Puteti gasi articolul aici, sub sectiunea IT & Gadgets din Click!
29.11.09
O idee nu chiar asa de futurista
Puteti gasi articolul aici, sub sectiunea IT & Gadgets din Click!
23.11.09
Despre barbatii narcisisti
Stereotipurile de gen sunt atat de raspandite in orice mediu de informare dar e nevoie de o perpetua reafirmare a lor. De ce oare? Sa fie de vina nesiguranta acestor stereotipuri si senzatia de goliciune prezenta atunci cand sunt mentionate? Daca un jurnalist sau copywriter reintroduce propriile frici referitoare la performarea relatiilor de gen, ar treubi sa vedem nevoia personala de terapie si incertitudine in siguranta propriei feminitati/masculintiati/orientari sexuale. Ce se intampla insa cand un psiholog reafirma cu nonsalanta aceste sterotipuri dintr-o perspectiva "stiintifica"? Informatia devine brusc stire si capata aerul de "fapt", "adevar", "absolut". Asta este situatia si in cazul urmator. Psihologul Alina Iliescu vorbeste despre barbatii narcisisti (din capul locului, nu vreau sa iau apararea narcisistilor, ci doar sa atrag atentia cum se pot folosi fragmente de discurs clinic pentru a sustine status quo-ul si relatiile de gen existente). Din punctul sau de vedere, justificat de... well, justificat de propria heteronormativitate si misoginie, I guess, "barbatii care au mai multa grija de cum arata, in comparatie cu femeile, risca sa fie mult mai infideli decat oricare alt barbat". Pentru ca un barbat are o singura posibilitate de a fi barbat: machism si iar machism, altfel devine femeie si atunci lucrurile o iau razna. Pentru doamna psiholog, toti barbatii sunt condamnati sa fie heterosexuali, altfel de barbati nu pot sa existe. Iar daca acesti barbati isi ignora performarea masculinitatii patriarhale devin narcisisti, adica au "tulburari de personalitate" si sunt patologizati.Cele care sufera de lipsa masculintatii agresive sunt tot femeile pentru ca "cele care se indragostesc de un astfel de barbat trebuie sa fie supuse, extrem de atente si sa ii faca sa se simta centrul universului".
Despre barbatii narcisisti
4.11.09
Damned if you do, damned if you don't
Damned if you do, damned if you don't
2.11.09
Pe cine da vina Cancan?
Pe cine da vina Cancan?
28.10.09
O carte care suna foarte bine
O carte care suna foarte bine
27.10.09
De ce trebuie sa reactionam la ce spune Becali
Lipsa de reacţie a tuturor celor care l-ar putea sancţiona l-a făcut pe Gigi să se simtă intangibil şi să încalce legea fără să-i pese. La începutul lunii octombrie, Gigi i-a numit pe rapidişti „ţigani”, în direct la televizor. Nimeni n-a reacţionat, iar Gigi a continuat spectacolul grotesc.
Gigi e Gigi! N-o să contestăm nicăieri vorbele sale. Eu am încercat să fug de el, dar a fost mai iute de picior şi n-am reuşit. Ce să-i mai reproşez? Toţi oamenii de afaceri au probleme. Abia în 2010 va veni sfârşitul lumii”.
Carenţele de comportament ale lui Becali sunt bine-cunoscute, dar de data asta vom aduce la cunoştinţa Parlamentului European modul în care un membru al acestui prestigios organism înţelege să-şi exercite statutul.
Nu trebuie sancţionat, tată! Era o glumă a lui Gigi cu Copos! Ce şi-au mai zis şi la pauză... A fost aşa frumos... Am râs de nu mai puteam! Tot glume de-astea cu ţigani! Nu e, tată, rasism! La Gigi Becali nu există rasism, e glumă.
În cazul precedent am demarat procedura de citare. După ce va fi audiat, vom lua şi o măsură. Amenda maximă pe care putem să o dăm noi este de 8.000 de lei. Orice ONG care apără drepturile romilor îl poate da în judecată şi să-i ceară daune materiale mai mari.
George Becali nu ar vota niciodată o femeie preşedinte. Acesta consideră că nu este potrivit ca o femeie să fie preşedinte.
