27.5.09

in apararea Elenei Basescu


In calea atacului misogin din partea tuturor persoanelor publice din Romania, poate cu exceptia presedintelui, Elena Basescu isi gaseste un sustinator surpriza. Nimeni altul decat campionul misoginismului romanesc, Gigi Becali, sare in sustinerea contracandidatei sale la alegerile europarlamentare. Bine-inteles, aceasta sustinere nu este una banala, ci da dovada de o intorsatura interesanta. Stirea Mediafax este redata in Libertatea fara nici un fel de comentariu. Asta inseamna ca jurnalistii subscriu la analiza de gen a latifundiarului? Pentru ca in primul rand avem parte de o analiza a politicilor de gen europene, acum, in prag de alegeri pentru PE.

Becali isi explica sustinerea: "Eu, spre deosebire de alţii, am o părere bună despre Elena Băsescu. Ştiţi de ce? E o fată drăguţă, o fată frumoasă, care am înţeles că a făcut studiile prin America, o fată care ar apărea frumos în Parlamentul European".

Aprecierea Elenei Basescu merge mai departe: "Mai bine decât alţii să fie ea. Ce credeţi, că alţii sunt mai deştepţi decât Elena Băsescu? Până la urmă nu e puştoaică. Decât să nu facă nimic în Parlamentul European, mai bine să ajungă acolo o fată frumoasă. Oricum nu fac nimic acolo. Nici nu fac nimic, nici frumoşi nu sunt. Măcar să vină Elena Băsescu, care e frumoasă, care mai vrăjeşte pe acolo, mai face ceva pentru România". Destul de ambigua diferenta frumusete/inteligenta dar lucrurile nu raman chiar asa simple pentru ca reporterii pun intrebarea cheie: daca Becali si-ar lasa fiicele sa activeze in politica. De parca Elena Basescu este in politica doar pentru ca a lasat-o tatal. Acum Becali isi exprima adevarata pozitie fata de prezenta femeilor in politica. Sa nu uitam faptul ca aceasta este pozitia publica a unui posibil viitor parlamentar european: "Pe fetele mele nu am să le las niciodată în politică. Părerea mea este că politica este pentru bărbaţi. Nu spun asta din misoginism." Daca asta nu e misoginism, atunci ce poate fi? O parere misogina? O remarca sexista? Un comentariu in afara politicii? Referitor la gender mainstreaming si politicile de gen, Becali vorbeste de ce il doare cel mai mult, adica despre fotbal, pentru ca, nu-i asa, totul se rezuma la football politics: "Până la urmă o să ne oblige să jucăm şi cu trei femei într-o echipă de bărbaţi. Sunt adeptul a ceea ce a lăsat Dumnezeu pe pământ. Adică bărbaţii să se ocupe de treburile bărbăteşti, iar femeile de treburile femeieşti". Destul de clar. Si eu care credeam ca e o greseala in acest articol, cum de a ajuns Becali sa sustina o femeie politician? Atata timp cat limitele sunt specificate, feminitatea poate fi sustinuta si validata de cei mai conservatori politicieni. Feminitatea este folosita pentru a sustine aceeasi logica misogina care exclude femeile. Putem avea femei in politica la nivel european deoarece Parlamentul European nu e o institutie serioasa, importanta si suficient de masculina pentru a-i apara statutul conservator. In timp ce institutia fotbalului este. Acum nu mai imi este foarte clar de ce Becali candideaza pentru europarlamentare.

Dar intrebarile reporterilor ne ajuta si in acest demers. Intrebat care va fi primul lucru pe care-l va face dacă va obţine mandatul de eurodeputat, Becali raspunde: "Primul lucru pe care-l voi face în Parlamentul European este să-mi fac crucea şi să spun Tatăl Nostru. Voi face rugăciunea pentru români, nu pentru mine. Mie mi-a dat destul Dumnezeu". Adica putin discurs ortodoxist, e clar ca asta lipseste la Bruxelles. Si dupa ce Parlamentul European devine o insitutie serioasa cu frica de Dumnezeu putem elimina si femeile.

