Damned if you do, damned if you don't

Citim Libertatea. Radem, ne simtim bine, ne distram, si nu stiu cum se face ca e intotdeauna pe seama cuiva. De obicei femei, minoritati etnice sau sexuale, pentru ca, nu-i asa, perspectiva pe care suntem invitati sa ne-o asumam ca cititori ai acestui ziar, e cea a barbatului majoritar cu orientari “corecte”. Cum masculinitatea hegemonica a barbatului roman se manifesta prin pozitia superioara si dominanta asupra femeilor si a altor barbati, barbatii minoritari si gay sunt si ei feminizati, identificati ca posesorii unor masculinitati deficiente, deviante. Ideea e ca punctul de vedere al barbatului alb heterosexual trebuie intotdeauna sa aiba prioritate si castig de cauza. In aceasta lumina, tonul subiectelor abordate de damned if you do, damned if you don’t, devine mult mai clar. Un exemplu clasic e the spectacle of shame la care sunt supuse femeile: sunt ba prea grase, ba prea slabe, ba prea usoare, ba prea cuminti. Important e sa fie intarit faptul ca feminitatea are intotdeauna ceva de corectat, de schimbat, de imbunatatit.

Reprezentarea unor sexualitati sau identitati sexuale care transgreseaza binarul heteronormativ nu scapa de verdicte contradictorii pe aceeasi linie de damned if you do, damned if you don’t. De exemplu, doua articole din libertatea de azi. Primul face parte dintr-o serie de demascari explozive in care un preot gay e outed in presa. Articolul invita la homofobie pe fata, cu manie drept-credincioasa, alimentata fara indoiala si de ambivalenta placere starnita in cuviosii cititori de vizionarea si descrierea detaliata a filmuletului incriminator. Preotul cu pricina e descris in mod foarte feminizat: părinţelul tinerel, cu bărbiţa lui rară, mereu roşu în obrăjori. Canta dumnezeieste, si doar stim toti ce inseamna asta – wink wink…Si sa nu mai spun, minunea minunilor, ca avem tot dreptul sa-l uram: "Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns că orientarea sa sexuală era una greşită, părintele Teoctist Nichitean era şi rasist", pentru ca “nu-i plac tiganii”! Excuse- moi?? Banuiesc ca domnul care a scris articolul si-a construit, viclean, cazul pe analogia: rasism = imoral; homosexualitate=imorala…Deci, voila dovada: preotul gay e stricat pana in maduva oaselor. Si ca sa-l infundam pe el putem sa ne folosim dupa plac de termenul de rasist. Cand ne serveste cauza, deplangem rasismul. Cand vine vorba de discriminare si abuz, il binevenim. Give me a fucking break.

Al doilea exemplu, sincer, m-a lasat cu gura cascata. Iarasi e vorba de o demascare exploziva. De data aceasta nu e vorba de demascarea unei feminitati masculine (+rasism, ca in cazul preotului), ci de demascarea masculinitatii unei femei transsexuale, Naomi. Filmuletul in care Naomi e surprinsa fara machiaj si cu ceva barba e dovada ca e o impostoare de gen, si chiar ne ofera ceva informatie educationala despre ce inseamna sa fii femeie transsexuala: “Femeia transsexuala nu poate fi deosebita de femeia biologica” si, daca nu stiati, “duce o viata decenta si discreta ca orice alta femeie.” No shit. Deci dupa ce preotul gay e admonestat ca e prea feminin, Naomi e aratata cu degetul ca e prea masculina - si chiar daca masculinitatea ei excesiva nu ar fi problema, atunci viata ei "indecenta" si "indiscreta" ar fi, nu? Hai sa fim seriosi, asta e homofobie si heterosexism dus la extrem. Pana la urma, ambele cazuri sunt exemple de discurs care promoveaza ura si rusinea impotriva identitatilor si sexualitatilor care ies din stramtul binar heterosexist. Mesajul e: daca esti barbat, fii masculin (adica, heterosexual, paros, dur, solid etc); daca esti femeie, fii sexi, delicata, machiata, pe tocuri, discreta (wtf?). No moustache allowed.

Damned if you do, damned if you don't