizeaza foarte bine cazul. Ce vreau eu sa mai adaug sunt cateva informatii despre acest "expert". Are o pagina de web cu toate informatiile necesare:
Cu ce se ocupa fostul colonel de politie?
"Se confrunta cu personalitatile perverse, viclene si inteligente ale lumii interlope din balcanica noastra capitala. Pune capat, trimitand la glont sau in detentie grea, o serie de criminali cu crime multiple.
Raspunde competent solicitarilor mass-media (interviuri, analize de caz, luari de pozitie), mediatizand aspectele in special preventiv-ofensive ale ripostei anti-crima.
Este recunoscut ca autoritate in materie de catre segmentele profesioniste ale justitiei, procuraturii, universitatii, societatii civile in sens larg, creeaza discipoli in randul tinerilor politisti si studenti in psihologie si drept."
Cum isi apreciaza cariera?
"Fiecare zi de munca, o implicatie operativa, un caz, un om, un destin, o situatie de responsabilitate, miza si risc. Am plecat fara datorii morale sau materiale fata de cineva, lasand in urma o linie de munca redutabila, o experienta demonstrata si validata public ... am trait adevarat si real fara iluzii, inconjurat de admiratie, invidie, iubire si ura ... omul mi-a dat prilejul de a-l cunoaste in tot ce are el mai abject si mai sublim, am trait din plin succesul si gloria, am gustat amarul infrangerilor, am mentalitate de invingator, de justitiar si politist ...
Ce-si poate dori cineva mai mult ?!"
Ce mai scrie? (gasim la capitolul "Opera" una dintre capodoperele sale)
"PSIHANALIZA CRIMEI - FEMEIA ASASIN"
Despre ce e vorba aici?
"Detalii si subtilitati de abordare psihanalitica a sufletului femeii ucigase - abordare absolut speciala a interogatoriului de tip psihanalitic vis a vis de cea care, paradoxal, ucide (injunghie, arde, otraveste, mutileaza, etc.) desi este conceputa de Dumnezeu sa creeze, sa protejeze si sa poarte viata.
Ce se petrece in dramatismul existentei sale ? Care sunt mecanismele gestului criminal ? Cum gandeste o criminala ? Cata ura, cata dragoste ? Cata lumina, cat intuneric in mintea ratacita sau de "luciditate extrema" a asasinei ?"
Ce mai posteaza pe net?
Diplome peste diplome numai bune pentru gonflarea narcisismului adus la un stadiu patologic, as zice. Una singura lipseste de acolo: "Prietenul violatorilor de pretutindeni"
Si acum, pe bune, Realitatea chiar nu are cui sa ceara parerea in astfel de situatii? Sunt atatea persoane care au terminat studii de gen, lucreaza in ONGuri sau scriu pe bloguri pareri mult mai pertinente decat ale acestui individ (vezi numai cele doua posturi mentionate mai sus). Sau Realitatea face o miscare strategica de acuzare sistematica a victimelor violate?
Traian Băsescu a avut un discurs incendiar la Palatul Parlamentului, cu ocazia prezentarii “Raportul asupra Strategiei de îmbunătăţire a situaţiei romilor”. Cu aceasta ocazie festiva, cinci membri ai Alianţei Civice a Romilor au protestat virulent vis-à-vis de lipsa de implicare a autoritatilor in problemele romilor. Cu mesaje foarte sugestive ("10 ani de strategii, canci rezultate"), cei cinci nu au uitat de celebra sintagma "ţigancă împutiţă" a presedintelui sau de recenta declaratie a lui Teodor Baconschi (ministrul de externe), care a mentionat într-o întâlnire cu un oficial francez că există
"nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sânul unora dintre comunitãţile româneşti, în special în rândul comunitãţilor cetăţenilor români de etnie romă".
Cei cinci activisti romi au fost evacuati din sala de catre ofiterii SPP, fara drept de apel.