Share/Save/Bookmark

18.5.09

Mamuti, cai si alte animale…


Incep sa fac o pasiune pentru pagina de stiinta si tehnica a Cotidianului. Astazi, un articol preluat din New YorkTimes despre cea mai veche statueta nud din lume. Adaptata probabil pentru gusturile cititorilor romani (sau a celor doi autori, nu zic nu) in procesul de traducere, ‘stirea’ devine foarte, foarte sexi/sta...Ca dovada ca orice corp feminin sau orice reprezentare a lui poate fi obiectificat, fragmentat si masurat dupa niste inalte si misogine standarde de frumusete bazate pe greutate, pe marimea sanilor si a feselor.

Introducerea pune deja cartile pe fata: Pe lângă mamuţi, cai şi alte animale, oamenii din paleolitic au reprezentat artistic şi corpuri de femei (…) Din care logica ne forteaza sa deducem ca 1. oamenii din paleolitic erau barbati; si 2. corpurile de femei fac parte din aceeasi categorie ca si mamuti, cai si alte animale. Si ca sa fim siguri ca nu e vorba de o greseala, restul articolului e consecvent si ego-sintonic. Ni se atrage atentia ca statueta înfăţişează o femeie nu tocmai atrăgătoare după standardele moderne, de ca si cum aceste aparent universale standarde de frumusete feminina ar avea vreo relevanta in prezenta descoperire arheologica. Pentru ca nu au.

Intr-un stil nu diferit de o barfa tabloida mustind de ceva venin sexist aflam apoi ca Trunchiul îndesat găzduieşte o pereche de sâni supradimensionaţi, iar în partea posterioară a corpului se remarcă fesele extrem de late. Indemnul de a pofti la slabit parca pluteste in aer…

Ew.

Share/Save/Bookmark

13.5.09

Datoria unui bărbat este să încerce?!?


Click! publica azi un articol scris de Dana Enache despre Oana Zăvoranu. Tema este hartuirea sexuala in televiziune si acceptarea ei. Un caz foarte problematic, o persoana care lucreaza in televiziune de peste zece ani vorbeste despre hartuire la locul de munca. Pe parcurs, aflam cum vina hartuirii ii apartine Oanei si „formelor voluptoase”, seful care o hartuieste nefiind niciodata blamat in articol. Primul paragraf spune asa: ,„Formele voluptuoase ale Oanei Zăvoranu i-au ispitit pe mulţi dintre şefii vedetei, care au încercat să o oblige să facă sex cu ei.” Singurul statut care pare sa justifice rezistenta Oanei la hartuire este „statutul de femeie măritată” care ar fi trebuit sa opreasca automat orice atac din partea unui sef. Si daca Oana nu ar fi fost maritata era OK? Tot acest articol este generat de un caz iesit in presa tabloida, in care seful i-a smuls tricoul in biroul lui. Oana le-a declarat ziaristilor de la Click!: „Am ieşit în sânii goi, ce era să fac? Omul avea familie acasă, nu vreau să-i dezvălui identitatea şi să-i fac probleme. Nu m-a bătut şi, oricum, datoria unui bărbat este să încerce. Depinde doar de femeie dacă acceptă sau nu”. Pentru ca nu a batut-o si mai are si familie, i s-a iertat atacul violent asupra unei angajate. Cata generozitate! Mai mult decat atat, barbatii au obligatia sa hartuiasca, scapand de orice responsabilitate, in timp ce femeile pot doar sa refuze galant si in nici un caz sa depuna plangeri. Sa nu uitam, este vorba de o televiziune importanta din Romania si de o angajata vedeta. Daca si in acest caz, despre o persoana arhicunoscuta si demonizata constant de media, atacul sexual este ignorat si chiar justificat in articol, ce sa mai vorbim de persoanele care trec prin aceasta situatie in conditii mult mai dificile, riscand sa isi piarda locul de munca si sa fie ele insele acuzate in final? Faptul ca o vedeta de televiziune vorbeste despre un caz personal o face pe jurnalista de la Click! sa incurajeze atitudinea de blazaj in fata unor astfel de situatii. Si pana la urma, Oana accepta hartuirea cu bratele deschise, in concluzie, dragi citititoare, faceti la fel ca ea: „Oana nu s-a gândit să depună plângere la Poliţie, ba chiar ne-a mărturisit că s-a obişnuit cu astfel de situaţii jenante: „Am trecut prin atâtea întâmplări în cei 10 ani de televiziune, încât, dacă ar fi fost să-i dau în judecată pe cei care m-au hărţuit, aş fi avut acum 60 de procese”.

