Despre masculinitatea lui Bobby

Cristina Modreanu scria ieri un articol in Gandul despre Bobby Paunescu si constructia masculinitatii neoliberale in postsocialism (sau cel putin asta am inteles eu din articol). Pentru a-si intari argumentul, Cristina realizeaza un contrast intre masculinitatea lui Bobby si a unui personaj de Arthur Miller dintr-o noua montare bucuresteana. Ceea ce ii diferentiaza pe cei doi ar

fi "că fiii americanilor de ieri aveau ceea ce se cheamă - cu un nume de cod, fiind ceva pe cale de dispariţie la noi - onoare, în timp ce fiii îmbogăţiţilor români postcomunişti sunt copia identică a taţilor lor."

Idealizarea unei masculinitati neoliberale vestice in contrast cu masculinitatea est-europeana "cu pretentii" are doua mari probleme:

1) masculinitatea romaneasca postsocialista este nesanatoasa deoarece este feminizata (are pretentii intelectuale, artistice, este prea legata de modelul patern sub forma de melancolie, tatal ramane obiect al dorintei fiului, fiul nu ajunge tatal simbolic, deci masculinitatea fiului este prejudiciata) si

2) pozitivarea masculinitatii neoliberale americane, mai exact, imaginea barbatiilor cu "onoare" (ceea ce aveam si noi odata, dar iata ca ne-am pierdut-o) produce un mit demn de urmat. De parca nu ar exista nici o legatura simbolica intre acest capitalismul romantat si ceea ce in State se numeste rape culture.

Prezentarea lui Bobby ca feminizat sau prea putin barbat pentru a se rupe de modelul patern are ca scop tocmai sustinerea unei masculinitati neoliberale conservatoare, un model cultural cat se poate de daunator pentru barbatii din Romania. Partea proasta este ca Bobby si cei ca el nu sunt defapt asa de departe de modelul respectiv.

Despre masculinitatea lui Bobby

The enemy within. Roma, the media and hate speech

Acesta e titlul unui articol excelent despre rasism si hate speech anti-roma in media romaneasca (in engleza).

The enemy within. Roma, the media and hate speech

Asa-i in tenis

Adica: daca esti femeie, marimea sanilor tai va determina scorul. Daca nu ma credeti pe mine, cititi Libertatea online. Pe site-ul lor, ascunsa intr-o categorie cu un nume aparent inocent, “alte sporturi” (o formulare zemoasa, dar pe care o las pe alta data), se afla o stire incendiara: Simona Halep a castigat turneul de tenis de la Maribor. Felicitari, zicem noi sportivei. Pentru Libertatea in schimb, esenta acestei stiri nu e succesul Simonei, ci – pregatiti-va de un soc – dimensiunea sanilor ei.

Cu sânii micşoraţi, Simona Halep a câştigat turneul de la Maribor
(…)

Sânii nu i-au mai dat bătaie de cap româncei, care s-a impus în finală, în faţa tenismenei din Ungaria, Katalin Marosi. Cap de serie numărul unu, unguroaica nu a avut nicio şansă în faţa Simonei care a învins-o cu uşurinţă în două seturi, scor 6-4, 6-2.

În luna iulie, Simona a suferit o intervenţie chirurgicală prin care şi-a micşorat bustul în scopul îmbunătăţirii performanţelor sportive. Se pare că tensimena româncă a făcut o alegere bună, de această dată noii sâni purtându-i noroc.

Remarcam cu interes formularea ambigua care sugereaza, ca acolo unde unii sportivi au succese prin multa munca, vointa, inteligenta si talent, Simona a castigat “cu sanii”. Acestia joaca un rol principal, la bine sau la rau, in succesele, atat ca si in esecurile tenismenei, fiind vinovati de a-i “da bataie de cap” in prealabil, si “purtandu-i noroc” de data aceasta. Calitatile de sportiva si de fiinta umana ale Simonei Halep sunt reduse la aceasta buclucasa pereche de sani a caror fluctuatie de volum are un impact decisiv asupra vietii ei.

Desi apare intr-un tabloid, cu asociatiile obisnuite de vulgaritate si superficialitate, acest articol e simptomatic pentru societatea romaneasca in care femeile sunt reprezentate constant in mod dezumanizant, fetisizat (femeia = o pereche de sani) si patologizat (corpul feminin in continua nevoie de modificare, tratamente, ajustari etc).