Dar inainte de a trece la cele spuse de presedinte, sa reflectam putin asupra declaratiei ministrului de externe. Diplomatia romaneasca transmite un mesaj foarte clar: problemele nu sunt institutionale, nu exista rasism si discriminare, toate actiunile infractionale sunt generate de fiziologic, de natura, de esenta unor anumite grupuri sociale. Adica, excludere publica pe motive de natura umana, de constitutie aistorica/atemporala. Adica rasism pe fata, la cel mai inalt nivel. Este importanta aceasta perspeciva deoarece se leaga foarte bine de ce spunea Basescu la Palatul Parlamentului.
Basescu a spus urmatoarele:
"Nu putem ascunde la nesfârşit imaginea minorităţii în străinătate. Da, sunt români, dar ce fac la fiecare colţ de stradă în marile capitale europene. Dacă nu vom discuta cinstit aceste lucruri şi ne ascundem de teama acuzaţiilor de discriminare, nu cred că vom găsi instrumentele sã rezolvăm problema".
Romii din strainatate strica imaginea Romaniei iar problema principala in calea actiunii statului roman este teama acuzatiilor de discriminare? Dar, mai exact, la ce fel de rezolvare se gandeste seful statului? O mai buna institutionalizare a rasismului, o mai buna excludere, o mai buna discriminare, o mai buna segregare?
Dar, pe de alta parte, nu putem sustine in fata Europei ca exista vreo forma de excludere din partea romanilor non-roma. Basescu aduce argumentul suprem:
"Cred că la 99% dintre românii care nu aparţin unei etnii, le plac cântecele romilor, le plac nunţile făcute de romi, le place să audă, poate nu 99%, dar sunt atâţia solişti, cântăreţi, dacă mă gândesc de la Adi Minune până la oricine, le plac manelele... Deci nu este o respingere în societate a ceea ce provine de la romi."
Cine il poate contrazice atunci cand aduce un argument beton gen la 99% dintre non-roma le plac manelele? Iata raspunsul: romanii nu au cum sa discrimineze romii. Pe langa reducerea nesimtita a etniei rome la o singur cliseu, producatoare de manele, Basescu transmite foarte clar un mesaj de sustinere a rasismului sistematic la nivel de decizie politica, la nivel discursiv si la nivel de politici publice. Atata timp cat discriminarea romilor nu este recunoscuta la toate nivele si amendata, nu ne putem astepta decat la o accentuare a discriminarii structurale, mai ales cand se ofera argumente penibile in favoarea "mulitculturalismul romanesc" (inca odata, la 99% dintre romani le plac manelele).
O tema obsedanta revine in declaratie. Totul se poate reduce la problema de imagine a Romaniei care este asociata, impotriva vointei sincere a demnitarilor, cu “majoritatea roma” (ca si cum situatia dramatica in care se afla romii respectivi nu are nici o legatura cu segregarea sociala pe criterii rasiste si discriminarea structurala din Romania):
"În zona externă, unde toţi, de la mine până la orice alt demnitar, atunci când primim semnale de insatisfacţie a omologilor noştri din UE, spunem da, sunt cetăţeni români şi ferească Dumnezeu ca un demnitar să nu spună că e cetăţean român. Hai să fim cinstiţi, avem o mare problemă de imagine. Mergeţi la Paris, mergeţi la Oslo, mergeţi la Roma, mergeţi la Milano, minoritatea romă este prezentă în orice colţ, în faţa oricărui muzeu şi nu ca să intre în muzeu".
Inainte sa citesc aceste declaratii, tocmai ma uitasem peste cei 6 pasi de aici (Continuum on becoming an anti-racist multicultural institution) si ma gandeam unde as pozitiona diversele institutii romanesti de la nivel inalt. Daca inainte as fi mers pentru 2 (Passive), dupa aceste declaratii importante pentru tara, zic sigur 1 (Exclusive).
O companie din Japonia a realizat un robot numit Actroid DER-2 care clipeşte din gene şi imită mimica feţei în momentul vorbirii. Exact de ce e nevoie pentru a "suplini rolul unei prezentatoare TV sau chiar al unei menajere". Ciprian Purice ne prezinta povestea intr-o maniera halucinanta: pentru domnul jurnalist de la Click!, robotul respectiv este "o minunăţie de femeie", "menajera viitorului" etc. Dupa parerea de expert in relatiile de gen a lui Purice Actroid DER-2 este "atât de bine realizat încât ar putea înlocui, în viitor, soţia vreunui bărbat nemulţumit." El stie cel mai bine din ce e alcatuit un astfel de obiect: "Femeia are în dotare camere video montate în globurile oculare şi microfoane în interiorul urechilor."