Becali nu ar face tandem nici cu o femeie prim-ministru şi declară pentru revista The ONE că poate să accepte orice când vine vorba de o femeie, mai puţin o femeie în funcţia de preşedinte sau premier.
Intrebat cum priveste adulterul, Becali afirma ca acesta nu este atat de grav la barbati, cum este la femei: “In cazul unui barbat (nu este vorba de mine acum) se spune ca, daca are mai multe femei, este smecher. Cand femeia are mai multi barbati, este considerata o femeie usoara."
In acelasi interviu, Becali isi spune parerea si despre operatiile estetice: “Operatiile estetice sunt o contrazicere a lui Dumnezeu. Eu, daca stiu ca o femeie are silicoane sau alte operatii estetice, imi repugna. Numai cand stiu ca are silicoane, ma enervez.”
Si povestind de tineretea sa, cand existau momente in care avea si trei prietene deodata, Becali spune ca sotia sa l-a cucerit cu cumintenia si frumusetea ei.
De ce trebuie sa reactionam la ce spune Becali
17.10.09
starul multifunctional
Fiica scriitorului american Paul Auster, “star multifuncţional”
starul multifunctional
8.10.09
Breaking News: Herta Muller e romanca
Breaking News: Herta Muller e romanca
Postfeminism fara feminism: o curiozitate
Postfeminism fara feminism: o curiozitate
7.10.09
Cu o randunica nu se face primavara
Cu o randunica nu se face primavara
6.10.09
In care ma iau de reprezentarea femeilor in televiziune
In care ma iau de reprezentarea femeilor in televiziune
3.10.09
Masculinitati de campanie
Mircea Geoana a intrat din plin in campania electorala pentru Presedintie. Mai exact, a inceput cu un interviu amplu unde altundeva decat in Playboy. Probabil cititorii Playboy sunt primele persoane la care se gandeste PSDul in campanie. O excelenta ocazie pentru acest candidat sa isi exprime stereotipurile de gen.
Explicand functia de prim ministru, Mircea Geoana se foloseste de femeia ca obiect pentru a arata "seriozitatea" functiei: "Postul de prim-ministru nu este o femeie sau o masina, ca sa il doresti. Implica o mare responsabilitate si presupune anumite conditii politice." Dorinta de a poseda o femeie (pusa pe aceeasi treapta cu o masina) este frivola, lipsita de responsabilitate si de implicatii politice pentru Dl. Geoana. Dar nu este problematica in sine, comparatia functiei cu un obiect neinsemnat (femeia) este cea care il deranjeaza.
Legat de sotia sa, Mircea Geoana isi marturiseste hipermasculinitatea: “Pe Mihaela am cucerit- o la... înălţime. Mai exact, la Predeal, pe pârtia de schi de la Clăbucet. S-a petrecut în anul 1983. De-abia învăţam să schiez. Eram însă foarte hotărât să reuşesc. Am nimerit în acelaşi telescaun cu Mihaela şi... s-a întâmplat!" Ce ar mai fi un candidat la cea mai inalta functie fara reafirmarea cuceririlor macho la inaltime? Dl.Geoana reintareste argumentul: "În perioada petrecută în SUA, am văzut cât de important este rolul soţiilor pentru un diplomat, pentru o persoană publică." Pentru ca o persoana publica trebuie sa aiba o sotie (si aici nu cred ca se refera si la cupluri de lesbiene intrate in politica), heterosexismul repetat ramane in continuare o arma imbatabila in campania electorala. Totul merge mana in mana cu misoginia de familie (vezi aici ultima campanie de la fundatia doamnei Geoana).
Un ultim citat din Playboy, foarte greu de inteles de altfel, mie mi-a luat ceva timp: "Uşor-uşor, deşi suntem o societate încă misogină, vom depăşi spectrul Elenei Ceauşescu şi al altor Elene, a căror influenţă a fost nefastă.” Cred ca totusi exista o greseala in text: in loc de "desi" trebuia pus altceva ("pentru ca", "datorita faptului ca", "Doamne-ajuta!" etc.). Dar lasand la o parte glumele de sintaxa, Mircea Geoana se refera la Elena Udrea si celelate Elene, sau mai simplu, la femeile din politica, ale caror spectru trebuie depasit. Din nou, femeia politician este raul absolut, are o influenta nefasta, trebuie data la o parte, iar ce alt model o poate inlocui efectiv? Numai un politican barbat, macho in declaratii si care isi face campanie in Playboy poate oferi raspunsul.
