Breaking News: Herta Muller e romanca

Intelectualii si criticii romani s-au grabit sa afirme romanitatea Hertei Muller, doar dupa recunoasterea sa in Occident prin acordarea premiului Nobel:

"Acest premiu ne aparţine şi nouă, pentru că foarte multe dintre cărţile Hertei Muller, ca şi în activitatea ei publicistică şi în prezenţele foarte dese la televiziunile germane ea vorbeşte despre realităţi româneşti" (Mircea Mihăieş)

"Sper ca această victorie să îi facă pe tot mai mulţi români să se apropie de literatură, pentru că pe lumea asta există şi altceva decât fotbalul" (Alex Stefanescu)

"Mă bucură foarte mult orginile ei româneşti şi iată, mai există şi dreptate pe lumea asta. Este, fără doar şi poate, un tilu de mândrie pentru România, nu putem uita că este româncă. Evident că există o legătură cu România în opera ei" (Nicolae Manolescu)

Asta dupa ce Herta Muller a criticat de nenumarate ori situatia culturala din Romania, a fost ignorata cu gratie de elita intelectuala sau chiar a intrat in conflict cu institutii gen ICR. Paul Cernat exprima o pozitie mai moderata si mai de bun simt: "Pentru România e destul de dificil şi delicat. Nu ştiu cât de bine e să ne revendicăm victoria atât timp cât ea a avut o relaţie tensionată cu identitatea ei românească."

Sa nu uitam ce spunea Herta Muller despre apartenenta sa la cultura romana: "Nu pleacă cei mai rai, cei care sunt de vină pentru regimul totalitar rămân. Ceilalţi s-au dus în toate vânturile şi nu se mai întoarce nimeni cum a plecat. Te duci în altă ţară, trebuie să vezi cum trăieşti, să te adaptezi şi când vii înapoi nu mai aparţii de ceea ce ai părăsit. "

sau

"Numai când mă gândesc la contactul zilnic cu realitatea românească, îmi dau seama că aş înnebuni a doua oară dacă ar trebui să trăiesc în România de azi. Este atâta indiferenţă în ţara asta, de vină pentru tot ce se întâmplă este şi indiferenţa populaţiei."

Dar aceasta redescoperire a romanitatii scriitoarei are si un revers (cum era de asteptat). Mircea Mihaies ne explica: vestea este proastă pentru alţi candidaţi români (scriitori barbati recunoscuti si apreciati cu adevarat) la Nobelul pentru literatură, cum ar fi Norman Manea sau Mircea Cărtărescu cărora li s-au închis barierele pentru premiu. Iata ca romanii au si de suferit de pe urma acestui premiu, saracii...

Urmaresc stirile in continuare!

Breaking News: Herta Muller e romanca

Postfeminism fara feminism: o curiozitate

Stiam ca Libertatea nu e o sursa de incredere in privinta multor informatii mai mult sau mai putin mondene, dar asta e prea de tot: in editia de azi am gasit un articol furat (pentru ca nu e citata sursa), ciuntit si tradus penibil de prost, sub titlul “cinci mituri false [!!] despre orgasm”. Articolul original in engleza e de pe site-ul askmen.com, care se autodescrie ca un Cosmopolitan pentru barbati, ceea ce pentru mine e egal cu heterosexist si misogin. Faptul ca pe askmen.com sfaturile legate de orgasmul femeilor sunt clar scrise de barbati heterosexuali pentru alti barbati asemenea, e un detaliu care se pierde in mod inexplicabil in traducerea mirosind a google translator din Libertatea, unde informatia e prezentata in stil pseudo-stiintific si “obiectiv”. Ok, ok, nu e groundbreaking news ca in presa romaneasca se traduc jdemii de articolase furate din surse care de care mai indoielnice. Dar din cand in cand mai scapa cate o curiozitate, cum ar fi acest articol. Nu ca n-ar fi sexist, dimpotriva. Din el invatam printre altele ca femeile nu-si doresc cu adevarat un orgasm in timpul sexului; chiar daca-si doresc, in cazul in care nu-l au, e numai vina lor pentru ca probabil sufera de low self esteem (sexul insemnand aici barbat+femeie, PIV style).