Aaa, am uitat sa mentionez titlul articolasului: "Adio nevastă! Îmi iau femeie robot!". Pentru ca o femeie nu poate fi decat menajera sotului si sclava fara subiectivitate. Ideile astea nu sunt chiar asa de noi, utopia sexista are o lunga istorie. Bine ca mai sunt jurnalisti ca dl. Purice atenti la ce se intampla in stiinta si demni de pastrarea acestor idealuri inalte. Pentru ca, pana la urma, la ce mai e buna si stiinta daca nu la promovarea inegalitatii dintre barbati si femei in tabloide gen Click!?
Puteti gasi articolul aici, sub sectiunea IT & Gadgets din Click!
Stereotipurile de gen sunt atat de raspandite in orice mediu de informare dar e nevoie de o perpetua reafirmare a lor. De ce oare? Sa fie de vina nesiguranta acestor stereotipuri si senzatia de goliciune prezenta atunci cand sunt mentionate? Daca un jurnalist sau copywriter reintroduce propriile frici referitoare la performarea relatiilor de gen, ar treubi sa vedem nevoia personala de terapie si incertitudine in siguranta propriei feminitati/masculintiati/orientari sexuale. Ce se intampla insa cand un psiholog reafirma cu nonsalanta aceste sterotipuri dintr-o perspectiva "stiintifica"? Informatia devine brusc stire si capata aerul de "fapt", "adevar", "absolut". Asta este situatia si in cazul urmator. Psihologul Alina Iliescu vorbeste despre barbatii narcisisti (din capul locului, nu vreau sa iau apararea narcisistilor, ci doar sa atrag atentia cum se pot folosi fragmente de discurs clinic pentru a sustine status quo-ul si relatiile de gen existente). Din punctul sau de vedere, justificat de... well, justificat de propria heteronormativitate si misoginie, I guess, "barbatii care au mai multa grija de cum arata, in comparatie cu femeile, risca sa fie mult mai infideli decat oricare alt barbat". Pentru ca un barbat are o singura posibilitate de a fi barbat: machism si iar machism, altfel devine femeie si atunci lucrurile o iau razna. Pentru doamna psiholog, toti barbatii sunt condamnati sa fie heterosexuali, altfel de barbati nu pot sa existe. Iar daca acesti barbati isi ignora performarea masculinitatii patriarhale devin narcisisti, adica au "tulburari de personalitate" si sunt patologizati.Cele care sufera de lipsa masculintatii agresive sunt tot femeile pentru ca "cele care se indragostesc de un astfel de barbat trebuie sa fie supuse, extrem de atente si sa ii faca sa se simta centrul universului".
Stereotipurile de gen se intalnesc la un moment dat: "Asa cum noi, femeile, avem nevoie de tandrete si pasiune, asa au si barbatii. De cele mai multe ori, narcisistii au tendinta sa caute tandretea la o femeie, iar pasiunea la alta." Scopul este iar de a reinstaura ierarhiile de gen si masculintatile neaose, lipsite de tandrete si pasiune, dominate de rationalitate si detasare de corp, dar atat de folositoare si sigure pentru femei. Urmatorul argument ar fi fost, pe aceasta logica deficitara: sa ne bucuram de violenta domestica pentru ca asa se exprima adevarata masculinitate si femeile vor sa fie sigure ca au un barbat adevarat langa ele.