Masculinitati de campanie
1.10.09
Ana Blandiana in Libertatea
Scriitoarea Ana Blandiana a primit miercuri cea mai înaltă distincţie civilă din Franţa: medalia Legiunii de Onoare. Ceremonia s-a desfăşurat la ora 18.00 la reşedinţa ambasadorului Franţei în România, Henri Paul.Statul francez o omagiază astfel pe Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman, după numele de naştere), preşedinta Fundaţiei Academia Civică, care stă la originea Centrului Internaţional de studii asupra comunismului şi a Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei de la Sighet, notează Mediafax.
Ana Blandiana a scris de-a lungul vieţii 12 volume de versuri, două volume de nuvele fantastice, un roman şi şapte volume de eseuri, toate publicate în limba română începând cu anul 1964. Operele sale au fost traduse în 23 de limbi.
Scriitoarea este laureata mai multor premii literare, naţionale şi internaţionale. Ea a primit Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania în 1969, Premiul pentru poezie al Academiei Române în anul 1970, Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în 1982, Premiul Internaţional "Gottfried von Herder", la Viena, 1982, Premiul Naţional de Poezie, 1997, Premiul "Opera Omnia", 2001 şi Premiul Internaţional "Vilenica" în anul 2002.
Legiunea de onoare, conform originalului în franceză, Legion d'Honneur , este cea mai înaltă distincţie civilă şi militară franceză, instituită în anul 1802 şi acordată neîntrerupt din 1804 până în prezent.
Iata ca se poate scrie si altfel despre femei. Bravo, Sandra Sârbu !
Ana Blandiana in Libertatea
18.9.09
Despre masculinitatea lui Bobby
Despre masculinitatea lui Bobby
12.9.09
The enemy within. Roma, the media and hate speech
The enemy within. Roma, the media and hate speech
7.9.09
Asa-i in tenis
Cu sânii micşoraţi, Simona Halep a câştigat turneul de la MariborRemarcam cu interes formularea ambigua care sugereaza, ca acolo unde unii sportivi au succese prin multa munca, vointa, inteligenta si talent, Simona a castigat “cu sanii”. Acestia joaca un rol principal, la bine sau la rau, in succesele, atat ca si in esecurile tenismenei, fiind vinovati de a-i “da bataie de cap” in prealabil, si “purtandu-i noroc” de data aceasta. Calitatile de sportiva si de fiinta umana ale Simonei Halep sunt reduse la aceasta buclucasa pereche de sani a caror fluctuatie de volum are un impact decisiv asupra vietii ei.
(…)
Sânii nu i-au mai dat bătaie de cap româncei, care s-a impus în finală, în faţa tenismenei din Ungaria, Katalin Marosi. Cap de serie numărul unu, unguroaica nu a avut nicio şansă în faţa Simonei care a învins-o cu uşurinţă în două seturi, scor 6-4, 6-2.
În luna iulie, Simona a suferit o intervenţie chirurgicală prin care şi-a micşorat bustul în scopul îmbunătăţirii performanţelor sportive. Se pare că tensimena româncă a făcut o alegere bună, de această dată noii sâni purtându-i noroc.
Desi apare intr-un tabloid, cu asociatiile obisnuite de vulgaritate si superficialitate, acest articol e simptomatic pentru societatea romaneasca in care femeile sunt reprezentate constant in mod dezumanizant, fetisizat (femeia = o pereche de sani) si patologizat (corpul feminin in continua nevoie de modificare, tratamente, ajustari etc).