De fapt acesta e un motiv indragit si omniprezent in media: femeile care fac cariera cu sanii (sau orice alta parte a anatomiei lor delicate). Sa vedem lucrurile asa cum sunt: soiul asta de reprezentari constituie o strategie foarte eficienta de a jusitifca misoginia deja adanc implantata in mintea (prea) multor conationali si de a refuza unor femei recunoasterea profesionala (dar si umana!). Altfel, a le reprezenta ca indivizi capabili si competenti, ar fi o amenintare la adresa binelor stabilite relatii de putere de care constructia masculinitatii dominante in Romania depinde atat de mult.

Asa-i in tenis

Actorii maghiari impotriva homofobiei

Acest video a fost realizat din initiativa lor. Majoritatea sunt personaje foarte cunoscute in Ungaria, celebritati care apar la TV on a daily basis. Oare in Romania cand va exista o astfel de initiativa? Prea curand nu cred, avand in vedere ultimele reactii publice impotriva Madonnei din partea artistilor romani. Ca sa nu mai vorbim de homofobia si rasismul complet acceptabile si pe fata din mediul teatral romanesc...Dar iata ca se poate, chiar si intr-un mediul nociv ideologic cum este cel maghiar, foarte similar cu cel romanesc de altfel. Oare cine ar putea sa apara intr-un astfel de clip? Am o lista personala, dar nu pot trece mai mult de 2 persoane...sunt prea pesimist?

Actorii maghiari impotriva homofobiei

Azis - Ledena kralitsa

Azis - Ledena kralitsa

Huiduieli si urale

Madonna a fost huiduita la concert in Romania pentru ca a indraznit sa faca apel impotriva discriminarii romilor si homosexualilor. Si nu numai ca a fost huiduita de publicul de la concert (Madonna, gay icon, foarte activa politic hello???), dar presa romaneasca s-a dezlantuit impotriva ei in atacuri veninoase si extrem de defensive. Reactia spontana, viscerala a publicului impotriva mesajului transmis de ea anti-discriminare bazata pe etnie si orientare sexuala (si cred ca lista de “diferente” ar putea fi mai lunga) reflecta in mod tulburator o societate aflata intr-o stare profund PRE-corectitudine politica. Nu ca asta ar fi o stare dezirabila in care nu ar mai exista discriminare, ar fi ridicol sa sustin asa ceva. (Nu vreau sa laud political correctness, pentru ca poate fi problematic, mai ales cand e folosit ca unica strategie de combatere a discriminarii, ceea ce adesea rezulta intr-o aplicare rigida si ipocrita, cu iz de limba de lemn). Ma refer la political correctness ca la acea constiinta ca anumite lucruri nu pot fi spuse, pentru ca ele perpetueaza ura, discriminarea, marginalizarea anumitor grupuri bazate pe diferentele fata de un grup dominant; political correctness ca o intelegere comuna a faptului ca exista rasism, sexism, homofobie, si ca acestea opereaza prin o multitudine de canale, inclusiv limbajul.

Reactia publicului si a presei romanesti mie imi spune foarte ca clar ca in Romania aceasta intelegere comuna lipseste cu desavarsire. Nu numai atat, dar, sustinut de vasta majoritate a articolelor pe aceasta tema e dreptul pe care-l avem sa uram pe cine vrem in tara noastra…Simt cumva ca e inutil sa dau exemple din presa, deoarece toate sunt variatii pe aceeasi tema: 1. Madonna nu poate sa ne dea lectii morale deoarece e o “babette” (Cotidianul) din Vest lipsita de voce si talent (dupa cum declara si Luminita Anghel, so it must be true) ; 2. e pura fictiune ca romii sunt discriminati la noi, daca au probleme, e tot vina lor (sunt infractori, violenti, anti-sociali – tot romanul stie asta, duh).

Pai da, singura forma de discriminare recunoscuta ca atare in Romania e lipsirea de privilegii a cuiva care se afla deja intr-o pozitie avantajoasa. Asa poate afirma zambind un anume Sebastian Vladescu , fost ministru de finante, din sanul calduros al multiplelor privilegii de care se bucura dumnealui ca barbat alb, heterosexual, membru al elitei politice romanesti: “Nu cred că în România există un model sistematic de discriminare, cum nu cred că e vorba de o problemă reală la noi. Personal, am crescut în Chitila, la podul Constanţei, şi nici urmă de discriminare, nici la şcoală, şi nici pe stradă între noi, românii şi copiii de ţigani. Poate ei ne discriminau pe noi, că erau mai mulţi şi ne puteau bate mai uşor”.

