Pe cine da vina Cancan?

Dupa ce in fiecare zi presa tabloida ne prezinta avantajele si aprecierea “tunarii” sau a “siliconarii”, Una-Maria Voicu (asa se semneaza persoana in cauza, nu este o greseala) scrie azi un articol in Cancan si despre dezavantejele unui astfel de proces. Dar iata ca vina si excesul dorintei apartin unei singure persoane: femeia care isi pune silicoane.  Cu un titlu incendiar („Plateste pentru ca a vrut silicoane prea mari”), Una-Maria Voicu ne prezinta cazul Marinei Dina printr-un exercitiu remarcabil de „slut-shaming”.

Marina Dina este vinovata pentru ca, citez:

· „a refuzat sa asculte sfatul doctorului”

· „a recunoscut ca atunci cand s-a operat a vrut sa scape de complexele de a nu avea sani si de ironiile membrilor familiei” (cu un subtitlu elocvent: „Frustrare”)

· "a fost avertizata ca i s-ar putea intampla acest lucru, atunci cand s-a operat, in urma cu mai bine de trei ani, chiar de catre chirurgul care a facut interventia, insa ea nu a tinut cont de sfaturile medicului pentru ca si-a dorit niste sani foarte mari"

· "pacientele au uneori pretentii care nu au legatura cu realitatea".

Desi e vorba de un esec („s-a trezit cu sani dubli, pentru ca atunci cand s-a operat a cerut niste implanturi foarte mari, desi ea avea initial bustul foarte slab dezvoltat, fapt ce a condus la alunecarea siliconului sub muschi”, „implanturile mamare cu silicon i s-au deformat, stirbindu-i frumusetea”), articolul reuseste sa strecoare doua imagini topless cu Marina Dina. Sansa re-obiectivarii scuza sansa esecului chirurgical.

Ce noroc, in aceasta poveste avem si personaje pozitive:

· fotografii care folosesc photoshopul: „Defectul sanilor blondei este foarte evident, dar a fost retusat de fotografii Playboy”;

· medicii chirurgi care sunt gata sa ii refaca implanturile si dau sfaturi importante: „E neplacut, dar aceste situatii se intampla, mai ales ca pacientele au uneori pretentii care nu au legatura cu realitatea. Nu am operat-o eu, dar stiu ca deformatiile astea se remediaza”.

Si acum, pe bune, ziarul Cancan nu isi da seama ca jigneste si da vina aiurea pe o femeie care sufera din cauza cerintelor de corpuri exagerate din media romaneaca (inclusiv Cancan) pentru a satisface ochiul misogin al barbatului mioritic? Sau asta e strategie de marketing (scuzam barbatii si dam vina pe femei pentru orice li se intampla = vindem mai multe ziare)? Pentru ca targetul ziarului mi se pare destul de clar: barbati heteronormativi sexisti care au nevoie de confirmarea sexismului/heteronormativitatii lor in fiecare editie.

Pe cine da vina Cancan?