Asa-i in tenis
4.9.09
Actorii maghiari impotriva homofobiei
Acest video a fost realizat din initiativa lor. Majoritatea sunt personaje foarte cunoscute in Ungaria, celebritati care apar la TV on a daily basis. Oare in Romania cand va exista o astfel de initiativa? Prea curand nu cred, avand in vedere ultimele reactii publice impotriva Madonnei din partea artistilor romani. Ca sa nu mai vorbim de homofobia si rasismul complet acceptabile si pe fata din mediul teatral romanesc...Dar iata ca se poate, chiar si intr-un mediul nociv ideologic cum este cel maghiar, foarte similar cu cel romanesc de altfel. Oare cine ar putea sa apara intr-un astfel de clip? Am o lista personala, dar nu pot trece mai mult de 2 persoane...sunt prea pesimist?
Actorii maghiari impotriva homofobiei
30.8.09
Huiduieli si urale
Madonna a fost huiduita la concert in Romania pentru ca a indraznit sa faca apel impotriva discriminarii romilor si homosexualilor. Si nu numai ca a fost huiduita de publicul de la concert (Madonna, gay icon, foarte activa politic hello???), dar presa romaneasca s-a dezlantuit impotriva ei in atacuri veninoase si extrem de defensive. Reactia spontana, viscerala a publicului impotriva mesajului transmis de ea anti-discriminare bazata pe etnie si orientare sexuala (si cred ca lista de “diferente” ar putea fi mai lunga) reflecta in mod tulburator o societate aflata intr-o stare profund PRE-corectitudine politica. Nu ca asta ar fi o stare dezirabila in care nu ar mai exista discriminare, ar fi ridicol sa sustin asa ceva. (Nu vreau sa laud political correctness, pentru ca poate fi problematic, mai ales cand e folosit ca unica strategie de combatere a discriminarii, ceea ce adesea rezulta intr-o aplicare rigida si ipocrita, cu iz de limba de lemn). Ma refer la political correctness ca la acea constiinta ca anumite lucruri nu pot fi spuse, pentru ca ele perpetueaza ura, discriminarea, marginalizarea anumitor grupuri bazate pe diferentele fata de un grup dominant; political correctness ca o intelegere comuna a faptului ca exista rasism, sexism, homofobie, si ca acestea opereaza prin o multitudine de canale, inclusiv limbajul.
Reactia publicului si a presei romanesti mie imi spune foarte ca clar ca in Romania aceasta intelegere comuna lipseste cu desavarsire. Nu numai atat, dar, sustinut de vasta majoritate a articolelor pe aceasta tema e dreptul pe care-l avem sa uram pe cine vrem in tara noastra…Simt cumva ca e inutil sa dau exemple din presa, deoarece toate sunt variatii pe aceeasi tema: 1. Madonna nu poate sa ne dea lectii morale deoarece e o “babette” (Cotidianul) din Vest lipsita de voce si talent (dupa cum declara si Luminita Anghel, so it must be true) ; 2. e pura fictiune ca romii sunt discriminati la noi, daca au probleme, e tot vina lor (sunt infractori, violenti, anti-sociali – tot romanul stie asta, duh).
Pai da, singura forma de discriminare recunoscuta ca atare in Romania e lipsirea de privilegii a cuiva care se afla deja intr-o pozitie avantajoasa. Asa poate afirma zambind un anume Sebastian Vladescu , fost ministru de finante, din sanul calduros al multiplelor privilegii de care se bucura dumnealui ca barbat alb, heterosexual, membru al elitei politice romanesti: “Nu cred că în România există un model sistematic de discriminare, cum nu cred că e vorba de o problemă reală la noi. Personal, am crescut în Chitila, la podul Constanţei, şi nici urmă de discriminare, nici la şcoală, şi nici pe stradă între noi, românii şi copiii de ţigani. Poate ei ne discriminau pe noi, că erau mai mulţi şi ne puteau bate mai uşor”.
Reactia publicului e explicata in numeroase feluri, ba ca Madonna nu are voce, ba ca era caldura + praf si berea era scumpa…dar toate aceste explicatii, unele fatis – dar aproape toate in mod implicit – rasiste, nu fac decat sa rationalizeze si, mai mult, sa (auto)felicite ura impotriva romilor (dar nu numai) existenta fara nici un process de constiinta in Romania. Sper totusi ca macar scandalul provocat sa ridice niste semne de intrebare.
P.S. Citesc acum ca in Sofia Madonna nu a repetat mesajul indraznit in Romania. Unii jurnalisti constata cu mare satisfactie ca “Romanii i-au dat o lectie Madonnei”. Bravo baieti, ramaneti cei mai tari.
