Bătrâna de la Iaşi

Antena 1 prezintă un caz extrem de violenţă genizată în stilul clasic de ştire senzaţională, cu un montaj care impresionează puternic privitorul. Cazul femeii de 71 de ani din Iaşi pare a fi un eveniment izolat, o poveste şocantă de care vom uita brusc. După o viaţă de bătăi, bătrâna a fost incendiată de soţ şi acum este hotărâtă să depună plângere. Astfel de experienţe sunt rupte de context şi dacă nu se găseşte o explicaţie marginală (de genul avem de-a face cu o crimă rituală, aşa fac romii sau musulmanii, ţine de cultura lor etc.) sunt uşor bagatelizate pentru că discursul public nu permite recunoaşterea unei probleme endemice pentru "majoritari". Violenţa de gen nu poate fi numită la televizor pentru că ar distruge buna părere despre românii cumsecade trecuţi de o anumită vârstă, care, nu-i aşa, nu sunt capabili de crime sau ură. Televiziunea are nevoie de bătrânul moldovean înţelept, bisericos, ospitalier, care păstrează valorile naţionale şi care nu e capabil să omoare o muscă. Cu toţii ştim că doar "ţiganii" şi "bozgorii" sunt aşa de cruzi şi inumani cu femeile lor. Statisticile şi cazuri ca cel prezentat de Antena 1 ne lovesc în moalele capului şi spunem "vai, nu pot să cred", ne blocăm 2 minute cât ţine ştirea şi trecem mai departe, uitând instantaneu ce am văzut.

Femeia de 71 de la Iaşi nu trebuie uitată, experienţa ei cumplită nu este un caz izolat transformat în produs media şocant, ea este bătrâna de la ţară, ea este doamna care vrea să-i cedezi locul în autobuz, ea este vecina de la 3 care "şi-o fură" de câteva ori pe săptămână şi de care ştie sectoristul, ea este bunica ta care aşteaptă să îi moară bărbatul ca să se bucure puţin de viaţă. Nu te preface că nu ştii asta şi nu te preface că nu o vezi.

Bătrâna de la Iaşi

re-celebrarea rasismului în Dilema Veche

Tocmai în această săptămână când francezii dezbat legislaţia anti-imigraţie, Dilema Veche găseşte oportun să republice un articol din 2005 care explică "problemele" Franţei.

Diverse personaje din anturajul Dilemei poartă o discuţie amicală cu Neagu Djuvara, numit încă din titlu "un liberal incorect politic". Această titulatură, motiv de mândrie pentru intelectualii de dreapta, sărbătoreşte un limbaj ofensator pentru orice persoană de culoare şi un rasism de cea mai joasă speţă (chiar şi după standardele unor liberali conservatori). A te situa la dreapta nu trebuie să însemne automat îmbrăţişarea unui discurs fascist dar se pare că intelectualii de la Dilema nu sunt oamenii jumătăţilor de măsură. 

După ce identifică principala problemă din România: "cei 45 de ani de comunism au schimbat profilul etnic al românilor", Djuvara este interpelat de Alex. Leo Şerban pe o temă care ar zdruncina capitalele europene: prezenţa în public a săracilor şi a non-europenilor.

Alex. Leo Şerban: "Pe vremea aceea totuşi, oamenii mai săraci nu stăteau toată ziua, bună ziua pe Calea Victoriei. Ceea ce se vedea, inclusiv în fotografii, era o anumită parte a societăţii, crema societăţii. Acum lucrurile par a se fi răsturnat... Eu cred că este un fenomen răspîndit în toată lumea! Mai toate capitalele europene sînt pline de asiatici, de africani."

Probabil ar trebui ascunşi de ochii turiştilor în ghetouri cu sârmă ghimpată. 

