28.10.09

O carte care suna foarte bine

In Observatorul Cultural, o cronica bunicica despre La bourgeoise respectable. Réflexion sur la construction d’une nouvelle identité féminine dans la seconde moitié du XIXe roumain, de Ionela Baluta, si pe care ma gandesc ca am s-o comand cumva. Nu intru in prea multe detalii, dar iata cateva fragmente care mie mi-au trezit clar interesul pentru aceasta carte:


Pentru a evidenţia mizele politice şi ideologice ce stau la baza identităţilor sociale, a construcţiei simbolice şi a elaborărilor normative, a luărilor de poziţie subiective, precum şi a construcţiei diferenţiate a sexelor, volumul trece dincolo de analiza descriptivă care este interesată mai degrabă de diferenţa dintre sexe.
...


A doua parte a lucrării – şi cea mai consistentă, prin interogaţiile la care aduce răspunsuri inedite pentru istoria socială a secolului al XIX-lea românesc – studiază felul în care diferitele clivaje şi principii de diferenţiere feminin/masculin sînt traduse în modele normative: modelul juridic, modelul educaţional, modelul igienist şi modelul medical. Autoarea insistă asupra codificării şi instituţionalizării ştiinţei medicale şi a cîmpului medical, datorită cărora igiena devine o ştiinţă socială şi o ştiinţă a statului, şi este astfel integrată în administraţia publică. Igiena contribuie în egală măsură la construirea ideal-tipului femeii moderne şi a „normalităţii“. Frumuseţea femeii (ce rezultă din armonia dintre corp şi spirit) este intim legată de curăţenie, de sănătate, de respectabilitate şi de maternitate. Discursul igienist ocupă, pe bună dreptate, un loc semnificativ în economia lucrării, întrucît îi permite autoarei să scoată la iveală stereotipurile şi viziunile ideologice drapate în formulări ştiinţifice aparent obiective, prin care este consacrată diferenţa „naturală“ dintre femei şi bărbaţi şi prin care sînt consolidate frontierele sociale.


Pare a fi foarte clar pozitionata politic, scrisa dintr-o perspectiva deschis feminista. Mie imi suna foarte foarte bine! :)