Desi intr-o tara in care Azis* (artist openly gay de origine roma care canta pop-folk, un soi de manele) e superstar ma indoiesc ca reactiile ar fi la fel de negative.
* vezi postul de mai sus
Huiduieli si urale
4.6.09
o frumuseţe
Dar până la urmă aceste laude conturează o imagine puţin onorantă pentru o femeie extraordinară. Chiar din titlul articolului "O frumuseţe!", putem observa legătura performanţă - feminitate devenită obiect de admirat şi posedat. Pentru că Alexandra Dulgheru nu poate avea subiectivitate, este doar o faţă frumoasă, "ceva dincolo de lovituri, de condiţia fizică sau chiar de trăsăturile chipului". CTP continuă exerciţiul de admiraţie: "Alexandra Dulgheru e o fată cu o faţă extraordinară, cum n-am mai văzut de mult."
Insistând pe trăsăturile fizice ale Alexandrei, CTP face o comparaţie cu un mare bărbat de tenis, pentru că numai aşa putem înţelege valoarea masculinizată a unui sportiv: "Faţa Alexandrei Dulgheru mi-a amintit de marele brazilian Gustavo Kuerten în vârful gloriei sale la Roland Garros. O frumuseţe."
Succesul Alexandrei are şi alte explicaţii: "Cu siguranţă, a ajutat-o şi antrenorul ei, Daniel Dobre, fostul meu partener de dublu pe terenurile din Dămăroaia acum mai bine de 20 de ani, astăzi un specialist de marcă şi neobişnuit de serios pentru România.Deci, tenisul feminin românesc merge." Noroc de bărbaţi serioşi care se ocupă de aceste tinere frumoase.
CTP se foloseşte de acest caz pentru a analiza diferenţele de gen din tenis şi pentru a explica de ce băieţii nu sunt la acelaşi nivel cu fetele. Pentru jurnalist lucrurile sunt clare: "băieţii care vin la tenis în ziua de azi au în primul rând în cap să aibă bani, să se distreze, să umble prin cluburi, să facă sex cu pisi transportate cu maşini de fiţe. Nu ţin nicidecum să taie capetele monstrului, pentru că tenisul e un monstru cu multe capete, pe care trebuie să i le tai unul câte unul, muncind din greu. Fetele, în schimb, sunt mai disciplinate, mai conştiincioase, pot fi ţinute mai uşor în frâu de părinţi şi de antrenori." Cu alte cuvinte, fetele fac ce le spun parinţii sau antrenorii bărbaţi, sunt fete cuminţi şi aşa au rezultate strălucite. Pentru că, nu-i aşa, antrenorul le ţine mai uşor în frâu.
Suprapunerea de frumuseţe feminină şi ascultarea falusului: reţeta către succes în interpetarea masculinistă a lui Cristian Tudor Popescu. Totul într-un context civilizator, pentru că pe lângă toate aceste calităţi, "Alexandra vorbeşte o engleză cât se poate de civilizată, o puteţi asculta pe net".
o frumuseţe
27.5.09
in apararea Elenei Basescu
Becali isi explica sustinerea: "Eu, spre deosebire de alţii, am o părere bună despre Elena Băsescu. Ştiţi de ce? E o fată drăguţă, o fată frumoasă, care am înţeles că a făcut studiile prin America, o fată care ar apărea frumos în Parlamentul European".