Neagu Djuvara se dezlănţuie în apărarea mândriei de a fi alb în Paris: "Cauza nu este neapărat emigrarea, ci, mai degrabă, denatalitatea. Noi le avem pe amîndouă! Dacă cercetăm documentele, vom observa că, de ani de zile, morţii nu mai sînt înlocuiţi de nou-născuţi. Sîntem pe aceeaşi linie cu mai toate ţările europene, inclusiv cu Peninsula Iberică şi Rusia. Cred că rasa albă vrea să moară! De vreo sută de ani încoace, rasa albă se sinucide mai întîi prin războaie, mai apoi prin lipsa dorinţei de a se perpetua. Industriaşii din Franţa şi din alte ţări occidentale au chemat milioane de muncitori, pentru că erau mai ieftini. Dacă un francez nu vrea să strîngă gunoiul fără o anumită sumă, este mai simplu să chemi un senegalez care are, într-adevăr, nevoie de bani. Care a fost rezultatul? Acum patru ani s-a făcut o statistică în rîndul locuitorilor din judeţele din jurul Parisului - populaţie care însuma aproape 20 de milioane de locuitori - din care a rezultat că mai mult de 45% din copiii de şcoală primară proveneau din părinţi emigranţi. Părerea mea este că acest procent nu este foarte exact pentru că nimeni nu a ţinut cont de bunici, de exemplu! Nimeni nu s-a gîndit că un copil care s-a născut în 1990, de exemplu, poate că este nepotul unui emigrant de după 1945. În acest caz, procentul de 45% nu se justifică. După părerea mea, este vorba de 60%! Dacă mergi în zonele importante ale Parisului, observi uşor cu ochiul liber că peste jumătate din copiii care ies de la şcoală sînt coloraţi. În acest ritm, peste 100 de ani, Franţa va fi metisă! Franţa - modelul Europei de cînd s-a născut civilizaţia occidentală, locul în care s-a conturat legătura între germanici şi romani, în care au început feudalitatea, monarhia organizată, revoluţiile, republicile etc.!"

Este momentul ca Andrei Pleşu să intervină. Nu pentru a amenda observaţiile empirice prezentate, ci pentru a le susţine cu un exemplu.

Andrei Pleşu: "Vorba lui Cioran, pe cînd era la Paris: "Sînt în metrou şi sînt singurul francez"!"

Neagu Djuvara continuă: "Eu am trăit acest lucru! ... Ca să ajung la metrou, staţia "Stalingrad", o adevărată pedeapsă pentru ochi, treceam pe lîngă un cartier de negri africani. Eu eram singurul alb, între sute de oameni, şi nici măcar eu nu eram francez!"

Magdalena Boiangiu: "Problema cu aceşti africani este că ei susţin că sînt francezi!"

Şi discuţia merge mai departe... Toate aceste păreri justifică pentru români în 2010 politicile anti-imigraţie din Franţa care aduc aminte de guvernul de la Vichy şi construcţia civilizaţiei occidentale ca instrument colonial de excludere perpetuă a victimelor imperialismului. Rasismul şi colonialismul deschis al intelectualilor de la Dilema, personalităţi importante şi cu un public important în România, este re-descoperit şi celebrat în această săptămână, ca dileme de altădată dar mereu actuale... 

re-celebrarea rasismului în Dilema Veche

Nuditatea unui fotbalist

Fotbalistul Adrian Cristea a aparut nud in ziarul CanCan. Bianca Dragusanu avea imaginile respective pe laptopul ei si de aici au ajuns in presa de scandal.

Reactiile din lumea fotbalistica si mondena nu au intarziat sa apara. Majoritatea pe un ton foarte violent. Mircea Sandu l-a apostrofat pudibond pe fotbalist, construind o imagine ascetica a sportivului ideal: "Eu, dacă aş fi antrenor, nu l-aş mai chema pe Adrian Cristea la naţională. Dacă aşa gândeşti tu, ca jucător, că aşa trebuie să apari în presă, ai o problemă. El e fotbalist? E o diferenţă între fotbalist şi jucător."