Reactia publicului e explicata in numeroase feluri, ba ca Madonna nu are voce, ba ca era caldura + praf si berea era scumpa…dar toate aceste explicatii, unele fatis – dar aproape toate in mod implicit – rasiste, nu fac decat sa rationalizeze si, mai mult, sa (auto)felicite ura impotriva romilor (dar nu numai) existenta fara nici un process de constiinta in Romania. Sper totusi ca macar scandalul provocat sa ridice niste semne de intrebare.

P.S. Citesc acum ca in Sofia Madonna nu a repetat mesajul indraznit in Romania. Unii jurnalisti constata cu mare satisfactie ca “Romanii i-au dat o lectie Madonnei”. Bravo baieti, ramaneti cei mai tari.

Desi intr-o tara in care Azis* (artist openly gay de origine roma care canta pop-folk, un soi de manele) e superstar ma indoiesc ca reactiile ar fi la fel de negative.

* vezi postul de mai sus

Huiduieli si urale

o frumuseţe

Alexandra Dulgheru joacă tenis. Foarte bine. Motiv de mândrie naţională pentru jurnaliştii români. Dar uneori şi laudele au o întorsătură ciudată când vine vorba de femei care fac performanţă. Într-un editorial din Prosport, într-un mod atipic, fără a bălăcări şi înjura, Cristian Tudor Popescu vrea să scrie de bine despre Alexandra.

Dar până la urmă aceste laude conturează o imagine puţin onorantă pentru o femeie extraordinară. Chiar din titlul articolului "O frumuseţe!", putem observa legătura performanţă - feminitate devenită obiect de admirat şi posedat. Pentru că Alexandra Dulgheru nu poate avea subiectivitate, este doar o faţă frumoasă, "ceva dincolo de lovituri, de condiţia fizică sau chiar de trăsăturile chipului". CTP continuă exerciţiul de admiraţie: "Alexandra Dulgheru e o fată cu o faţă extraordinară, cum n-am mai văzut de mult."

Insistând pe trăsăturile fizice ale Alexandrei, CTP face o comparaţie cu un mare bărbat de tenis, pentru că numai aşa putem înţelege valoarea masculinizată a unui sportiv: "Faţa Alexandrei Dulgheru mi-a amintit de marele brazilian Gustavo Kuerten în vârful gloriei sale la Roland Garros. O frumuseţe."

Succesul Alexandrei are şi alte explicaţii: "Cu siguranţă, a ajutat-o şi antrenorul ei, Daniel Dobre, fostul meu partener de dublu pe terenurile din Dămăroaia acum mai bine de 20 de ani, astăzi un specialist de marcă şi neobişnuit de serios pentru România.Deci, tenisul feminin românesc merge." Noroc de bărbaţi serioşi care se ocupă de aceste tinere frumoase.

CTP se foloseşte de acest caz pentru a analiza diferenţele de gen din tenis şi pentru a explica de ce băieţii nu sunt la acelaşi nivel cu fetele. Pentru jurnalist lucrurile sunt clare: "băieţii care vin la tenis în ziua de azi au în primul rând în cap să aibă bani, să se distreze, să umble prin cluburi, să facă sex cu pisi transportate cu maşini de fiţe. Nu ţin nicidecum să taie capetele monstrului, pentru că tenisul e un monstru cu multe capete, pe care trebuie să i le tai unul câte unul, muncind din greu. Fetele, în schimb, sunt mai disciplinate, mai conştiincioase, pot fi ţinute mai uşor în frâu de părinţi şi de antrenori." Cu alte cuvinte, fetele fac ce le spun parinţii sau antrenorii bărbaţi, sunt fete cuminţi şi aşa au rezultate strălucite. Pentru că, nu-i aşa, antrenorul le ţine mai uşor în frâu.