De ce mi se pare o curiozitate: pentru ca nevoia de a clarifica aceste “false mituri”despre orgasmul feminin reflecta o tendinta existenta in “vest” de a incorpora fragmente din discursul feminist in discursul mainstream, dar in mod depolicizat. Luptele date la nivel simbolic in al doilea val feminist pentru afirmarea unei sexualitati feminine active, independenta de cea masculina sunt integrate intr-un discurs masculinist al carui scop e in continuare sexist, dar sub masca unei societati postfeministe. Deci, ca sa clarific: articolul original, desi heterosexist si misogin, reflecta impactul pe care feminismul l-a avut asupra contextului social in care a fost scris. Traducerea (proasta) a acestui articol in romana si publicarea lui contine aceste referinte culturale interne la adresa feminismului, fara a rezona in vreun fel cu realitatea sociala romaneasca. Aici e buba. Asa ca chiar daca sexismul general al articolului se pliaza foarte bine pe sexismul de la noi, mie personal mi se pare bizar sa gasesc o asemenea mostra de postfeminist backlash intr-un ziar romanesc.

Ma rog.

Ma gandeam, ce-ar fi totusi, daca tot furam articole de pe net pentru educarea sexuala a barbatilor romani, sa gasim ceva site-uri ceva mai bine informate, si cu o agenda mai putin sexista? Hm?

Postfeminism fara feminism: o curiozitate

Cu o randunica nu se face primavara

Dar o adiere calduta tot am simtit citind in Cotidianul un articol in care membrii organizatiei ACCEPT discuta prejudecatile si atitudinile gresite fata de homosexualitate in societatea romaneasca. Cateva din punctele extrem de importante atinse: homosexualitatea nu e o boala, e la fel de "normala"(urasc cuvantul asta!) ca si heterosexualitatea, si nu e "rezultatul" unei alegeri sau al abuzului sexual suferit in copilarie.

La nivel public e foarte important ca acestea sa fie mentionate in mod repetat pentru a de-negativiza imaginea comunitatii LGBT in Romania (o imagine pozitiva e un vis indepartat deocamdata) si a contracara discursul ortodoxist conservator homofob.

Have a gay day! :)

Cu o randunica nu se face primavara

In care ma iau de reprezentarea femeilor in televiziune

Am vazut recent un documentar despre felul in care sunt reprezentate femeile in televiziunea italiana. Desi analiza propusa de realizatoarea* filmului e modesta, riscand chiar sa ajunga pe un teren alunecos - citate biblice, permanta referinta la existenta unei feminitati “autentice” out there – agenda politica a proiectului de a reexamina si ataca modul simptomatic in care femeile sunt reprezentate in mass media in general, merita toata atentia. Mai ales ca problemele ridicate nu se limiteaza numai la televiziunea italiana - ma refer aici in mod special la televiziunea din Romania. Recunosc ca am fost uimita de asemanarea izbitoare dintre imaginile difuzate “la ei”si “la noi.” Ba chiar ma gandeam ca daca as fi inchis sonorul, ar fi putut foarte bine fi vorba despre orice show romanesc de genul Te pui cu blondele, Pariu ca stiu, sau mult-vizionata Cronica a carcotasilor. Lasand la o parte intrebarile despre genealogia acestui gen de programe in Romania si legaturile dintre presa romaneasca si cea italiana, problemele cele mai stringente se refera la modul in care reprezentarea diferentelor (de gen, de etnicitate, sexualitate etc) opereaza in televiziune. Si cand zic reprezentare anulez deja orice prezumtie ca televiziunea reflecta in mod direct realitatea. Mai mult, vreau sa subliniez rolul major pe care media o are in a construi si solidifica stereotipuri al caror scop e in cele din urma de a intari un status quo care privilegiaza si apara valorile intrupate de barbati albi heterosexuali.