Sper ca asta nu e o noua campanie de presa pe o tema incitanta gen „promvarea hartuirii sexuale la locul de munca”.

Share/Save/Bookmark

12.5.09

Femei tari si reporteri misogini

Citesc in Cotidianul un interviu cu Simona Maierean, prima femeie din armata romana care zboara cu un avion supersonic. La prima vedere, articolul promite sa fie o gura de aer proaspat in peisajul sufocant al mediei romanesti in care domina imaginile stereotipice ale unei feminitati pornificate si patologizate. In sfarsit, o reprezentare pozitiva a unei femei ce iese din obositele tipare heteronormative, la nivel profesional cel putin, imi zic eu in sinea mea. Insa nici nu mi-am frecat mainile bine de bucurie, ca elanul mi-a si fost retezat: de la inceputul interviului e clar ca reporterul nu poate trece peste faptul ca Simona Maierean e intr-adevar capabila de a-si depasi conditia de femeie, dupa cum se exprima dansul galant la un moment dat, si ca isi poate indeplini indatoririle de pilot in aviatia militara romana. Aceasta mirare se amplifica gradat pe masura ce interviul inainteaza, Ilisoi luptandu-se cu probleme mari in a intelege ca o femeie mai poate face si altceva decat a da viata sau a se ruja. Desi inteleg ca scopul articolului e sa scoata in evidenta faptul ca o femeie kicks ass in armata romana, reporterul nu reuseste decat sa o jigneasca in mod repetat pe Simona Maierean, avand grija sa-si exprime dubiile legate de aptitudinile ei in aproape fiecare intrebare. Dar ca sa n-o mai lungesc, iata cateva fragmente din acest penibil interviu:


Nu e uşor să fii pilot de vânătoare. Mai ales pentru o femeie - şi cred că vi s-a spus mereu asta.

Da, mereu a fost remarcat faptul că sunt femeie. Eu sunt cea care s-a gândit cel mai puţin la lucrul acesta.


Da, i s-a mai spus lucrul asta – probabil de catre alti misogini ca domnul Ilisoi...


Pentru că vorbeaţi mai înainte de viaţa cazonă, cum e pentru o domnişoară în această lume dură?

Mai greu mi-a fost în anul întâi, am resimţit puternic trecerea la viaţa cazonă, dar m-am obişnuit. Eram două fete, eu şi Lavinia Guită. Şi mai erau două fete în anul doi. Eram o minoritate. M-am adaptat repede. Stau în aceeaşi sală cu colegii mei, mănânc la fel, mă îmbrac la fel, sunt cazată ca ei. Şi în Academie făceam sectoare, aveam de întreţinut o alee. Când merg într-un marş, îmi car singură raniţa şi puşca, la fel de grele ca ale colegilor mei bărbaţi. Sunt militar ca toţi militarii.


Ca orice sexist deghizat in gentleman, Ilisoi refuza sa-i acorde Simonei Maierean respectul pe care fara indoiala i l-ar fi aratat unui barbat in aceeasi pozitie. Ea ramane pentru el o domnisoara, o faptura diafana si fragila care are nevoie de protectia unui barbat (poate chiar a lui? hehe)… Desi nu ma indoiesc ca ea e in conditie fizica mult mai buna decat el si in stare sa-l doboare…dar wait a sec, Ilisoi nu se lasa asa usor, si persista:


Dar vă rujaţi.