Share/Save/Bookmark

27.10.09

De ce trebuie sa reactionam la ce spune Becali

Octavian Cojocaru semneaza un articol despre rasismul lui Gigi Becali in Evenimentul zilei cu titlul: Dragomir: „La Gigi nu e rasism, e doar glumă!”. Un titlu care sintetizeaza reactia personajelor care tot apar in media si a jurnalistilor in ceea ce priveste rasismul (dar si misoginia sau homofobia). Octavian observa cum europarlamentarul foloseste sintagme gen tigani, bronzati etc. pentru a reduce valoarea celor din mediul fotbalistic. Aceasta obisnuinta nu a fost sanctionata sau "observata" de nimeni pana acum. 
Lipsa de reacţie a tuturor celor care l-ar putea sancţiona l-a făcut pe Gigi să se simtă intangibil şi să încalce legea fără să-i pese. La începutul lunii octombrie, Gigi i-a numit pe rapidişti „ţigani”, în direct la televizor. Nimeni n-a reacţionat, iar Gigi a continuat spectacolul grotesc. 
George Copos, numit de mai multe ori "tigan" de catre Becali, a incercat chiar sa-i justifice discursul:
 Gigi e Gigi! N-o să contestăm nicăieri vorbele sale. Eu am încercat să fug de el, dar a fost mai iute de picior şi n-am reuşit. Ce să-i mai reproşez? Toţi oamenii de afaceri au probleme. Abia în 2010 va veni sfârşitul lumii”.
Octavian Cojocaru considera lipsa de reactie a victimelor "ciudata". Tot George Copos declara in urma cu doua saptamani: 
 Carenţele de comportament ale lui Becali sunt bine-cunoscute, dar de data asta vom aduce la cunoştinţa Parlamentului European modul în care un membru al acestui prestigios organism înţelege să-şi exercite statutul.
Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, a avut aceste zile o reactie demna de un sef de institutie care organizeaza comisiile de sanctionare a rasismului in fotbal:
Nu trebuie sancţionat, tată! Era o glumă a lui Gigi cu Copos! Ce şi-au mai zis şi la pauză... A fost aşa frumos... Am râs de nu mai puteam! Tot glume de-astea cu ţigani! Nu e, tată, rasism! La Gigi Becali nu există rasism, e glumă.
Roxana Truinea, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, declara presei in acest caz: 
În cazul precedent am demarat procedura de citare. După ce va fi audiat, vom lua şi o măsură. Amenda maximă pe care putem să o dăm noi este de 8.000 de lei. Orice ONG care apără drepturile romilor îl poate da în judecată şi să-i ceară daune materiale mai mari.
Ieri in Libertatea, un articol nesemnat despre Becali. De data asta sunt redate, complet necritic, cateva pareri misogine dintr-un interviu pentru revista The One: 
George Becali nu ar vota niciodată o femeie preşedinte. Acesta consideră că nu este potrivit ca o femeie să fie preşedinte.
Becali nu ar face tandem nici cu o femeie prim-ministru şi declară pentru revista The ONE că poate să accepte orice când vine vorba de o femeie, mai puţin o femeie în funcţia de preşedinte sau premier.
Intrebat cum priveste adulterul, Becali afirma ca acesta nu este atat de grav la barbati, cum este la femei: “In cazul unui barbat (nu este vorba de mine acum) se spune ca, daca are mai multe femei, este smecher. Cand femeia are mai multi barbati, este considerata o femeie usoara."
In acelasi interviu, Becali isi spune parerea si despre operatiile estetice: “Operatiile estetice sunt o contrazicere a lui Dumnezeu. Eu, daca stiu ca o femeie are silicoane sau alte operatii estetice, imi repugna. Numai cand stiu ca are silicoane, ma enervez.”
Si povestind de tineretea sa, cand existau momente in care avea si trei prietene deodata, Becali spune ca sotia sa l-a cucerit cu cumintenia si frumusetea ei.
Si cam asta e tot articolul. Desi putem vedea din aceste citate importanta violentei verbale, ceea ce lipseste este o analiza pertinenta a acestei situatii, Octavian Cojocaru reducand articolul la prezentarea diferitelor pozitii iar Libertatea parafrazeaza admirativ/romantat/nostalgic misoginia directa. Scriu despre acest caz pentru ca il consider simptomatic pentru lipsa de atitudine la declaratiile politicienilor/persoanelor publice din Romania. Am auzit de atatea ori ca nu merita sa te bagi in cocina, ca politicienii sunt toti la fel, ca nu avem ce face, ca ne pierdem timpul daca spunem ceva contra, ca Becali e de o prostie infricosatoare etc.  Dar tocmai prostia respectiva, jucata cum trebuie, este cea care ii aduce dominatia discursului si justificarea privilegiilor.  Bush este cel mai cunoscut exemplu de politician idiot care, la fel ca si Becali acum, era in functia politica un om obisnuit, la fel ca orice privitor din fata micului ecran, era "unul dintre noi". Contextul din Romania este de asa natura incat misoginia/rasismul/homofobia pe fata mobilizeaza audientele. 
Judith Halberstam explica intr-un interviu cum stupiditatea domina discursul politic, cum a juca un politician prost, care "nu intelege", lipsit de educatie, ignorant, poate insemna obtinerea de putere.
Pentru ca toate aceste articole/emisiuni pe care le ignoram in fiecare zi lucreaza foarte bine impotriva "celor care gandesc", impotriva atitudinilor antirasiste, antimisogine, antihomofobe. 
Si inca ceva: aceste "glume" par a fi generate de o vasta ignoranta dar produc o anumita forma de cunoastere alternativa, un discurs bun de aplicat in orice situatie cotidiana, o alta epistemologie foarte la indemana. Iar raspunsurile/atitudinile care ar putea sa le contracareze intarzie sa apara sau sunt foarte usor reduse la tacere.  Excuse my pessimism. 