Ma limitez deocamdata numai la reprezentarea stereotipica a femeilor, sau mai bine zis a “femeii”, din moment ce pluralul ar putea duce la concluzia gresita ca exista o multitudine de modalitati de reprezentare in aceste programe. Ce e vizibil chiar cu ochiul liber, fara prea multa teorie, e ca femeia, asa cum apare ea in aceste programe de “divertisment”, e intruparea unei fantezii masculine heterosexiste (si rasiste), o imagine aproape grotesca a unei feminitati pornificate, pasive, lipsita de subiectivitate. E omniprezenta in studiourile de filmare, aproape anonima (o blonda, o bruneta etc), un corp generic de femeie care se conformeaza unei estetici porno devenita mainstream: subtire, cu sani cat mai mari, par cat mai lung, machiaj mistifiant, haine si tocuri deasemenea porno chic; e de obicei hostess, dansatoare, mobilier, obiect al placerii vizuale si al dorintei masculine si de multe ori, al ridicolului, relegata in aceasta pozitie instrumentala de ultimate other din care confirma pasiv demersurile de autoglorificare ale barbatilor din aceste emisiuni.

Desi nu cred in existenta spectatorilor pasivi care absorb indiscriminat orice li se serveste la televizor, sunt sigura ca acest gen de reprezentare a femeilor extrem de reductiv si misogin are efecte negative atat pentru femei cat si pentru barbati. Avem nevoie de reprezentari alternative, subversive in care femeile au voce, subiectivitate, sunt mai mult decat fragmente de corpuri pornificate si fetisizate sub omnipotenta privire masculina (male gaze). Intrebarea e cum. Primul pas e interogarea acestui sistem de reprezentare si refuzul de a-l accepta ca dat, "natural". Trebuie subminat in mod constant prin comentarii lasate pe site-uri, bloguri, in discutii si articole. Deci, la munca! :)

*(realizatoarele? nu inteleg italiana, si site-ul nu are versiunea in limba engleza, asa ca detaliile de productie mi-au scapat)

In care ma iau de reprezentarea femeilor in televiziune

Masculinitati de campanie

Mircea Geoana a intrat din plin in campania electorala pentru Presedintie. Mai exact, a inceput cu un interviu amplu unde altundeva decat in Playboy. Probabil cititorii Playboy sunt primele persoane la care se gandeste PSDul in campanie. O excelenta ocazie pentru acest candidat sa isi exprime stereotipurile de gen.

Explicand functia de prim ministru, Mircea Geoana se foloseste de femeia ca obiect pentru a arata "seriozitatea" functiei: "Postul de prim-ministru nu este o femeie sau o masina, ca sa il doresti. Implica o mare responsabilitate si presupune anumite conditii politice." Dorinta de a poseda o femeie (pusa pe aceeasi treapta cu o masina) este frivola, lipsita de responsabilitate si de implicatii politice pentru Dl. Geoana. Dar nu este problematica in sine, comparatia functiei cu un obiect neinsemnat (femeia) este cea care il deranjeaza.

Legat de sotia sa, Mircea Geoana isi marturiseste hipermasculinitatea: “Pe Mihaela am cucerit- o la... înălţime. Mai exact, la Predeal, pe pârtia de schi de la Clăbucet. S-a petrecut în anul 1983. De-abia învăţam să schiez. Eram însă foarte hotărât să reuşesc. Am nimerit în acelaşi telescaun cu Mihaela şi... s-a întâmplat!" Ce ar mai fi un candidat la cea mai inalta functie fara reafirmarea cuceririlor macho la inaltime? Dl.Geoana reintareste argumentul: "În perioada petrecută în SUA, am văzut cât de important este rolul soţiilor pentru un diplomat, pentru o persoană publică." Pentru ca o persoana publica trebuie sa aiba o sotie (si aici nu cred ca se refera si la cupluri de lesbiene intrate in politica), heterosexismul repetat ramane in continuare o arma imbatabila in campania electorala. Totul merge mana in mana cu misoginia de familie (vezi aici ultima campanie de la fundatia doamnei Geoana).