Aprecierea Elenei Basescu merge mai departe: "Mai bine decât alţii să fie ea. Ce credeţi, că alţii sunt mai deştepţi decât Elena Băsescu? Până la urmă nu e puştoaică. Decât să nu facă nimic în Parlamentul European, mai bine să ajungă acolo o fată frumoasă. Oricum nu fac nimic acolo. Nici nu fac nimic, nici frumoşi nu sunt. Măcar să vină Elena Băsescu, care e frumoasă, care mai vrăjeşte pe acolo, mai face ceva pentru România". Destul de ambigua diferenta frumusete/inteligenta dar lucrurile nu raman chiar asa simple pentru ca reporterii pun intrebarea cheie: daca Becali si-ar lasa fiicele sa activeze in politica. De parca Elena Basescu este in politica doar pentru ca a lasat-o tatal. Acum Becali isi exprima adevarata pozitie fata de prezenta femeilor in politica. Sa nu uitam faptul ca aceasta este pozitia publica a unui posibil viitor parlamentar european: "Pe fetele mele nu am să le las niciodată în politică. Părerea mea este că politica este pentru bărbaţi. Nu spun asta din misoginism." Daca asta nu e misoginism, atunci ce poate fi? O parere misogina? O remarca sexista? Un comentariu in afara politicii? Referitor la gender mainstreaming si politicile de gen, Becali vorbeste de ce il doare cel mai mult, adica despre fotbal, pentru ca, nu-i asa, totul se rezuma la football politics: "Până la urmă o să ne oblige să jucăm şi cu trei femei într-o echipă de bărbaţi. Sunt adeptul a ceea ce a lăsat Dumnezeu pe pământ. Adică bărbaţii să se ocupe de treburile bărbăteşti, iar femeile de treburile femeieşti". Destul de clar. Si eu care credeam ca e o greseala in acest articol, cum de a ajuns Becali sa sustina o femeie politician? Atata timp cat limitele sunt specificate, feminitatea poate fi sustinuta si validata de cei mai conservatori politicieni. Feminitatea este folosita pentru a sustine aceeasi logica misogina care exclude femeile. Putem avea femei in politica la nivel european deoarece Parlamentul European nu e o institutie serioasa, importanta si suficient de masculina pentru a-i apara statutul conservator. In timp ce institutia fotbalului este. Acum nu mai imi este foarte clar de ce Becali candideaza pentru europarlamentare.
Dar intrebarile reporterilor ne ajuta si in acest demers. Intrebat care va fi primul lucru pe care-l va face dacă va obţine mandatul de eurodeputat, Becali raspunde: "Primul lucru pe care-l voi face în Parlamentul European este să-mi fac crucea şi să spun Tatăl Nostru. Voi face rugăciunea pentru români, nu pentru mine. Mie mi-a dat destul Dumnezeu". Adica putin discurs ortodoxist, e clar ca asta lipseste la Bruxelles. Si dupa ce Parlamentul European devine o insitutie serioasa cu frica de Dumnezeu putem elimina si femeile.
in apararea Elenei Basescu
18.5.09
Mamuti, cai si alte animale…
Introducerea pune deja cartile pe fata: Pe lângă mamuţi, cai şi alte animale, oamenii din paleolitic au reprezentat artistic şi corpuri de femei (…) Din care logica ne forteaza sa deducem ca 1. oamenii din paleolitic erau barbati; si 2. corpurile de femei fac parte din aceeasi categorie ca si mamuti, cai si alte animale. Si ca sa fim siguri ca nu e vorba de o greseala, restul articolului e consecvent si ego-sintonic. Ni se atrage atentia ca statueta înfăţişează o femeie nu tocmai atrăgătoare după standardele moderne, de ca si cum aceste aparent universale standarde de frumusete feminina ar avea vreo relevanta in prezenta descoperire arheologica. Pentru ca nu au.
Intr-un stil nu diferit de o barfa tabloida mustind de ceva venin sexist aflam apoi ca Trunchiul îndesat găzduieşte o pereche de sâni supradimensionaţi, iar în partea posterioară a corpului se remarcă fesele extrem de late. Indemnul de a pofti la slabit parca pluteste in aer…
Ew.
Mamuti, cai si alte animale…
13.5.09
Datoria unui bărbat este să încerce?!?