Suprapunerea de frumuseţe feminină şi ascultarea falusului: reţeta către succes în interpetarea masculinistă a lui Cristian Tudor Popescu. Totul într-un context civilizator, pentru că pe lângă toate aceste calităţi, "Alexandra vorbeşte o engleză cât se poate de civilizată, o puteţi asculta pe net".

o frumuseţe

in apararea Elenei Basescu

In calea atacului misogin din partea tuturor persoanelor publice din Romania, poate cu exceptia presedintelui, Elena Basescu isi gaseste un sustinator surpriza. Nimeni altul decat campionul misoginismului romanesc, Gigi Becali, sare in sustinerea contracandidatei sale la alegerile europarlamentare. Bine-inteles, aceasta sustinere nu este una banala, ci da dovada de o intorsatura interesanta. Stirea Mediafax este redata in Libertatea fara nici un fel de comentariu. Asta inseamna ca jurnalistii subscriu la analiza de gen a latifundiarului? Pentru ca in primul rand avem parte de o analiza a politicilor de gen europene, acum, in prag de alegeri pentru PE.

Becali isi explica sustinerea: "Eu, spre deosebire de alţii, am o părere bună despre Elena Băsescu. Ştiţi de ce? E o fată drăguţă, o fată frumoasă, care am înţeles că a făcut studiile prin America, o fată care ar apărea frumos în Parlamentul European".

Aprecierea Elenei Basescu merge mai departe: "Mai bine decât alţii să fie ea. Ce credeţi, că alţii sunt mai deştepţi decât Elena Băsescu? Până la urmă nu e puştoaică. Decât să nu facă nimic în Parlamentul European, mai bine să ajungă acolo o fată frumoasă. Oricum nu fac nimic acolo. Nici nu fac nimic, nici frumoşi nu sunt. Măcar să vină Elena Băsescu, care e frumoasă, care mai vrăjeşte pe acolo, mai face ceva pentru România". Destul de ambigua diferenta frumusete/inteligenta dar lucrurile nu raman chiar asa simple pentru ca reporterii pun intrebarea cheie: daca Becali si-ar lasa fiicele sa activeze in politica. De parca Elena Basescu este in politica doar pentru ca a lasat-o tatal. Acum Becali isi exprima adevarata pozitie fata de prezenta femeilor in politica. Sa nu uitam faptul ca aceasta este pozitia publica a unui posibil viitor parlamentar european: "Pe fetele mele nu am să le las niciodată în politică. Părerea mea este că politica este pentru bărbaţi. Nu spun asta din misoginism." Daca asta nu e misoginism, atunci ce poate fi? O parere misogina? O remarca sexista? Un comentariu in afara politicii? Referitor la gender mainstreaming si politicile de gen, Becali vorbeste de ce il doare cel mai mult, adica despre fotbal, pentru ca, nu-i asa, totul se rezuma la football politics: "Până la urmă o să ne oblige să jucăm şi cu trei femei într-o echipă de bărbaţi. Sunt adeptul a ceea ce a lăsat Dumnezeu pe pământ. Adică bărbaţii să se ocupe de treburile bărbăteşti, iar femeile de treburile femeieşti". Destul de clar. Si eu care credeam ca e o greseala in acest articol, cum de a ajuns Becali sa sustina o femeie politician? Atata timp cat limitele sunt specificate, feminitatea poate fi sustinuta si validata de cei mai conservatori politicieni. Feminitatea este folosita pentru a sustine aceeasi logica misogina care exclude femeile. Putem avea femei in politica la nivel european deoarece Parlamentul European nu e o institutie serioasa, importanta si suficient de masculina pentru a-i apara statutul conservator. In timp ce institutia fotbalului este. Acum nu mai imi este foarte clar de ce Becali candideaza pentru europarlamentare.

Dar intrebarile reporterilor ne ajuta si in acest demers. Intrebat care va fi primul lucru pe care-l va face dacă va obţine mandatul de eurodeputat, Becali raspunde: "Primul lucru pe care-l voi face în Parlamentul European este să-mi fac crucea şi să spun Tatăl Nostru. Voi face rugăciunea pentru români, nu pentru mine. Mie mi-a dat destul Dumnezeu". Adica putin discurs ortodoxist, e clar ca asta lipseste la Bruxelles. Si dupa ce Parlamentul European devine o insitutie serioasa cu frica de Dumnezeu putem elimina si femeile.

in apararea Elenei Basescu

Mamuti, cai si alte animale…

Incep sa fac o pasiune pentru pagina de stiinta si tehnica a Cotidianului. Astazi, un articol preluat din New YorkTimes despre cea mai veche statueta nud din lume. Adaptata probabil pentru gusturile cititorilor romani (sau a celor doi autori, nu zic nu) in procesul de traducere, ‘stirea’ devine foarte, foarte sexi/sta...Ca dovada ca orice corp feminin sau orice reprezentare a lui poate fi obiectificat, fragmentat si masurat dupa niste inalte si misogine standarde de frumusete bazate pe greutate, pe marimea sanilor si a feselor.