Mircea Sandu

Prezentatorul TV, Cristi Brancu a fost indignat: "Mă uit efectiv prostit la fotografia cu Adrian Cristea, în timp ce se pozează gol puşcă... Problema e la cap. Cel de sus. Băiatul ăsta îşi pune socoteala pe videochat în timp ce colegii lui de generaţie sunt selectionati la echipa naţională să se bată pentru România. El nu mai e interesant pentru reprezentativă. Aş crede că vegheaza din teren la eşecurile consecutive de la Dinamo, palpându-şi protector prohabul la intervale dese. Pentru că asta e treaba lui pe lumea asta, pesemne.Vai de mama lui".

Cristi Brancu

Ideea de a reprezenta Romania si a fi dezbracat este o contradictie patologica pentru prezentator, nationalismul lui Brancu excluzand vreo legatura intre sexualitate si natiune  (cei care se bat pentru Romania nu pot fi murdariti de nuditate, pastrandu-si inocenta si lipsa unui corp sexualizat).

In timp ce ziarele mondene sunt pline de fotografii cu  vedete femei care pozeaza nud, fara nici o urma de indignare, Romania explodeaza atunci cand un barbat cunoscut isi expune corpul in fata camerei web. Fotbalistul a fost amendat de club cu 5000 euro iar Bianca Dragusanu a fost gasita vinovata si condamnata:

Mircea Sandu: "Această fetiţă cu buze umflate şi sâni de plastic l-a vândut pentru 1.000 de euro."

Cătălin Munteanu(coleg cu Cristea): "Dacă ţi-o prind pe panaramă, ţi-o calc în picioare. Eşti un prost, îşi bate joc de tine!"

Limbajul sexist din fotbal incita direct la violenta impotriva femeillor dezumanizate ("fetiţe cu buze umflate şi sâni de plastic"), in timp ce mentine un standard dublu al sexualitatii (in timp ce nudul feminin este aplaudat pentru transformarea femeii in obiect, nudul masculin este condamnat si amendat pe baza unor alte considerente morale la al caror etalon femeile din tabloide nu ajung in aceasta logica sexista). Toate aceste declaratii exprima re/producerea stereotipurilor de gen in mediul sportiv si al celebritatilor. Presa are rolul important de a genera aceste discutii, de a mentine discursul discriminatoriu si standardul dublu in timp ce jurnalistii nu intervin critic in aceste reactii violente impotriva femeilor, fiind prezentate ca fapte diverse.  

Nuditatea unui fotbalist

lectii patriarhale

familia Cameron

Antena 1 prezinta o stire inedita: David Cameron, primul ministru din Marea Britanie, a aparut la o emisiune cu sosetele rupte. Cei de la Antena gasesc vinovatul si ofera solutia: "...sotia sa Samantha care, se pare ca, nu prea se ocupa de treburile casnice. Altfel premierul nu s-ar fi facut de ras la una dintre cele mai urmarite emisiuni din Regat."

Iata cum gandirea patriarhala nu tine cont de clasa, aplicandu-se pana si sotiei primului ministru britanic. Invinovatirea sotiilor care nu isi indeplinesc "indatoririle casnice" (cum ar fi peticirea sosetelor sotului) la cel mai inalt nivel politic are rolul de a perpetua aceasta gandire bazata pe inegalitate de gen si a o naturaliza pentru privitorii romani care de acum incolo vor avea justificarea necesara pentru a le cere sotiilor sa le coase ciorapii. Pentru ca nici un barbat nu vrea sa fie facut de ras in public din vina sotiei. 

foto via

lectii patriarhale

Moneda antisemită revine

Revin la moneda antisemita, dupa ce am mai scris aici. BNR a găsit oportun să îşi justifice decizia de a continua promovarea imaginii unui patriarh antisemit joi cu un comunicat de presă care spune:
"Dacă este să ne referim numai la patriarhii României, este un fapt îndeobşte cunoscut şi recunoscut că aceştia au avut un rol crucial în dezvoltarea Bisericii Ortodoxe Române, fiind personalităţi marcante care au ilustrat istoria Bisericii şi istoria României"
"emisiunile numismatice ale BNR nu doresc să rănească sentimentele niciunei comunităţi" sau "să transmită mesaje antisemite".