Da, mă rujez. Viaţa cazonă nu mă face să îmi pierd feminitatea. Aici e cazarmă, nu e loc de cochetărie. Dar după program sunt o femeie ca toate femeile, mă pensez, mă rujez, mă îngrijesc. Locuiesc la căminul de garnizoană. Ies în oraş cu colegii, mergem la film, la masă. Pregătirea îmi ocupă cea mai mare parte a timpului. Dacă prind şi un zbor, nu-mi mai rămâne timp de multe alte lucruri.


Si pentru ca o femeie nu inseamna nimic fara un barbat, urmeaza intrebarea mult-asteptata:


Sunteţi căsătorită?


Cat de previzibil.

Iar chiar cand credeam ca reporterul nu o poate da in bara mai mult de-atat, ce-mi vad ochii.


V-am întrebat toate lucrurile astea ce ţin de viaţa personală pentru a vă ruga acum să îmi spuneţi cum împăcaţi condiţia de femeie, viitoare mamă, cea care daţi viaţă, cu scopul pregătirii dumneavoastră, adică să luaţi viaţa cuiva.


Wha?? Nu inteleg intrebarea. In primul rand, domnule Ilisoi, nu toate femeile sunt viitoare mame, si – oroare! - unele chiar din propria vointa. Reducerea unei persoane la o functie biologica e jignitoare si dezumanizanta. In al doilea rand, din cate stiu eu, si barbatii participa la conceptia unei noi vieti, ceea ce ii face si pe ei datatori de viata intr-o anumita masura. Pariez ca nimanui nu i-ar trece prin cap vreodata sa puna o asemenea intrebare unui barbat, cu atat mai putin unui soldat. Si cum ideea ca femeile sunt prin natura lor blande, pasive si ascultatoare e adanc inradacinata, nu numai in mintea acestui reporter, cele ce nu se potrivesc stereotipului trebuie demonizate si aratate cu un deget moralizator autosatisfacut:


Dar aviaţia militară nu erbicidează, ci bombardează. Să nu ne ascundem după cuvinte.

Aşa e, dar nici nu mă pregătesc ca să ucid. Mă pregătesc pentru un eventual conflict, pentru momentul când ca ţară şi ca naţiune, fiind în pericol, trebuie să poţi să te aperi. Bombele se lansează asupra punctelor strategice, pe o cale ferată, pe un pod…


Şi sub acel pod e un pescar. În vreme de război, oamenii mor. Şi războiul îl fac militarii.

Da… în fine… Eu nu îi văd pe militari ca pe nişte ucigaşi, ca să zic aşa.


Nu ucigaşi. Vă apăraţi ţara, găsiţi dumneavoastră o scuză pentru conştiinţă, se găseşte un argument înalt pentru fiecare apăsare pe tragaci, dar faptul rămâne.


Fara cuvinte.


Articolul se termina pe aceasta nota vag acuzatoare careia Simona Maiereanu ii face fata in mod admirabil (tare tipa!). Intr-un stil nesimtit, ofensiv si, din pacate, larg raspandit, Ilisoiu reuseste sa reproduca si sa promoveze un intreg discurs misogin.


Keep it classy, Ilisoiu!


Share/Save/Bookmark

11.5.09

Ultima curiozitate sportivă: știați că manechinele joacă rugby?

Nu obișnuiesc să citesc știrile sportive deoarece am obosit să tot văd cum fotbalul continuă să fie preamărit ca "regele sportului" și, prin urmare, să ocupe cea mai mare parte dedicată unor astfel de știri. Din acest motiv astăzi am fost intrigată să găsesc în Evenimentul zilei un articol intitulat "Manechine cu inimă de bărbat", la secțiunea Reportaj (și nu Sport), și nu mică mi-a fost surpriza să constat că era vorba despre rugby feminin, mai precis despre "domnișoare" care "dau balerinii pe crampoane şi, în locul unei partide de shopping la mall, preferă contrele dure, placările şi o grămadă zdravănă în jurul balonului oval". Titlul a făcut mai mult decât previzibil conținutul misogin, plin de epitete care, chipurile, își propun să complimenteze domnișoarele (și nu jucătoarele?) din/de rugby feminin pentru alegerea lor sportivă; din acest tip de atitudine decurgând și caracterul de curiozitate sportivă al acestei știri. La urma urmei, să nu uităm că este vorba despre "manechine cu inimă de bărbat". Mie personal mi se par mai mult decât jignitoare astfel de calificative și complet lipsite de respect față de munca, sacrificiile și motivațiile personale ale acestor jucătoare de rugby. Fiindcă rugby este rugby, nu este un sport doar al bărbaților (chiar dacă este dominat de ei), nu este un sport bărbătesc care conferă atribute masculine atunci când este practicat de către femei.