Introducerea pune deja cartile pe fata: Pe lângă mamuţi, cai şi alte animale, oamenii din paleolitic au reprezentat artistic şi corpuri de femei (…) Din care logica ne forteaza sa deducem ca 1. oamenii din paleolitic erau barbati; si 2. corpurile de femei fac parte din aceeasi categorie ca si mamuti, cai si alte animale. Si ca sa fim siguri ca nu e vorba de o greseala, restul articolului e consecvent si ego-sintonic. Ni se atrage atentia ca statueta înfăţişează o femeie nu tocmai atrăgătoare după standardele moderne, de ca si cum aceste aparent universale standarde de frumusete feminina ar avea vreo relevanta in prezenta descoperire arheologica. Pentru ca nu au.

Intr-un stil nu diferit de o barfa tabloida mustind de ceva venin sexist aflam apoi ca Trunchiul îndesat găzduieşte o pereche de sâni supradimensionaţi, iar în partea posterioară a corpului se remarcă fesele extrem de late. Indemnul de a pofti la slabit parca pluteste in aer…

Ew.

Mamuti, cai si alte animale…

Datoria unui bărbat este să încerce?!?

Click! publica azi un articol scris de Dana Enache despre Oana Zăvoranu. Tema este hartuirea sexuala in televiziune si acceptarea ei. Un caz foarte problematic, o persoana care lucreaza in televiziune de peste zece ani vorbeste despre hartuire la locul de munca. Pe parcurs, aflam cum vina hartuirii ii apartine Oanei si „formelor voluptoase”, seful care o hartuieste nefiind niciodata blamat in articol. Primul paragraf spune asa: ,„Formele voluptuoase ale Oanei Zăvoranu i-au ispitit pe mulţi dintre şefii vedetei, care au încercat să o oblige să facă sex cu ei.” Singurul statut care pare sa justifice rezistenta Oanei la hartuire este „statutul de femeie măritată” care ar fi trebuit sa opreasca automat orice atac din partea unui sef. Si daca Oana nu ar fi fost maritata era OK? Tot acest articol este generat de un caz iesit in presa tabloida, in care seful i-a smuls tricoul in biroul lui. Oana le-a declarat ziaristilor de la Click!: „Am ieşit în sânii goi, ce era să fac? Omul avea familie acasă, nu vreau să-i dezvălui identitatea şi să-i fac probleme. Nu m-a bătut şi, oricum, datoria unui bărbat este să încerce. Depinde doar de femeie dacă acceptă sau nu”. Pentru ca nu a batut-o si mai are si familie, i s-a iertat atacul violent asupra unei angajate. Cata generozitate! Mai mult decat atat, barbatii au obligatia sa hartuiasca, scapand de orice responsabilitate, in timp ce femeile pot doar sa refuze galant si in nici un caz sa depuna plangeri. Sa nu uitam, este vorba de o televiziune importanta din Romania si de o angajata vedeta. Daca si in acest caz, despre o persoana arhicunoscuta si demonizata constant de media, atacul sexual este ignorat si chiar justificat in articol, ce sa mai vorbim de persoanele care trec prin aceasta situatie in conditii mult mai dificile, riscand sa isi piarda locul de munca si sa fie ele insele acuzate in final? Faptul ca o vedeta de televiziune vorbeste despre un caz personal o face pe jurnalista de la Click! sa incurajeze atitudinea de blazaj in fata unor astfel de situatii. Si pana la urma, Oana accepta hartuirea cu bratele deschise, in concluzie, dragi citititoare, faceti la fel ca ea: „Oana nu s-a gândit să depună plângere la Poliţie, ba chiar ne-a mărturisit că s-a obişnuit cu astfel de situaţii jenante: „Am trecut prin atâtea întâmplări în cei 10 ani de televiziune, încât, dacă ar fi fost să-i dau în judecată pe cei care m-au hărţuit, aş fi avut acum 60 de procese”.

Sper ca asta nu e o noua campanie de presa pe o tema incitanta gen „promvarea hartuirii sexuale la locul de munca”.

Datoria unui bărbat este să încerce?!?