Ambasadorul SUA la București, Mark Gitenstein a reacţionat astfel:
"Sunt foarte dezamăgit de decizia BNR de a emite o monedă comemorativă pentru patriarhul Miron Cristea. Actiunile sale ca prim-ministru nu pot fi ignorate. Ele contrazic devotamentul său religios si trebuie evaluate împreună cu moștenirea sa pozitivă în istoria României. Multe organizații din România și SUA și-au exprimat deja dezacordul cu privire la monedă. Faptul ca unii români sunt surprinși de aceste critici indică ignoranța sau indiferența lor în fața unor evenimente istorice documentate petrecute în România."

Directorul Muzeului Holocaustului, Sara Bloomfield, cere în continuare retragerea monedei:
"Decizia BNR de a-l onora pe Miron Cristea este indiferentă faţă de memoria victimelor şi în contrast cu marele progres pe care România l-a făcut în ceea ce priveşte recunoaşterea trecutului... Mandatul de premier al lui Cristea (1938-1939) a marcat începutul unei campanii sistematice de persecuţie antisemită [...] care a provocat devastarea comunităţii evreieşti din România în timpul Holocaustului".

Anti-Defamation League îi cere lui Băsescu să intervină:
“Suntem dezamăgiţi de faptul că Banca Naţională a României a decis să-l onoreze pe Miron Cristea, chiar şi după mediatizarea declaraţiilor şi acţiunilor sale antisemite. Astăzi, domnule Băsescu, puteţi să oferiţi un exemplu în lupta antisemită, folosind toate mijloacele instituţionale aflate la dispoziţia dumneavoastră pentru a vă asigura că BNR va oferi o broşură informativă lângă fiecare monedă înfăţişându-l pe Cristea, astfel încât nimeni să nu poată nega crimele sale”

Alexandru Florian, directorul executiv al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a declarat de asemenea:
"Sunt dezamăgit pentru că, spre deosebire de preşedinţie şi guvern, BNR, cea mai importantă instituţie nepolitică a statului din România, nu a reuşit să îşi asume până la capăt concluziile Comisiei Wiesel. Astăzi, standardele democraţiei presupun ca instituţiile statului să se abţină de la orice fel de manifestare care ar putea aduce atingere demnităţii umane, memoriei unor victime nevinovate. Prin acţiunea sa, BNR întreţine cultul unei personalităţi totalitare".

Mai mulţi prieteni m-au întrebat îngrijoraţi de acest caz şi într-adevăr este un scandal de proporţii pe plan internaţional. Aşa cum observă şi Petre M. Iancu de la Deutsche Welle:

"Neinspirata idee a BNR de a scoate o monedă cu efigia lui Miron Cristea n-a rămas neobservată în Occident. Cotidianul berlinz taz a publicat miercuri, 18 august, un amplu articol pe tema instigărilor antisemite pe care le-a prilejuit iniţiativa BNR şi fireştile critici la adresa ei, datorate istoricului Radu Ioanid.
Plasarea profilului fostului premier şi patriarh Miron Cristea pe o monedă de argint a adus grave şi evidente prejudicii imaginii externe a României contemporane. De vină pentru această şifonare a imaginii ţării nu e defel istoricul româno-american Radu Ioanid, cercetător la muzeul Holocaustului din Washington. Ioanid e doar mesagerul unei realităţi, pianistul în care n-ar trebui să se tragă. De vină sunt, în schimb, pe de o parte, responsabilii BNR, iar pe de alta, instigatorii antisemiţi de la fiţuici extremiste precum Tricolorul.