Share/Save/Bookmark

17.10.09

starul multifunctional






Adelina Gherman semneaza in Adevarul un articol cu un titlu care mi-a atras atentia:



Fiica scriitorului american Paul Auster, “star multifuncţional”


adica 1) persoana in cauza nu are o identitate proprie, nu are nici macar un  nume, singura legatura cu ordinea simbolica a jurnalistului roman este relatia falocentrica/ierarhica cu un barbat important (un scriitor american) care indeplineste functia de proprietar (tata) al obiectului cu pricina;
       2) "star multifunctional", o repetare a statutului de obiect al persoanei in cauza. DEXul ne explica ce inseamna multifunctional (autoarea aratandu-si foarte clar intentiile prin utilizarea in mod corect a acestui cuvant): adj. (Despre obiecte) Care poate îndeplini mai multe funcțiuni, cu mai multe întrebuințări.


si subliniez: despre obiecte, referitor la intrebuintarea lor.


Ce este foarte obositor si tras la xerox in aceste articole despre vedete femei este folosirea epitetelor inaintea numelor: Adelina Gherman nu gaseste altceva mai inspirat decat "frumoasa Sophie" (ce altceva poate fi o femeie pentru un jurnalist din Romania in afara de apetisanta, sexoasa, frumoasa etc - toate adjective folosite pentru scopul articolelor: prezentarea femeilor ca obiecte, total lipsite de agentie, puse la dispozitia autoritatii masculine?). Adelina se straduie sa ii mai gaseasca si alte calitati Sophiei Auster, actrita, fotomodel si cantareata: "pare să fie la fel de ambiţioasă ca tatăl său". Multumim, ne-ai lamurit de tot! Mare este frica de falus in redactiile ziarelor din Bucuresti....

Share/Save/Bookmark

8.10.09

Breaking News: Herta Muller e romanca


Intelectualii si criticii romani s-au grabit sa afirme romanitatea Hertei Muller, doar dupa recunoasterea sa in Occident prin acordarea premiului Nobel:


"Acest premiu ne aparţine şi nouă, pentru că foarte multe dintre cărţile Hertei Muller, ca şi în activitatea ei publicistică şi în prezenţele foarte dese la televiziunile germane ea vorbeşte despre realităţi româneşti" (Mircea Mihăieş)


"Sper ca această victorie să îi facă pe tot mai mulţi români să se apropie de literatură, pentru că pe lumea asta există şi altceva decât fotbalul" (Alex Stefanescu)


"Mă bucură foarte mult orginile ei româneşti şi iată, mai există şi dreptate pe lumea asta. Este, fără doar şi poate, un tilu de mândrie pentru România, nu putem uita că este româncă. Evident că există o legătură cu România în opera ei" (Nicolae Manolescu)


Asta dupa ce Herta Muller a criticat de nenumarate ori situatia culturala din Romania, a fost ignorata cu gratie de elita intelectuala sau chiar a intrat in conflict cu institutii gen ICR. Paul Cernat exprima o pozitie mai moderata si mai de bun simt: "Pentru România e destul de dificil şi delicat. Nu ştiu cât de bine e să ne revendicăm victoria atât timp cât ea a avut o relaţie tensionată cu identitatea ei românească."


Sa nu uitam ce spunea Herta Muller despre apartenenta sa la cultura romana: "Nu pleacă cei mai rai, cei care sunt de vină pentru regimul totalitar rămân. Ceilalţi s-au dus în toate vânturile şi nu se mai întoarce nimeni cum a plecat. Te duci în altă ţară, trebuie să vezi cum trăieşti, să te adaptezi şi când vii înapoi nu mai aparţii de ceea ce ai părăsit. "


sau


"Numai când mă gândesc la contactul zilnic cu realitatea românească, îmi dau seama că aş înnebuni a doua oară dacă ar trebui să trăiesc în România de azi. Este atâta indiferenţă în ţara asta, de vină pentru tot ce se întâmplă este şi indiferenţa populaţiei."


Dar aceasta redescoperire a romanitatii scriitoarei are si un revers (cum era de asteptat). Mircea Mihaies ne explica: vestea este proastă pentru alţi candidaţi români (scriitori barbati recunoscuti si apreciati cu adevarat) la Nobelul pentru literatură, cum ar fi Norman Manea sau Mircea Cărtărescu cărora li s-au închis barierele pentru premiu. Iata ca romanii au si de suferit de pe urma acestui premiu, saracii...