Click! publica azi un articol scris de Dana Enache despre Oana Zăvoranu. Tema este hartuirea sexuala in televiziune si acceptarea ei. Un caz foarte problematic, o persoana care lucreaza in televiziune de peste zece ani vorbeste despre hartuire la locul de munca. Pe parcurs, aflam cum vina hartuirii ii apartine Oanei si „formelor voluptoase”, seful care o hartuieste nefiind niciodata blamat in articol. Primul paragraf spune asa: ,„Formele voluptuoase ale Oanei Zăvoranu i-au ispitit pe mulţi dintre şefii vedetei, care au încercat să o oblige să facă sex cu ei.” Singurul statut care pare sa justifice rezistenta Oanei la hartuire este „statutul de femeie măritată” care ar fi trebuit sa opreasca automat orice atac din partea unui sef. Si daca Oana nu ar fi fost maritata era OK? Tot acest articol este generat de un caz iesit in presa tabloida, in care seful i-a smuls tricoul in biroul lui. Oana le-a declarat ziaristilor de la Click!: „Am ieşit în sânii goi, ce era să fac? Omul avea familie acasă, nu vreau să-i dezvălui identitatea şi să-i fac probleme. Nu m-a bătut şi, oricum, datoria unui bărbat este să încerce. Depinde doar de femeie dacă acceptă sau nu”. Pentru ca nu a batut-o si mai are si familie, i s-a iertat atacul violent asupra unei angajate. Cata generozitate! Mai mult decat atat, barbatii au obligatia sa hartuiasca, scapand de orice responsabilitate, in timp ce femeile pot doar sa refuze galant si in nici un caz sa depuna plangeri. Sa nu uitam, este vorba de o televiziune importanta din Romania si de o angajata vedeta. Daca si in acest caz, despre o persoana arhicunoscuta si demonizata constant de media, atacul sexual este ignorat si chiar justificat in articol, ce sa mai vorbim de persoanele care trec prin aceasta situatie in conditii mult mai dificile, riscand sa isi piarda locul de munca si sa fie ele insele acuzate in final? Faptul ca o vedeta de televiziune vorbeste despre un caz personal o face pe jurnalista de la Click! sa incurajeze atitudinea de blazaj in fata unor astfel de situatii. Si pana la urma, Oana accepta hartuirea cu bratele deschise, in concluzie, dragi citititoare, faceti la fel ca ea: „Oana nu s-a gândit să depună plângere la Poliţie, ba chiar ne-a mărturisit că s-a obişnuit cu astfel de situaţii jenante: „Am trecut prin atâtea întâmplări în cei 10 ani de televiziune, încât, dacă ar fi fost să-i dau în judecată pe cei care m-au hărţuit, aş fi avut acum 60 de procese”.
Datoria unui bărbat este să încerce?!?
12.5.09
Femei tari si reporteri misogini
Citesc in Cotidianul un interviu cu Simona Maierean, prima femeie din armata romana care zboara cu un avion supersonic. La prima vedere, articolul promite sa fie o gura de aer proaspat in peisajul sufocant al mediei romanesti in care domina imaginile stereotipice ale unei feminitati pornificate si patologizate. In sfarsit, o reprezentare pozitiva a unei femei ce iese din obositele tipare heteronormative, la nivel profesional cel putin, imi zic eu in sinea mea. Insa nici nu mi-am frecat mainile bine de bucurie, ca elanul mi-a si fost retezat: de la inceputul interviului e clar ca reporterul nu poate trece peste faptul ca Simona Maierean e intr-adevar capabila de a-si depasi conditia de femeie, dupa cum se exprima dansul galant la un moment dat, si ca isi poate indeplini indatoririle de pilot in aviatia militara romana. Aceasta mirare se amplifica gradat pe masura ce interviul inainteaza, Ilisoi luptandu-se cu probleme mari in a intelege ca o femeie mai poate face si altceva decat a da viata sau a se ruja. Desi inteleg ca scopul articolului e sa scoata in evidenta faptul ca o femeie kicks ass in armata romana, reporterul nu reuseste decat sa o jigneasca in mod repetat pe Simona Maierean, avand grija sa-si exprime dubiile legate de aptitudinile ei in aproape fiecare intrebare. Dar ca sa n-o mai lungesc, iata cateva fragmente din acest penibil interviu:
Nu e uşor să fii pilot de vânătoare. Mai ales pentru o femeie - şi cred că vi s-a spus mereu asta.
Da, mereu a fost remarcat faptul că sunt femeie. Eu sunt cea care s-a gândit cel mai puţin la lucrul acesta.
Da, i s-a mai spus lucrul asta – probabil de catre alti misogini ca domnul Ilisoi...
Pentru că vorbeaţi mai înainte de viaţa cazonă, cum e pentru o domnişoară în această lume dură?