Foarte interesant cum aceste pareri bazate pe absolut nimic devin stiri cu o aura de veridicitate stiintifica...bleah
Citim Libertatea. Radem, ne simtim bine, ne distram, si nu stiu cum se face ca e intotdeauna pe seama cuiva. De obicei femei, minoritati etnice sau sexuale, pentru ca, nu-i asa, perspectiva pe care suntem invitati sa ne-o asumam ca cititori ai acestui ziar, e cea a barbatului majoritar cu orientari “corecte”. Cum masculinitatea hegemonica a barbatului roman se manifesta prin pozitia superioara si dominanta asupra femeilor si a altor barbati, barbatii minoritari si gay sunt si ei feminizati, identificati ca posesorii unor masculinitati deficiente, deviante. Ideea e ca punctul de vedere al barbatului alb heterosexual trebuie intotdeauna sa aiba prioritate si castig de cauza. In aceasta lumina, tonul subiectelor abordate de damned if you do, damned if you don’t, devine mult mai clar. Un exemplu clasic e the spectacle of shame la care sunt supuse femeile: sunt ba prea grase, ba prea slabe, ba prea usoare, ba prea cuminti. Important e sa fie intarit faptul ca feminitatea are intotdeauna ceva de corectat, de schimbat, de imbunatatit.
Reprezentarea unor sexualitati sau identitati sexuale care transgreseaza binarul heteronormativ nu scapa de verdicte contradictorii pe aceeasi linie de damned if you do, damned if you don’t. De exemplu, doua articole din libertatea de azi. Primul face parte dintr-o serie de demascari explozive in care un preot gay e outed in presa. Articolul invita la homofobie pe fata, cu manie drept-credincioasa, alimentata fara indoiala si de ambivalenta placere starnita in cuviosii cititori de vizionarea si descrierea detaliata a filmuletului incriminator. Preotul cu pricina e descris in mod foarte feminizat: părinţelul tinerel, cu bărbiţa lui rară, mereu roşu în obrăjori. Canta dumnezeieste, si doar stim toti ce inseamna asta – wink wink…Si sa nu mai spun, minunea minunilor, ca avem tot dreptul sa-l uram: "Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns că orientarea sa sexuală era una greşită, părintele Teoctist Nichitean era şi rasist", pentru ca “nu-i plac tiganii”!Excuse- moi?? Banuiesc ca domnul care a scris articolul si-a construit, viclean, cazul pe analogia: rasism = imoral; homosexualitate=imorala…Deci,voiladovada: preotul gay e stricat pana in maduva oaselor. Si ca sa-l infundam pe el putem sa ne folosim dupa plac de termenul de rasist. Cand ne serveste cauza, deplangem rasismul. Cand vine vorba de discriminare si abuz, il binevenim. Give me a fucking break.
Al doilea exemplu, sincer, m-a lasat cu gura cascata. Iarasi e vorba de o demascare exploziva. De data aceasta nu e vorba de demascarea unei feminitati masculine (+rasism, ca in cazul preotului), ci de demascarea masculinitatii unei femei transsexuale, Naomi. Filmuletul in care Naomi e surprinsa fara machiaj si cu ceva barba e dovada ca e o impostoare de gen, si chiar ne ofera ceva informatie educationala despre ce inseamna sa fii femeie transsexuala: “Femeia transsexuala nu poate fi deosebita de femeia biologica” si, daca nu stiati, “duce o viata decenta si discreta ca orice alta femeie.” No shit. Deci dupa ce preotul gay e admonestat ca e prea feminin, Naomi e aratata cu degetul ca e prea masculina - si chiar daca masculinitatea ei excesiva nu ar fi problema, atunci viata ei "indecenta" si "indiscreta" ar fi, nu? Hai sa fim seriosi, asta e homofobie si heterosexism dus la extrem. Pana la urma, ambele cazuri sunt exemple de discurs care promoveaza ura si rusinea impotriva identitatilor si sexualitatilor care ies din stramtul binar heterosexist. Mesajul e: daca esti barbat, fii masculin (adica, heterosexual, paros, dur, solid etc); daca esti femeie, fii sexi, delicata, machiata, pe tocuri, discreta (wtf?). No moustache allowed.
Dupa ce in fiecare zi presa tabloida ne prezinta avantajele si aprecierea “tunarii” sau a “siliconarii”, Una-Maria Voicu (asa se semneaza persoana in cauza, nu este o greseala) scrie azi un articol in Cancan si despre dezavantejele unui astfel de proces. Dar iata ca vina si excesul dorintei apartin unei singure persoane: femeia care isi pune silicoane. Cu un titlu incendiar („Plateste pentru ca a vrut silicoane prea mari”), Una-Maria Voicu ne prezinta cazul Marinei Dina printr-un exercitiu remarcabil de „slut-shaming”.