Un ultim citat din Playboy, foarte greu de inteles de altfel, mie mi-a luat ceva timp: "Uşor-uşor, deşi suntem o societate încă misogină, vom depăşi spectrul Elenei Ceauşescu şi al altor Elene, a căror influenţă a fost nefastă.” Cred ca totusi exista o greseala in text: in loc de "desi" trebuia pus altceva ("pentru ca", "datorita faptului ca", "Doamne-ajuta!" etc.). Dar lasand la o parte glumele de sintaxa, Mircea Geoana se refera la Elena Udrea si celelate Elene, sau mai simplu, la femeile din politica, ale caror spectru trebuie depasit. Din nou, femeia politician este raul absolut, are o influenta nefasta, trebuie data la o parte, iar ce alt model o poate inlocui efectiv? Numai un politican barbat, macho in declaratii si care isi face campanie in Playboy poate oferi raspunsul.

Masculinitati de campanie

Ana Blandiana in Libertatea

Un articol foarte bun apare azi in Libertatea. Este vorba de o stire legata de Ana Blandiana, in care autoarea articolului contureaza un profil pozitiv al unei femei puternice din Romania, fara obiectivarea obisnuita sau slut shaming:

Scriitoarea Ana Blandiana a primit miercuri cea mai înaltă distincţie civilă din Franţa: medalia Legiunii de Onoare. Ceremonia s-a desfăşurat la ora 18.00 la reşedinţa ambasadorului Franţei în România, Henri Paul.

Statul francez o omagiază astfel pe Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman, după numele de naştere), preşedinta Fundaţiei Academia Civică, care stă la originea Centrului Internaţional de studii asupra comunismului şi a Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei de la Sighet, notează Mediafax.

Ana Blandiana a scris de-a lungul vieţii 12 volume de versuri, două volume de nuvele fantastice, un roman şi şapte volume de eseuri, toate publicate în limba română începând cu anul 1964. Operele sale au fost traduse în 23 de limbi.

Scriitoarea este laureata mai multor premii literare, naţionale şi internaţionale. Ea a primit Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania în 1969, Premiul pentru poezie al Academiei Române în anul 1970, Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în 1982, Premiul Internaţional "Gottfried von Herder", la Viena, 1982, Premiul Naţional de Poezie, 1997, Premiul "Opera Omnia", 2001 şi Premiul Internaţional "Vilenica" în anul 2002.

Legiunea de onoare, conform originalului în franceză, Legion d'Honneur , este cea mai înaltă distincţie civilă şi militară franceză, instituită în anul 1802 şi acordată neîntrerupt din 1804 până în prezent.

Iata ca se poate scrie si altfel despre femei. Bravo, Sandra Sârbu !

Ana Blandiana in Libertatea

Despre masculinitatea lui Bobby

Cristina Modreanu scria ieri un articol in Gandul despre Bobby Paunescu si constructia masculinitatii neoliberale in postsocialism (sau cel putin asta am inteles eu din articol). Pentru a-si intari argumentul, Cristina realizeaza un contrast intre masculinitatea lui Bobby si a unui personaj de Arthur Miller dintr-o noua montare bucuresteana. Ceea ce ii diferentiaza pe cei doi ar

fi "că fiii americanilor de ieri aveau ceea ce se cheamă - cu un nume de cod, fiind ceva pe cale de dispariţie la noi - onoare, în timp ce fiii îmbogăţiţilor români postcomunişti sunt copia identică a taţilor lor."

Idealizarea unei masculinitati neoliberale vestice in contrast cu masculinitatea est-europeana "cu pretentii" are doua mari probleme:

1) masculinitatea romaneasca postsocialista este nesanatoasa deoarece este feminizata (are pretentii intelectuale, artistice, este prea legata de modelul patern sub forma de melancolie, tatal ramane obiect al dorintei fiului, fiul nu ajunge tatal simbolic, deci masculinitatea fiului este prejudiciata) si

2) pozitivarea masculinitatii neoliberale americane, mai exact, imaginea barbatiilor cu "onoare" (ceea ce aveam si noi odata, dar iata ca ne-am pierdut-o) produce un mit demn de urmat. De parca nu ar exista nici o legatura simbolica intre acest capitalismul romantat si ceea ce in State se numeste rape culture.

Prezentarea lui Bobby ca feminizat sau prea putin barbat pentru a se rupe de modelul patern are ca scop tocmai sustinerea unei masculinitati neoliberale conservatoare, un model cultural cat se poate de daunator pentru barbatii din Romania. Partea proasta este ca Bobby si cei ca el nu sunt defapt asa de departe de modelul respectiv.