Mai greu mi-a fost în anul întâi, am resimţit puternic trecerea la viaţa cazonă, dar m-am obişnuit. Eram două fete, eu şi Lavinia Guită. Şi mai erau două fete în anul doi. Eram o minoritate. M-am adaptat repede. Stau în aceeaşi sală cu colegii mei, mănânc la fel, mă îmbrac la fel, sunt cazată ca ei. Şi în Academie făceam sectoare, aveam de întreţinut o alee. Când merg într-un marş, îmi car singură raniţa şi puşca, la fel de grele ca ale colegilor mei bărbaţi. Sunt militar ca toţi militarii.
Ca orice sexist deghizat in gentleman, Ilisoi refuza sa-i acorde Simonei Maierean respectul pe care fara indoiala i l-ar fi aratat unui barbat in aceeasi pozitie. Ea ramane pentru el o domnisoara, o faptura diafana si fragila care are nevoie de protectia unui barbat (poate chiar a lui? hehe)… Desi nu ma indoiesc ca ea e in conditie fizica mult mai buna decat el si in stare sa-l doboare…dar wait a sec, Ilisoi nu se lasa asa usor, si persista:
Dar vă rujaţi.
Da, mă rujez. Viaţa cazonă nu mă face să îmi pierd feminitatea. Aici e cazarmă, nu e loc de cochetărie. Dar după program sunt o femeie ca toate femeile, mă pensez, mă rujez, mă îngrijesc. Locuiesc la căminul de garnizoană. Ies în oraş cu colegii, mergem la film, la masă. Pregătirea îmi ocupă cea mai mare parte a timpului. Dacă prind şi un zbor, nu-mi mai rămâne timp de multe alte lucruri.
Si pentru ca o femeie nu inseamna nimic fara un barbat, urmeaza intrebarea mult-asteptata:
Sunteţi căsătorită?
Cat de previzibil.
Iar chiar cand credeam ca reporterul nu o poate da in bara mai mult de-atat, ce-mi vad ochii.
V-am întrebat toate lucrurile astea ce ţin de viaţa personală pentru a vă ruga acum să îmi spuneţi cum împăcaţi condiţia de femeie, viitoare mamă, cea care daţi viaţă, cu scopul pregătirii dumneavoastră, adică să luaţi viaţa cuiva.
Wha?? Nu inteleg intrebarea. In primul rand, domnule Ilisoi, nu toate femeile sunt viitoare mame, si – oroare! - unele chiar din propria vointa. Reducerea unei persoane la o functie biologica e jignitoare si dezumanizanta. In al doilea rand, din cate stiu eu, si barbatii participa la conceptia unei noi vieti, ceea ce ii face si pe ei datatori de viata intr-o anumita masura. Pariez ca nimanui nu i-ar trece prin cap vreodata sa puna o asemenea intrebare unui barbat, cu atat mai putin unui soldat. Si cum ideea ca femeile sunt prin natura lor blande, pasive si ascultatoare e adanc inradacinata, nu numai in mintea acestui reporter, cele ce nu se potrivesc stereotipului trebuie demonizate si aratate cu un deget moralizator autosatisfacut:
Dar aviaţia militară nu erbicidează, ci bombardează. Să nu ne ascundem după cuvinte.
Aşa e, dar nici nu mă pregătesc ca să ucid. Mă pregătesc pentru un eventual conflict, pentru momentul când ca
Şi sub acel pod e un pescar. În vreme de război, oamenii mor. Şi războiul îl fac militarii.
Da… în fine… Eu nu îi văd pe militari ca pe nişte ucigaşi, ca să zic aşa.
Nu ucigaşi. Vă apăraţi ţara, găsiţi dumneavoastră o scuză pentru conştiinţă, se găseşte un argument înalt pentru fiecare apăsare pe tragaci, dar faptul rămâne.
Fara cuvinte.
Articolul se termina pe aceasta nota vag acuzatoare careia Simona Maiereanu ii face fata in mod admirabil (tare tipa!). Intr-un stil nesimtit, ofensiv si, din pacate, larg raspandit, Ilisoiu reuseste sa reproduca si sa promoveze un intreg discurs misogin.
Keep it classy, Ilisoiu!
Femei tari si reporteri misogini