Marina Dina este vinovata pentru ca, citez:
·„a refuzat sa asculte sfatul doctorului”
·„a recunoscut ca atunci cand s-a operat a vrut sa scape de complexele de a nu avea sani si de ironiile membrilor familiei” (cu un subtitlu elocvent: „Frustrare”)
·"a fost avertizata ca i s-ar putea intampla acest lucru, atunci cand s-a operat, in urma cu mai bine de trei ani, chiar de catre chirurgul care a facut interventia, insa ea nu a tinut cont de sfaturile medicului pentru ca si-a dorit niste sani foarte mari"
·"pacientele au uneori pretentii care nu au legatura cu realitatea".
Desi e vorba de un esec („s-a trezit cu sani dubli, pentru ca atunci cand s-a operat a cerut niste implanturi foarte mari, desi ea avea initial bustul foarte slab dezvoltat, fapt ce a condus la alunecarea siliconului sub muschi”, „implanturile mamare cu silicon i s-au deformat, stirbindu-i frumusetea”), articolul reuseste sa strecoare doua imagini topless cu Marina Dina. Sansa re-obiectivarii scuza sansa esecului chirurgical.
Ce noroc, in aceasta poveste avem si personaje pozitive:
·fotografii care folosesc photoshopul: „Defectul sanilor blondei este foarte evident, dar a fost retusat de fotografii Playboy”;
·medicii chirurgi care sunt gata sa ii refaca implanturile si dau sfaturi importante: „E neplacut, dar aceste situatii se intampla, mai ales ca pacientele au uneori pretentii care nu au legatura cu realitatea. Nu am operat-o eu, dar stiu ca deformatiile astea se remediaza”.
Si acum, pe bune, ziarul Cancan nu isi da seama ca jigneste si da vina aiurea pe o femeie care sufera din cauza cerintelor de corpuri exagerate din media romaneaca (inclusiv Cancan) pentru a satisface ochiul misogin al barbatului mioritic? Sau asta e strategie de marketing (scuzam barbatii si dam vina pe femei pentru orice li se intampla = vindem mai multe ziare)? Pentru ca targetul ziarului mi se pare destul de clar: barbati heteronormativi sexisti care au nevoie de confirmarea sexismului/heteronormativitatii lor in fiecare editie.
In Observatorul Cultural, o cronica bunicica despre La bourgeoise respectable. Réflexion sur la construction d’une nouvelle identité féminine dans la seconde moitié du XIXe roumain, de Ionela Baluta, si pe care ma gandesc ca am s-o comand cumva. Nu intru in prea multe detalii, dar iata cateva fragmente care mie mi-au trezit clar interesul pentru aceasta carte:
Pentru a evidenţia mizele politice şi ideologice ce stau la baza identităţilor sociale, a construcţiei simbolice şi a elaborărilor normative, a luărilor de poziţie subiective, precum şi a construcţiei diferenţiate a sexelor, volumul trece dincolo de analiza descriptivă care este interesată mai degrabă de diferenţa dintre sexe.
...
A doua parte a lucrării – şi cea mai consistentă, prin interogaţiile la care aduce răspunsuri inedite pentru istoria socială a secolului al XIX-lea românesc – studiază felul în care diferitele clivaje şi principii de diferenţiere feminin/masculin sînt traduse în modele normative: modelul juridic, modelul educaţional, modelul igienist şi modelul medical. Autoarea insistă asupra codificării şi instituţionalizării ştiinţei medicale şi a cîmpului medical, datorită cărora igiena devine o ştiinţă socială şi o ştiinţă a statului, şi este astfel integrată în administraţia publică. Igiena contribuie în egală măsură la construirea ideal-tipului femeii moderne şi a „normalităţii“. Frumuseţea femeii (ce rezultă din armonia dintre corp şi spirit) este intim legată de curăţenie, de sănătate, de respectabilitate şi de maternitate. Discursul igienist ocupă, pe bună dreptate, un loc semnificativ în economia lucrării, întrucît îi permite autoarei să scoată la iveală stereotipurile şi viziunile ideologice drapate în formulări ştiinţifice aparent obiective, prin care este consacrată diferenţa „naturală“ dintre femei şi bărbaţi şi prin care sînt consolidate frontierele sociale.
