Despre masculinitatea lui Bobby

Cristina Modreanu scria ieri un articol in Gandul despre Bobby Paunescu si constructia masculinitatii neoliberale in postsocialism (sau cel putin asta am inteles eu din articol). Pentru a-si intari argumentul, Cristina realizeaza un contrast intre masculinitatea lui Bobby si a unui personaj de Arthur Miller dintr-o noua montare bucuresteana. Ceea ce ii diferentiaza pe cei doi ar

fi "că fiii americanilor de ieri aveau ceea ce se cheamă - cu un nume de cod, fiind ceva pe cale de dispariţie la noi - onoare, în timp ce fiii îmbogăţiţilor români postcomunişti sunt copia identică a taţilor lor."

Idealizarea unei masculinitati neoliberale vestice in contrast cu masculinitatea est-europeana "cu pretentii" are doua mari probleme:

1) masculinitatea romaneasca postsocialista este nesanatoasa deoarece este feminizata (are pretentii intelectuale, artistice, este prea legata de modelul patern sub forma de melancolie, tatal ramane obiect al dorintei fiului, fiul nu ajunge tatal simbolic, deci masculinitatea fiului este prejudiciata) si

2) pozitivarea masculinitatii neoliberale americane, mai exact, imaginea barbatiilor cu "onoare" (ceea ce aveam si noi odata, dar iata ca ne-am pierdut-o) produce un mit demn de urmat. De parca nu ar exista nici o legatura simbolica intre acest capitalismul romantat si ceea ce in State se numeste rape culture.

Prezentarea lui Bobby ca feminizat sau prea putin barbat pentru a se rupe de modelul patern are ca scop tocmai sustinerea unei masculinitati neoliberale conservatoare, un model cultural cat se poate de daunator pentru barbatii din Romania. Partea proasta este ca Bobby si cei ca el nu sunt defapt asa de departe de modelul respectiv.

Despre masculinitatea lui Bobby

The enemy within. Roma, the media and hate speech

Acesta e titlul unui articol excelent despre rasism si hate speech anti-roma in media romaneasca (in engleza).

The enemy within. Roma, the media and hate speech

Asa-i in tenis

Adica: daca esti femeie, marimea sanilor tai va determina scorul. Daca nu ma credeti pe mine, cititi Libertatea online. Pe site-ul lor, ascunsa intr-o categorie cu un nume aparent inocent, “alte sporturi” (o formulare zemoasa, dar pe care o las pe alta data), se afla o stire incendiara: Simona Halep a castigat turneul de tenis de la Maribor. Felicitari, zicem noi sportivei. Pentru Libertatea in schimb, esenta acestei stiri nu e succesul Simonei, ci – pregatiti-va de un soc – dimensiunea sanilor ei.

Cu sânii micşoraţi, Simona Halep a câştigat turneul de la Maribor
(…)

Sânii nu i-au mai dat bătaie de cap româncei, care s-a impus în finală, în faţa tenismenei din Ungaria, Katalin Marosi. Cap de serie numărul unu, unguroaica nu a avut nicio şansă în faţa Simonei care a învins-o cu uşurinţă în două seturi, scor 6-4, 6-2.

În luna iulie, Simona a suferit o intervenţie chirurgicală prin care şi-a micşorat bustul în scopul îmbunătăţirii performanţelor sportive. Se pare că tensimena româncă a făcut o alegere bună, de această dată noii sâni purtându-i noroc.

Remarcam cu interes formularea ambigua care sugereaza, ca acolo unde unii sportivi au succese prin multa munca, vointa, inteligenta si talent, Simona a castigat “cu sanii”. Acestia joaca un rol principal, la bine sau la rau, in succesele, atat ca si in esecurile tenismenei, fiind vinovati de a-i “da bataie de cap” in prealabil, si “purtandu-i noroc” de data aceasta. Calitatile de sportiva si de fiinta umana ale Simonei Halep sunt reduse la aceasta buclucasa pereche de sani a caror fluctuatie de volum are un impact decisiv asupra vietii ei.

Desi apare intr-un tabloid, cu asociatiile obisnuite de vulgaritate si superficialitate, acest articol e simptomatic pentru societatea romaneasca in care femeile sunt reprezentate constant in mod dezumanizant, fetisizat (femeia = o pereche de sani) si patologizat (corpul feminin in continua nevoie de modificare, tratamente, ajustari etc).

De fapt acesta e un motiv indragit si omniprezent in media: femeile care fac cariera cu sanii (sau orice alta parte a anatomiei lor delicate). Sa vedem lucrurile asa cum sunt: soiul asta de reprezentari constituie o strategie foarte eficienta de a jusitifca misoginia deja adanc implantata in mintea (prea) multor conationali si de a refuza unor femei recunoasterea profesionala (dar si umana!). Altfel, a le reprezenta ca indivizi capabili si competenti, ar fi o amenintare la adresa binelor stabilite relatii de putere de care constructia masculinitatii dominante in Romania depinde atat de mult.

Asa-i in tenis

Actorii maghiari impotriva homofobiei

Acest video a fost realizat din initiativa lor. Majoritatea sunt personaje foarte cunoscute in Ungaria, celebritati care apar la TV on a daily basis. Oare in Romania cand va exista o astfel de initiativa? Prea curand nu cred, avand in vedere ultimele reactii publice impotriva Madonnei din partea artistilor romani. Ca sa nu mai vorbim de homofobia si rasismul complet acceptabile si pe fata din mediul teatral romanesc...Dar iata ca se poate, chiar si intr-un mediul nociv ideologic cum este cel maghiar, foarte similar cu cel romanesc de altfel. Oare cine ar putea sa apara intr-un astfel de clip? Am o lista personala, dar nu pot trece mai mult de 2 persoane...sunt prea pesimist?

Actorii maghiari impotriva homofobiei