Urmaresc stirile in continuare!

Share/Save/Bookmark

Postfeminism fara feminism: o curiozitate



Stiam ca Libertatea nu e o sursa de incredere in privinta multor informatii mai mult sau mai putin mondene, dar asta e prea de tot: in editia de azi am gasit un articol furat (pentru ca nu e citata sursa), ciuntit si tradus penibil de prost, sub titlul “cinci mituri false [!!] despre orgasm”. Articolul original in engleza e de pe site-ul askmen.com, care se autodescrie ca un Cosmopolitan pentru barbati, ceea ce pentru mine e egal cu heterosexist si misogin. Faptul ca pe askmen.com sfaturile legate de orgasmul femeilor sunt clar scrise de barbati heterosexuali pentru alti barbati asemenea, e un detaliu care se pierde in mod inexplicabil in traducerea mirosind a google translator din Libertatea, unde informatia e prezentata in stil pseudo-stiintific si “obiectiv”. Ok, ok, nu e groundbreaking news ca in presa romaneasca se traduc jdemii de articolase furate din surse care de care mai indoielnice. Dar din cand in cand mai scapa cate o curiozitate, cum ar fi acest articol. Nu ca n-ar fi sexist, dimpotriva. Din el invatam printre altele ca femeile nu-si doresc cu adevarat un orgasm in timpul sexului; chiar daca-si doresc, in cazul in care nu-l au, e numai vina lor pentru ca probabil sufera de low self esteem (sexul insemnand aici barbat+femeie, PIV style).
De ce mi se pare o curiozitate: pentru ca nevoia de a clarifica aceste “false mituri”despre orgasmul feminin reflecta o tendinta existenta in “vest” de a incorpora fragmente din discursul feminist in discursul mainstream, dar in mod depolicizat. Luptele date la nivel simbolic in al doilea val feminist pentru afirmarea unei sexualitati feminine active, independenta de cea masculina sunt integrate intr-un discurs masculinist al carui scop e in continuare sexist, dar sub masca unei societati postfeministe. Deci, ca sa clarific: articolul original, desi heterosexist si misogin, reflecta impactul pe care feminismul l-a avut asupra contextului social in care a fost scris. Traducerea (proasta) a acestui articol in romana si publicarea lui contine aceste referinte culturale interne la adresa feminismului, fara a rezona in vreun fel cu realitatea sociala romaneasca. Aici e buba. Asa ca chiar daca sexismul general al articolului se pliaza foarte bine pe sexismul de la noi, mie personal mi se pare bizar sa gasesc o asemenea mostra de postfeminist backlash intr-un ziar romanesc.
Ma rog.
Ma gandeam, ce-ar fi totusi, daca tot furam articole de pe net pentru educarea sexuala a barbatilor romani, sa gasim ceva site-uri ceva mai bine informate, si cu o agenda mai putin sexista? Hm?

Share/Save/Bookmark

7.10.09

Cu o randunica nu se face primavara


Dar o adiere calduta tot am simtit citind in Cotidianul un articol in care membrii organizatiei ACCEPT discuta prejudecatile si atitudinile gresite fata de homosexualitate in societatea romaneasca. Cateva din punctele extrem de importante atinse: homosexualitatea nu e o boala, e la fel de "normala"(urasc cuvantul asta!) ca si heterosexualitatea, si nu e "rezultatul" unei alegeri sau al abuzului sexual suferit in copilarie.


La nivel public e foarte important ca acestea sa fie mentionate in mod repetat pentru a de-negativiza imaginea comunitatii LGBT in Romania (o imagine pozitiva e un vis indepartat deocamdata) si a contracara discursul ortodoxist conservator homofob.