Pare a fi foarte clar pozitionata politic, scrisa dintr-o perspectiva deschis feminista. Mie imi suna foarte foarte bine! :)
Octavian Cojocaru semneaza un articol despre rasismul lui Gigi Becali in Evenimentul zilei cu titlul: Dragomir: „La Gigi nu e rasism, e doar glumă!”. Un titlu care sintetizeaza reactia personajelor care tot apar in media si a jurnalistilor in ceea ce priveste rasismul (dar si misoginia sau homofobia). Octavian observa cum europarlamentarul foloseste sintagme gen tigani, bronzati etc. pentru a reduce valoarea celor din mediul fotbalistic. Aceasta obisnuinta nu a fost sanctionata sau "observata" de nimeni pana acum.
Lipsa de reacţie a tuturor celor care l-ar putea sancţiona l-a făcut pe Gigi să se simtă intangibil şi să încalce legea fără să-i pese. La începutul lunii octombrie, Gigi i-a numit pe rapidişti „ţigani”, în direct la televizor. Nimeni n-a reacţionat, iar Gigi a continuat spectacolul grotesc.
George Copos, numit de mai multe ori "tigan" de catre Becali, a incercat chiar sa-i justifice discursul:
Gigi e Gigi! N-o să contestăm nicăieri vorbele sale. Eu am încercat să fug de el, dar a fost mai iute de picior şi n-am reuşit. Ce să-i mai reproşez? Toţi oamenii de afaceri au probleme. Abia în 2010 va veni sfârşitul lumii”.
Octavian Cojocaru considera lipsa de reactie a victimelor "ciudata". Tot George Copos declara in urma cu doua saptamani:
Carenţele de comportament ale lui Becali sunt bine-cunoscute, dar de data asta vom aduce la cunoştinţa Parlamentului European modul în care un membru al acestui prestigios organism înţelege să-şi exercite statutul.
Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, a avut aceste zile o reactie demna de un sef de institutie care organizeaza comisiile de sanctionare a rasismului in fotbal:
Nu trebuie sancţionat, tată! Era o glumă a lui Gigi cu Copos! Ce şi-au mai zis şi la pauză... A fost aşa frumos... Am râs de nu mai puteam! Tot glume de-astea cu ţigani! Nu e, tată, rasism! La Gigi Becali nu există rasism, e glumă.
Roxana Truinea, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, declara presei in acest caz:
În cazul precedent am demarat procedura de citare. După ce va fi audiat, vom lua şi o măsură. Amenda maximă pe care putem să o dăm noi este de 8.000 de lei. Orice ONG care apără drepturile romilor îl poate da în judecată şi să-i ceară daune materiale mai mari.
Ieri in Libertatea, un articol nesemnat despre Becali. De data asta sunt redate, complet necritic, cateva pareri misogine dintr-un interviu pentru revista The One:
George Becali nu ar vota niciodată o femeie preşedinte. Acesta consideră că nu este potrivit ca o femeie să fie preşedinte.
Becali nu ar face tandem nici cu o femeie prim-ministru şi declară pentru revista The ONE că poate să accepte orice când vine vorba de o femeie, mai puţin o femeie în funcţia de preşedinte sau premier.
Intrebat cum priveste adulterul, Becali afirma ca acesta nu este atat de grav la barbati, cum este la femei: “In cazul unui barbat (nu este vorba de mine acum) se spune ca, daca are mai multe femei, este smecher. Cand femeia are mai multi barbati, este considerata o femeie usoara."
In acelasi interviu, Becali isi spune parerea si despre operatiile estetice: “Operatiile estetice sunt o contrazicere a lui Dumnezeu. Eu, daca stiu ca o femeie are silicoane sau alte operatii estetice, imi repugna. Numai cand stiu ca are silicoane, ma enervez.”