Și aș mai vrea ca Ionut Fantaziu să înțeleagă că descrieri de tipul: " Subţirele, îmbrăcate elegant, fetele trec repede din balerini în ghetele cu crampoane, în şorturi şi tricouri şi încep conştiincioase antrenamentul.", nu fac decât să întărească și mai mult stereotipurile legate de practicarea acestui sport de către femei, prin sublinierea laturii feminine pasionale și conștiincioase, care are drept consecință reacții de genul: "Astea-s anormale .Probabil au ceva mutatii de gene .Ce femeie normala prefera sa stea cu nasul in **** alteia si sa se izbeasca una de alta de sa li se deslipeasca silicoanele .Mai fac astea copii cand s-or face copiii in borcane ca dupa zguduielile din rugby nu prea mai vad o femeie care sa mai aiba matele lal locul lor .Oricum e mai bine deca sa fure sau sa se prostitueze .Se duce dracului pe zi ce trece gingasia si frumusetea femeilor .O sa ajungem sa consideram femeile de cauciuc mult mai fine decat femeile moderne .Ca daca nu esti gay nu vad cum te-ai culca cu o femeie care seamna cu un barbat la corp ."

Chiar dacă articolul abordează problemele financiare și organizatorice pe care le întâmpină jucătoarele de rugby, îmi pare rău să recunosc că este complet orb/orbit în ceea ce privește stereotipurile de gen și ușurința cu care sunt perpetuate în menținerea unui status quo discriminatoriu pentru femei.

Share/Save/Bookmark

10.5.09

Senzational in Libertatea! Barbati gay care se prostitueaza

Oana Tonca scrie un articol in Libertatea avand ca titlu "Şi bărbaţii români se prostituează în Italia". Pe queerblog.it apare acest post dupa care jurnalista din Romania face o intreaga analiza. Pornind de la premisa ca prostituatele romance sunt faimoase, este randul barbatilor sa apara in primplan. Bineinteles, fiind vorba de romani, legatura este data de o serie de furturi care au loc intr-o zona obscura, Civita Castellana, un loc de cruiseing. Cum ne scrie Oana Tonca "Deşi e trist, se pare că foarte mulţi dintre cei care lucrează în zonă sunt români. Români şi africani. Aceştia predomină. Clienţii merg şi îi caută pe bărbaţii care se prostituează în tufişuri. Acolo stau ascunşi aşteptându-şi clienţii." Ce e asa trist in toata povestea asta? Ca exista romani gay? Ca romanii lucreaza cot la cot cu africanii si asta este jignitor? Ca se ascund in tufisuri? Nu imi e foarte clar ce vrea sa spuna cu asta.

In scurta analiza, cititorului i se transmite faptul ca desi nu pare un caz atat de grav, deoarece pagubitii sunt gay si probabil sunt, in viziunea jurnalistei, mai putin importanti ca victime, ceea ce e trist, inca odata acest cuvant in cele doua paragrafe ale articolului!, e faptul ca barbatii romani se prostituteaza. Din nou, de vina e criza si faptul ca "cei care munceau cinstit şi-au pierdut locul de muncă". Articolul nu incrimineaza furtul in sine, ci faptul ca exista barbati care se prostitueaza si au devenit gay de ocazie. Al dracului de trist articol!
Share/Save/Bookmark
Related Posts with Thumbnails