Have a gay day! :)

Share/Save/Bookmark

6.10.09

In care ma iau de reprezentarea femeilor in televiziune


Am vazut recent un documentar despre felul in care sunt reprezentate femeile in televiziunea italiana. Desi analiza propusa de realizatoarea* filmului e modesta, riscand chiar sa ajunga pe un teren alunecos - citate biblice, permanta referinta la existenta unei feminitati “autentice” out there – agenda politica a proiectului de a reexamina si ataca modul simptomatic in care femeile sunt reprezentate in mass media in general, merita toata atentia. Mai ales ca problemele ridicate nu se limiteaza numai la televiziunea italiana - ma refer aici in mod special la televiziunea din Romania. Recunosc ca am fost uimita de asemanarea izbitoare dintre imaginile difuzate “la ei”si “la noi.” Ba chiar ma gandeam ca daca as fi inchis sonorul, ar fi putut foarte bine fi vorba despre orice show romanesc de genul Te pui cu blondele, Pariu ca stiu, sau mult-vizionata Cronica a carcotasilor. Lasand la o parte intrebarile despre genealogia acestui gen de programe in Romania si legaturile dintre presa romaneasca si cea italiana, problemele cele mai stringente se refera la modul in care reprezentarea diferentelor (de gen, de etnicitate, sexualitate etc) opereaza in televiziune. Si cand zic reprezentare anulez deja orice prezumtie ca televiziunea reflecta in mod direct realitatea. Mai mult, vreau sa subliniez rolul major pe care media o are in a construi si solidifica stereotipuri al caror scop e in cele din urma de a intari un status quo care privilegiaza si apara valorile intrupate de barbati albi heterosexuali.

Ma limitez deocamdata numai la reprezentarea stereotipica a femeilor, sau mai bine zis a “femeii”, din moment ce pluralul ar putea duce la concluzia gresita ca exista o multitudine de modalitati de reprezentare in aceste programe. Ce e vizibil chiar cu ochiul liber, fara prea multa teorie, e ca femeia, asa cum apare ea in aceste programe de “divertisment”, e intruparea unei fantezii masculine heterosexiste (si rasiste), o imagine aproape grotesca a unei feminitati pornificate, pasive, lipsita de subiectivitate. E omniprezenta in studiourile de filmare, aproape anonima (o blonda, o bruneta etc), un corp generic de femeie care se conformeaza unei estetici porno devenita mainstream: subtire, cu sani cat mai mari, par cat mai lung, machiaj mistifiant, haine si tocuri deasemenea porno chic; e de obicei hostess, dansatoare, mobilier, obiect al placerii vizuale si al dorintei masculine si de multe ori, al ridicolului, relegata in aceasta pozitie instrumentala de ultimate other din care confirma pasiv demersurile de autoglorificare ale barbatilor din aceste emisiuni.

Desi nu cred in existenta spectatorilor pasivi care absorb indiscriminat orice li se serveste la televizor, sunt sigura ca acest gen de reprezentare a femeilor extrem de reductiv si misogin are efecte negative atat pentru femei cat si pentru barbati. Avem nevoie de reprezentari alternative, subversive in care femeile au voce, subiectivitate, sunt mai mult decat fragmente de corpuri pornificate si fetisizate sub omnipotenta privire masculina (male gaze). Intrebarea e cum. Primul pas e interogarea acestui sistem de reprezentare si refuzul de a-l accepta ca dat, "natural". Trebuie subminat in mod constant prin comentarii lasate pe site-uri, bloguri, in discutii si articole. Deci, la munca! :)


*(realizatoarele? nu inteleg italiana, si site-ul nu are versiunea in limba engleza, asa ca detaliile de productie mi-au scapat)

Share/Save/Bookmark

3.10.09

Masculinitati de campanie


Mircea Geoana a intrat din plin in campania electorala pentru Presedintie. Mai exact, a inceput cu un interviu amplu unde altundeva decat in Playboy. Probabil cititorii Playboy sunt primele persoane la care se gandeste PSDul in campanie. O excelenta ocazie pentru acest candidat sa isi exprime stereotipurile de gen.