Mai grav e că diverşii lor partizani, care s-au năpustit în Internet asupra lui Radu Ioanid, l-au insultat şi l-au ameninţat cu „arderea în cuptoare", nu prea au a se teme de consecinţe neplăcute, de vreme ce autorităţile par să închidă ochii la asemenea deraieri şi excese. Ceea ce, după cum pe bună dreptate constata ziarul german taz, nu face decât să încurajeze campaniile antisemite.

Notabile, în context, sunt două lucruri. Mai întâi, că în România se ştie în continuare prea puţin despre rolul jucat de Biserica Ortodoxă, în general, şi Miron Cristea, în special, în timpul celui de-al doilea război mondial, în politica deportărilor şi exterminărilor de evrei din Bucovina, Basarabia şi Transnistria. Prea puţini realizează că, departe de a fi o personalitate benefică, Miron Cristea a devenit co-responsabil, ca premier, la finele anilor 30, pentru legislaţia antisemită introdusă în România. Nu trebuie uitat că, sub guvernul precedent, Goga-Cuza, România a devenit cea de-a doua ţară europeană, după Germania, care şi-a oferit o imundă şi jenantă legislaţie discriminându-i pe evrei. Ca premier, Cristea a frânat oarecum violenţa antisemită declanşată de Goga şi Cuza, dar a păstrat intactă legsilaţia antievreiască introdusă de aceştia.

De numele lui Cristea şi al altor politicieni din România interbelică se leagă şi infamanta invalidare a cetăţeniei române deţinute de un sfert de milion de evrei români. În fine, Miron Cristea a făcut prea puţin pentru salvarea a sute de mii de evrei moldoveni, basarabeni şi bucovineni sortiţi exterminării în Transnistria de către autorităţile dictatorului fascist Ion Antonescu.

Că s-ar fi putut şi altfel reiese din cazul evreilor bulgari, salvaţi în mod exemplar de primejdia deportării în lagărele de exterminare graţie intervenţiei curajoase şi protestelor masive ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Bulgare.

Notabilă este, în al doilea rând, tocmai tentativa extremiştilor antisemiţi din România, de a provoca ceaţă şi confuzie, prin echivalarea abuzivă a justificatelor critici la adresa lui Miron Cristea şi a BNR cu un imaginar „atac" evreiesc asupra României şi a Bisericii Ortodoxe. Această încercare ţine de o mitologie antisemită extrem de tenace, potrivit căreia evreii ar fi, între altele, vinovaţi şi pentru comunismul românesc.

Într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Israelului, mai multe asociaţii româneşti de dreapta le-au cerut recent evreilor să-şi asume „Holocaustul comunist". Drept justificare, autorii indică faptul că o mare parte din membrii fondatori ai PCR au fost evrei. Printre elementele esenţiale - de felul antisemitismului multora dintre aceşti evrei comunişti - pe care le omit ideologii neofascişti se înscrie şi un calcul cu grijă trecut sub tăcere.

În fine, e util de remarcat că nicăieri în lume autorităţile nu-şi fac un bine renunţând la pedepsirea propagandei antisemite dezlănţuite în presă ori în Internet. Discursul urii care ţinteşte spre evrei va sfârşi fatal prin a lua proporţii, prin a se transforma şi a otrăvi viaţa oricărei societăţi care nu-i condamnă eficient promotorii."

