Am vazut recent un documentar despre felul in care sunt reprezentate femeile in televiziunea italiana. Desi analiza propusa de realizatoarea* filmului e modesta, riscand chiar sa ajunga pe un teren alunecos - citate biblice, permanta referinta la existenta unei feminitati “autentice” out there – agenda politica a proiectului de a reexamina si ataca modul simptomatic in care femeile sunt reprezentate in mass media in general, merita toata atentia. Mai ales ca problemele ridicate nu se limiteaza numai la televiziunea italiana - ma refer aici in mod special la televiziunea din Romania. Recunosc ca am fost uimita de asemanarea izbitoare dintre imaginile difuzate “la ei”si “la noi.” Ba chiar ma gandeam ca daca as fi inchis sonorul, ar fi putut foarte bine fi vorba despre orice show romanesc de genul Te pui cu blondele, Pariu ca stiu, sau mult-vizionata Cronica a carcotasilor. Lasand la o parte intrebarile despre genealogia acestui gen de programe in Romania si legaturile dintre presa romaneasca si cea italiana, problemele cele mai stringente se refera la modul in care reprezentarea diferentelor (de gen, de etnicitate, sexualitate etc) opereaza in televiziune. Si cand zic reprezentare anulez deja orice prezumtie ca televiziunea reflecta in mod direct realitatea. Mai mult, vreau sa subliniez rolul major pe care media o are in a construi si solidifica stereotipuri al caror scop e in cele din urma de a intari un status quo care privilegiaza si apara valorile intrupate de barbati albi heterosexuali.
Ma limitez deocamdata numai la reprezentarea stereotipica a femeilor, sau mai bine zis a “femeii”, din moment ce pluralul ar putea duce la concluzia gresita ca exista o multitudine de modalitati de reprezentare in aceste programe. Ce e vizibil chiar cu ochiul liber, fara prea multa teorie, e ca femeia, asa cum apare ea in aceste programe de “divertisment”, e intruparea unei fantezii masculine heterosexiste (si rasiste), o imagine aproape grotesca a unei feminitati pornificate, pasive, lipsita de subiectivitate. E omniprezenta in studiourile de filmare, aproape anonima (o blonda, o bruneta etc), un corp generic de femeie care se conformeaza unei estetici porno devenita mainstream: subtire, cu sani cat mai mari, par cat mai lung, machiaj mistifiant, haine si tocuri deasemenea porno chic; e de obicei hostess, dansatoare, mobilier, obiect al placerii vizuale si al dorintei masculine si de multe ori, al ridicolului, relegata in aceasta pozitie instrumentala de ultimate other din care confirma pasiv demersurile de autoglorificare ale barbatilor din aceste emisiuni.
Desi nu cred in existenta spectatorilor pasivi care absorb indiscriminat orice li se serveste la televizor, sunt sigura ca acest gen de reprezentare a femeilor extrem de reductiv si misogin are efecte negative atat pentru femei cat si pentru barbati. Avem nevoie de reprezentari alternative, subversive in care femeile au voce, subiectivitate, sunt mai mult decat fragmente de corpuri pornificate si fetisizate sub omnipotenta privire masculina (male gaze). Intrebarea e cum. Primul pas e interogarea acestui sistem de reprezentare si refuzul de a-l accepta ca dat, "natural". Trebuie subminat in mod constant prin comentarii lasate pe site-uri, bloguri, in discutii si articole. Deci, la munca! :)
*(realizatoarele? nu inteleg italiana, si site-ul nu are versiunea in limba engleza, asa ca detaliile de productie mi-au scapat)