Explicand functia de prim ministru, Mircea Geoana se foloseste de femeia ca obiect pentru a arata "seriozitatea" functiei: "Postul de prim-ministru nu este o femeie sau o masina, ca sa il doresti. Implica o mare responsabilitate si presupune anumite conditii politice." Dorinta de a poseda o femeie (pusa pe aceeasi treapta cu o masina) este frivola, lipsita de responsabilitate si de implicatii politice pentru Dl. Geoana. Dar nu este problematica in sine, comparatia functiei cu un obiect neinsemnat (femeia) este cea care il deranjeaza.

Legat de sotia sa, Mircea Geoana isi marturiseste hipermasculinitatea: “Pe Mihaela am cucerit- o la... înălţime. Mai exact, la Predeal, pe pârtia de schi de la Clăbucet. S-a petrecut în anul 1983. De-abia învăţam să schiez. Eram însă foarte hotărât să reuşesc. Am nimerit în acelaşi telescaun cu Mihaela şi... s-a întâmplat!" Ce ar mai fi un candidat la cea mai inalta functie fara reafirmarea cuceririlor macho la inaltime? Dl.Geoana reintareste argumentul: "În perioada petrecută în SUA, am văzut cât de important este rolul soţiilor pentru un diplomat, pentru o persoană publică." Pentru ca o persoana publica trebuie sa aiba o sotie (si aici nu cred ca se refera si la cupluri de lesbiene intrate in politica), heterosexismul repetat ramane in continuare o arma imbatabila in campania electorala. Totul merge mana in mana cu misoginia de familie (vezi aici ultima campanie de la fundatia doamnei Geoana).

Un ultim citat din Playboy, foarte greu de inteles de altfel, mie mi-a luat ceva timp: "Uşor-uşor, deşi suntem o societate încă misogină, vom depăşi spectrul Elenei Ceauşescu şi al altor Elene, a căror influenţă a fost nefastă.” Cred ca totusi exista o greseala in text: in loc de "desi" trebuia pus altceva ("pentru ca", "datorita faptului ca", "Doamne-ajuta!" etc.). Dar lasand la o parte glumele de sintaxa, Mircea Geoana se refera la Elena Udrea si celelate Elene, sau mai simplu, la femeile din politica, ale caror spectru trebuie depasit. Din nou, femeia politician este raul absolut, are o influenta nefasta, trebuie data la o parte, iar ce alt model o poate inlocui efectiv? Numai un politican barbat, macho in declaratii si care isi face campanie in Playboy poate oferi raspunsul.
Share/Save/Bookmark

1.10.09

Ana Blandiana in Libertatea















Un articol foarte bun apare azi in Libertatea. Este vorba de o stire legata de Ana Blandiana, in care autoarea articolului contureaza un profil pozitiv al unei femei puternice din Romania, fara obiectivarea obisnuita sau slut shaming:

Scriitoarea Ana Blandiana a primit miercuri cea mai înaltă distincţie civilă din Franţa: medalia Legiunii de Onoare. Ceremonia s-a desfăşurat la ora 18.00 la reşedinţa ambasadorului Franţei în România, Henri Paul.

Statul francez o omagiază astfel pe Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman, după numele de naştere), preşedinta Fundaţiei Academia Civică, care stă la originea Centrului Internaţional de studii asupra comunismului şi a Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei de la Sighet, notează Mediafax.

Ana Blandiana a scris de-a lungul vieţii 12 volume de versuri, două volume de nuvele fantastice, un roman şi şapte volume de eseuri, toate publicate în limba română începând cu anul 1964. Operele sale au fost traduse în 23 de limbi.

Scriitoarea este laureata mai multor premii literare, naţionale şi internaţionale. Ea a primit Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania în 1969, Premiul pentru poezie al Academiei Române în anul 1970, Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în 1982, Premiul Internaţional "Gottfried von Herder", la Viena, 1982, Premiul Naţional de Poezie, 1997, Premiul "Opera Omnia", 2001 şi Premiul Internaţional "Vilenica" în anul 2002.

Legiunea de onoare, conform originalului în franceză, Legion d'Honneur , este cea mai înaltă distincţie civilă şi militară franceză, instituită în anul 1802 şi acordată neîntrerupt din 1804 până în prezent.

Iata ca se poate scrie si altfel despre femei. Bravo, Sandra Sârbu !


Share/Save/Bookmark
Related Posts with Thumbnails