Este absolut grotesc ce gen de comentarii acceptă presa centrală din România din partea cititorilor lor la articolele care descriu (critic şi responsabil, de altfel) acest scandal. Peste 90% din aceste comentarii dau dovadă de un antisemitism sinistru şi de un naţionalism foarte bine împământenit care asociază BOR cu românismul şi îi justifică şi chiar aplaudă toate greşelile din trecut. Acest caz extrem arată foarte clar necesitatea acceptării critică a unei istorii ruşinoase şi pericolul repetării acestei istorii (fie că este vorba de blamarea conspiraţiei evreieşti internaţionale, a comunismului evreiesc, a romilor ne-europeni sau a femeilor în politică pentru condiţiile vitrege din România). Crimele româneşti din Transnistria stau dovadă a căii pe care aceşti indivizi o urmează. Eu unul mă opun acestei direcţii foarte periculoase.


foto via evz

Moneda antisemită revine

Ziua Marinei la Constanţa

Traian Băsescu a sărbătorit Ziua Marinei la Constanţa. O bună ocazie pentru a transmite un mesaj pozitiv, pentru o mai bună imagine a preşedintelui într-un moment critic. Singura formă posibilă de solidaritate pentru cea mai înaltă instituţie din România este masculinitatea:

"Ziua Marinei este ziua bărbatului. Este ziua acelor oameni care la bordul navelor lor ştiu să fie solidari, să preţuiască valoarea prieteniei, valorile naţionale, ale simbolului pe care îl poartă la catarg, drapelul României."

Discursul masculinist merge mână în mână cu discursul naţionalist (valori naţionale, drapel, independenţă, suveranitate etc.) pentru un efect popular maxim. Preşedintele este disperat: deciziile şi declaraţiile împotriva categoriilor sociale defavorizate şi pentru sprijin necondiţionat al capitalismului rapace i-au ştirbit serios popularitatea. Singurele refugii au rămas cuvintele care merg la sigur în România: naţiune şi bărbăţie. În continuare...

"Ştiu că vremurile de astăzi nu sunt uşoare, sunt vremuri generate de criză economică, dar care nu ne vor supune, le vom supune noi... Vom trece acest moment şi mi-aş dori mult ca dificultăţile să fie trecute în solidaritate şi în decentă. Aş încheia spunând că în aceste momente de dificultăţi economice România trebuie să fie solidară în primul rând cu ea însăşi."

România este feminizată într-o frumoasă contradicţie cu bărbaţii solidari şi decenţi, care pot supune vremurile şi care trebuie să salveze femeia neajutorată, România. Tot ce a lipsit din acest discurs au fost romii, ţapii ispăşitori prin excelenţă pentru răul naţiunii. Sigur vor fi folosiţi ideologic într-un discurs viitor.

 Partea pozitivă la toată această poveste este lipsa de solidaritate a publicului cu preşedintele, chiar în cazul unui mesaj mieros şi flatant. A fost huiduit copios de constănţeni, semn că naţionalismul şi sexismul nu mai funcţionează aşa uşor în controlarea mulţimilor. 

foto via

Ziua Marinei la Constanţa

Continuitatea discursului antisemit

Patriarhul Miron Cristea scria în 1937: "Îţi vine să plângi de milă bietului popor român, căruia evreul îi stoarce şi măduva din oase. A nu reacţiona împotriva evreilor, înseamnă a ne duce de vii la pieire….A ne apăra este o datoria naţională şi patriotică, iar nu “anti-Semitism”….[A]veţi destule calităţi şi posibilităţi, ca să vă căutaţi şi găsiţi şi câştigaţi undeva un loc, un pământ, o ţară, o patrie încă nelocuită de alţii….Trăiţi, ajutaţi-vă, apăraţi-vă, şi exploataţi-vă unii pe alţii; dar nu pe noi şi pe alte popoare, cărora cu rafinaţiile etnice şi talmudice le duceţi şi acaparaţi tot belşugul."

În 2010, BNR bate o moneda de argint comemorativa cu chipul său. Radu Ioanid, director al Muzeului Memorial al Holocaustului, reacţionează şi cere retragerea monedei din circulaţie. El reaminteşte că Miron Cristea a impus legea care a retras cetăţenia a 225.000 de evrei în idilica perioadă interbelică.
Purtătorul de cuvânt al BNR, Mugur Stet, a găsit o explicaţie aberantă pentru menţinerea monedei: seria pentru colecţionari îi cinsteşte pe toţi cei cinci patriarhi BOR şi nu e făcută special pentru Cristea.