Despre masculinitatea lui Bobby

The enemy within. Roma, the media and hate speech

Acesta e titlul unui articol excelent despre rasism si hate speech anti-roma in media romaneasca (in engleza).

The enemy within. Roma, the media and hate speech

Asa-i in tenis

Adica: daca esti femeie, marimea sanilor tai va determina scorul. Daca nu ma credeti pe mine, cititi Libertatea online. Pe site-ul lor, ascunsa intr-o categorie cu un nume aparent inocent, “alte sporturi” (o formulare zemoasa, dar pe care o las pe alta data), se afla o stire incendiara: Simona Halep a castigat turneul de tenis de la Maribor. Felicitari, zicem noi sportivei. Pentru Libertatea in schimb, esenta acestei stiri nu e succesul Simonei, ci – pregatiti-va de un soc – dimensiunea sanilor ei.

Cu sânii micşoraţi, Simona Halep a câştigat turneul de la Maribor
(…)

Sânii nu i-au mai dat bătaie de cap româncei, care s-a impus în finală, în faţa tenismenei din Ungaria, Katalin Marosi. Cap de serie numărul unu, unguroaica nu a avut nicio şansă în faţa Simonei care a învins-o cu uşurinţă în două seturi, scor 6-4, 6-2.

În luna iulie, Simona a suferit o intervenţie chirurgicală prin care şi-a micşorat bustul în scopul îmbunătăţirii performanţelor sportive. Se pare că tensimena româncă a făcut o alegere bună, de această dată noii sâni purtându-i noroc.

Remarcam cu interes formularea ambigua care sugereaza, ca acolo unde unii sportivi au succese prin multa munca, vointa, inteligenta si talent, Simona a castigat “cu sanii”. Acestia joaca un rol principal, la bine sau la rau, in succesele, atat ca si in esecurile tenismenei, fiind vinovati de a-i “da bataie de cap” in prealabil, si “purtandu-i noroc” de data aceasta. Calitatile de sportiva si de fiinta umana ale Simonei Halep sunt reduse la aceasta buclucasa pereche de sani a caror fluctuatie de volum are un impact decisiv asupra vietii ei.

Desi apare intr-un tabloid, cu asociatiile obisnuite de vulgaritate si superficialitate, acest articol e simptomatic pentru societatea romaneasca in care femeile sunt reprezentate constant in mod dezumanizant, fetisizat (femeia = o pereche de sani) si patologizat (corpul feminin in continua nevoie de modificare, tratamente, ajustari etc).

De fapt acesta e un motiv indragit si omniprezent in media: femeile care fac cariera cu sanii (sau orice alta parte a anatomiei lor delicate). Sa vedem lucrurile asa cum sunt: soiul asta de reprezentari constituie o strategie foarte eficienta de a jusitifca misoginia deja adanc implantata in mintea (prea) multor conationali si de a refuza unor femei recunoasterea profesionala (dar si umana!). Altfel, a le reprezenta ca indivizi capabili si competenti, ar fi o amenintare la adresa binelor stabilite relatii de putere de care constructia masculinitatii dominante in Romania depinde atat de mult.

Asa-i in tenis

Actorii maghiari impotriva homofobiei

Acest video a fost realizat din initiativa lor. Majoritatea sunt personaje foarte cunoscute in Ungaria, celebritati care apar la TV on a daily basis. Oare in Romania cand va exista o astfel de initiativa? Prea curand nu cred, avand in vedere ultimele reactii publice impotriva Madonnei din partea artistilor romani. Ca sa nu mai vorbim de homofobia si rasismul complet acceptabile si pe fata din mediul teatral romanesc...Dar iata ca se poate, chiar si intr-un mediul nociv ideologic cum este cel maghiar, foarte similar cu cel romanesc de altfel. Oare cine ar putea sa apara intr-un astfel de clip? Am o lista personala, dar nu pot trece mai mult de 2 persoane...sunt prea pesimist?

Actorii maghiari impotriva homofobiei