Si povestind de tineretea sa, cand existau momente in care avea si trei prietene deodata, Becali spune ca sotia sa l-a cucerit cu cumintenia si frumusetea ei.
Si cam asta e tot articolul. Desi putem vedea din aceste citate importanta violentei verbale, ceea ce lipseste este o analiza pertinenta a acestei situatii, Octavian Cojocaru reducand articolul la prezentarea diferitelor pozitii iar Libertatea parafrazeaza admirativ/romantat/nostalgic misoginia directa. Scriu despre acest caz pentru ca il consider simptomatic pentru lipsa de atitudine la declaratiile politicienilor/persoanelor publice din Romania. Am auzit de atatea ori ca nu merita sa te bagi in cocina, ca politicienii sunt toti la fel, ca nu avem ce face, ca ne pierdem timpul daca spunem ceva contra, ca Becali e de o prostie infricosatoare etc. Dar tocmai prostia respectiva, jucata cum trebuie, este cea care ii aduce dominatia discursului si justificarea privilegiilor. Bush este cel mai cunoscut exemplu de politician idiot care, la fel ca si Becali acum, era in functia politica un om obisnuit, la fel ca orice privitor din fata micului ecran, era "unul dintre noi". Contextul din Romania este de asa natura incat misoginia/rasismul/homofobia pe fata mobilizeaza audientele.
Judith Halberstam explica intr-un interviu cum stupiditatea domina discursul politic, cum a juca un politician prost, care "nu intelege", lipsit de educatie, ignorant, poate insemna obtinerea de putere.
Pentru ca toate aceste articole/emisiuni pe care le ignoram in fiecare zi lucreaza foarte bine impotriva "celor care gandesc", impotriva atitudinilor antirasiste, antimisogine, antihomofobe.
Si inca ceva: aceste "glume" par a fi generate de o vasta ignoranta dar produc o anumita forma de cunoastere alternativa, un discurs bun de aplicat in orice situatie cotidiana, o alta epistemologie foarte la indemana. Iar raspunsurile/atitudinile care ar putea sa le contracareze intarzie sa apara sau sunt foarte usor reduse la tacere. Excuse my pessimism.
Adelina Gherman semneaza in Adevarul un articol cu un titlu care mi-a atras atentia:
Fiica scriitorului american Paul Auster, “star multifuncţional”
adica 1) persoana in cauza nu are o identitate proprie, nu are nici macar un nume, singura legatura cu ordinea simbolica a jurnalistului roman este relatia falocentrica/ierarhica cu un barbat important (un scriitor american) care indeplineste functia de proprietar (tata) al obiectului cu pricina;
2) "star multifunctional", o repetare a statutului de obiect al persoanei in cauza. DEXul ne explica ce inseamna multifunctional (autoarea aratandu-si foarte clar intentiile prin utilizarea in mod corect a acestui cuvant): adj. (Despre obiecte) Care poate îndeplini mai multe funcțiuni, cu mai multe întrebuințări.
si subliniez: despre obiecte, referitor la intrebuintarea lor.
Ce este foarte obositor si tras la xerox in aceste articole despre vedete femei este folosirea epitetelor inaintea numelor: Adelina Gherman nu gaseste altceva mai inspirat decat "frumoasa Sophie" (ce altceva poate fi o femeie pentru un jurnalist din Romania in afara de apetisanta, sexoasa, frumoasa etc - toate adjective folosite pentru scopul articolelor: prezentarea femeilor ca obiecte, total lipsite de agentie, puse la dispozitia autoritatii masculine?). Adelina se straduie sa ii mai gaseasca si alte calitati Sophiei Auster, actrita, fotomodel si cantareata: "pare să fie la fel de ambiţioasă ca tatăl său". Multumim, ne-ai lamurit de tot! Mare este frica de falus in redactiile ziarelor din Bucuresti....
...iată se apropie zgripsoroaica de Scorpie. Scorpia, cu o falcă în cer şi cu alta în pământ şi vărsând flăcări, se apropia ca vântul de iute; iară calul se urcă repede ca săgeata până cam deasupra şi se lăsă asupra ei cam pe deoparte