După părerea mea umilă, cel mai bine ar fi să retragă toată seria. (cum de Banca Naţională cinsteşte BOR-ul cu monede de argint?)

Dar mai departe... TVR face un reportaj cu titlui Supăraţi pe noi pe burtieră. Adică TVRul reprezintă toţi ortodocşii antisemiţi (respectiv NOI) iar reacţia necesară a lui Radu Ioanid este văzută ca o supărare a LOR, pentru că pe NOI nu ne supără antisemitismul şi omagierea antisemiţilor...

Această atitudine este susţinută şi de comentatorii şi privitorii TVR. Iată câteva dintre comentariile evaluate, acceptate şi implicit promovate pe site de moderatorii TVR:

Lia:  Moneda e pentru colectionari. Sa-si vada de-ale lor!

Gabi: Evreii au fost, sunt si vor fi prigoniti pe veci, nu isi vor afla linistea niciodata pentru ca ei sunt cei care l-au ucis pe Iisus Hristos si si-au luat pacatul asupra lor.

Akritas: tupeu demonic, obrăznicie pe măsura pierderii suveranităţii şi independenţei naţiunii!!!!unde eşti tu Ţepeş Doamne!!!!!!

Costy: unde nu sar mai naste un antonescu !!!as fii fericit.

Ayden: uite cum ne dictează toţi ce să facem în ţara asta.... n-avem voie să respectăm pe cine vrem? să omagiem pe cine vrem??? ce naţie am ajuns? cîrpa tuturor??? nu trebuie sa justifice nimeni nimica faţă de cei care se simt ofensaţi.

sau simplul comentariu al lui Vlad:  Tupeu evreiesc.

Observaţi continuitatea discursului, filtrat de acţiuni ale instituţiilor statului român.


UPDATE  Radu Ioanid dă un interviu explicativ Evenimentului zilei aici. Aşa cum anticipează, comentariile antisemite la interviu au  atins cote ridicate: "Ca cetăţean american şi ca persoană particulară pot să vă spun că nu sunt deranjat prea mult de manifestările de antisemitism şi negaţionism individuale care abundă pe internet în România şi care vor urmă fără îndoială şi acestui interviu. Până şi nunta lui Chelsea Clinton a stârnit asfel de reacţii în România. Problema este a lor, a antisemiţilor şi a ţării în care trăiesc, nu a mea."

Continuitatea discursului antisemit

Depoliticizarea unui caz de violenţă domestică

Benone Păvăloaie şi-a omorât soţia în bătaie într-un caz clasic de violenţă domestică. Cu toate acestea, cazul este prezentat complet depoliticizat: nimeni nu vorbeşte direct despre violenţa fizică împotriva femeilor şi masculinitatea criminală a românilor, ci doar de cauzele care îl disculpă pe criminal şi îi şterg orice urmă de responsabilitate şi participare într-un sistem de opresiune. Felix Bănilă de la Parchetul Tribunalui Bacău a dat o declaraţie preluată de toată presa: "Pe fondul consumului de alcool şi al geloziei, bărbatul i-a aplicat soţiei mai multe lovituri pe toată suprafaţa corpului."

Un caz de crimă pasională, aşa sună, în care alcoolul şi gelozia sunt de vină. Cu toate că femeia avea zeci de fracturi, capul spart şi trei copii au fost obligaţi să privească bătaia şi să doarmă cu cadavrul în cameră. 

Un caz banal, despre care nici nu mai merită scris...Singura parte interesantă pentru media este faptul că Benone Păvăloaie a încercat să îşi vândă un copil în urmă cu un an. Antena 1 a organizat un flagrant atunci iar Păvăloaie a fost eliberat din arest după 7 luni.

Antenele spun că alcoolul i-a luat minţile şi că e vorba de un monstru cu chip de om... Un nou exemplu de depoliticizare: nu este vorba de opresiune, exploatare, patriarhat, violenţă împotriva unei femei, sistem judiciar ineficient, ci de un monstru care nu mai este om (o bună ocazie pentru a reafirma superioritatea umană, măcar atât, pentru că ştim cu toţii că un om nu ar face niciodată aşa ceva şi mai ales culmea umanităţii, bărbatul român). L-am scos din categoria om, am rezolvat problema etică. 

Mai bine ar susţine direct, la fel ca şi Păvăloaie (în imaginea de mai sus) că nu a omorât nimic şi au rezolvat cazul. Pentru că am serioase dubii că femeile au vreo urmă de subiectivitate pentru poliţiştii şi ziariştii români şi chiar le mai consideră persoane egale. 

Depoliticizarea unui caz de violenţă domestică

O carte misto despre extremismul de dreapta din Romania

O versiune extinsa a unui raport din cadrul unui proiect initiat de Open Society Institute din Budapesta, cartea lui Gabriel Andreescu "Right-wing Extremism in Romania" (Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala, Cluj 2003) documenteaza continuitatea atitudinilor extremiste de dreapta din Romania incepand cu miscarea legionara din perioada interbelica, continuand cu politicile national-comuniste si cu ultranationalismul postcomunist. E mica, are cam o suta si ceva de pagini, dar e foarte la obiect, si acopera multe aspecte ale discursului de extrema dreapta din sfera politica romaneasca. Are chiar si un capitol dedicat exclusiv tendintelor extremiste din biserica ortodoxa romaneasca! Uhuuu.

Citez cateva fragmente care mie mi-au placut foarte mult:
despre rolul presei nationale scrise si al culturii de elita in promovarea discursului violent anti-minoritar, anti-multiculturalist, anti-modern si xenofob, p.22-23:

One of the dangers that aggravates and extends the extremist danger in Romania is the increasingly systematic manifestation of an anti-minority, anti-modern discourse in the national written press, and even of highbrow culture, with an increased capacity to penetrate in the circle of educated citizens, newspaper readers, of students and of the social elite. This discourse is not inciting, but its confusion and distortions, aggressive tone, apocalyptic style, reductionism and/or the accusatory note feed a cultural space that spawns right-wing extremist ideologies.

despre Patapievici, p. 25:

The person who made the anti-minority, homophobe and anti-multiculturalist attitude into a wide cultural success was Horia-R. Patapievici. Patapievici's theses oppose the 'traditional' and the 'modern' man to the more recent modernity, under the threat of political correctness, multiculturalism and pro-minority policies.

Despre tendintele extremiste ale bisericii ortodoxe romane, p.41:

The extremist tendencies within BOR follow the historical line of its support of legionnarism between the two world wars. On the one hand, legionnarism self-defined itself as a Christian-Orthodox movement, and the legionary ritual borrowed the cult for the death, the exercise of fasting and of praying. On the other hand, priests and Orthodox hierarchy were an important support for legionnarism [...].

Foarte tare.

O carte misto despre extremismul de dreapta din Romania

Homofob roman arestat la Gay Pride in Napoli

Iata ca homofobia si sexismul cu care (tot nu) ne-am obisnuit in Romania calatoresc foarte bine si in afara: singurul incident de la Gay Pride din Napoli din 26 iunie fiind provocat de un roman care a agresat-o verbal si fizic pe una din participante:

Un român de 25 de ani, evident nemulţumit de condiţia de lesbiană a unei columbiene de 24 ani, a început să o insulte. A început cu clasicul „lesbiano”, după care a trecut la fapte şi a început să o pipăie. 

Adevarul.it ofera mai multe detalii. Plus o dubioasa traducere in urma caruia "gay pride" devine in mod inexplicabil "o manifestatie a orgoliului bi/trans/homosexual"...

Homofob roman arestat la Gay Pride in Napoli