Scorpii si gheonoaie

Bătrâna de la Iaşi

2011-01-04T14:02:00.001+02:00

Antena 1 prezintă un caz extrem de violenţă genizată în stilul clasic de ştire senzaţională, cu un montaj care impresionează puternic privitorul. Cazul femeii de 71 de ani din Iaşi pare a fi un eveniment izolat, o poveste şocantă de care vom uita brusc. După o viaţă de bătăi, bătrâna a fost incendiată de soţ şi acum este hotărâtă să depună plângere. Astfel de experienţe sunt rupte de context şi dacă nu se găseşte o explicaţie marginală (de genul avem de-a face cu o crimă rituală, aşa fac romii sau musulmanii, ţine de cultura lor etc.) sunt uşor bagatelizate pentru că discursul public nu permite recunoaşterea unei probleme endemice pentru "majoritari". Violenţa de gen nu poate fi numită la televizor pentru că ar distruge buna părere despre românii cumsecade trecuţi de o anumită vârstă, care, nu-i aşa, nu sunt capabili de crime sau ură. Televiziunea are nevoie de bătrânul moldovean înţelept, bisericos, ospitalier, care păstrează valorile naţionale şi care nu e capabil să omoare o muscă. Cu toţii ştim că doar "ţiganii" şi "bozgorii" sunt aşa de cruzi şi inumani cu femeile lor. Statisticile şi cazuri ca cel prezentat de Antena 1 ne lovesc în moalele capului şi spunem "vai, nu pot să cred", ne blocăm 2 minute cât ţine ştirea şi trecem mai departe, uitând instantaneu ce am văzut.

Femeia de 71 de la Iaşi nu trebuie uitată, experienţa ei cumplită nu este un caz izolat transformat în produs media şocant, ea este bătrâna de la ţară, ea este doamna care vrea să-i cedezi locul în autobuz, ea este vecina de la 3 care "şi-o fură" de câteva ori pe săptămână şi de care ştie sectoristul, ea este bunica ta care aşteaptă să îi moară bărbatul ca să se bucure puţin de viaţă. Nu te preface că nu ştii asta şi nu te preface că nu o vezi.

re-celebrarea rasismului în Dilema Veche

2010-10-09T15:29:00.001+03:00

Tocmai în această săptămână când francezii dezbat legislaţia anti-imigraţie, Dilema Veche găseşte oportun să republice un articol din 2005 care explică "problemele" Franţei.

Diverse personaje din anturajul Dilemei poartă o discuţie amicală cu Neagu Djuvara, numit încă din titlu "un liberal incorect politic". Această titulatură, motiv de mândrie pentru intelectualii de dreapta, sărbătoreşte un limbaj ofensator pentru orice persoană de culoare şi un rasism de cea mai joasă speţă (chiar şi după standardele unor liberali conservatori). A te situa la dreapta nu trebuie să însemne automat îmbrăţişarea unui discurs fascist dar se pare că intelectualii de la Dilema nu sunt oamenii jumătăţilor de măsură.

După ce identifică principala problemă din România: "cei 45 de ani de comunism au schimbat profilul etnic al românilor", Djuvara este interpelat de Alex. Leo Şerban pe o temă care ar zdruncina capitalele europene: prezenţa în public a săracilor şi a non-europenilor.

Alex. Leo Şerban: "Pe vremea aceea totuşi, oamenii mai săraci nu stăteau toată ziua, bună ziua pe Calea Victoriei. Ceea ce se vedea, inclusiv în fotografii, era o anumită parte a societăţii, crema societăţii. Acum lucrurile par a se fi răsturnat... Eu cred că este un fenomen răspîndit în toată lumea! Mai toate capitalele europene sînt pline de asiatici, de africani."

Probabil ar trebui ascunşi de ochii turiştilor în ghetouri cu sârmă ghimpată.

Neagu Djuvara se dezlănţuie în apărarea mândriei de a fi alb în Paris: "Cauza nu este neapărat emigrarea, ci, mai degrabă, denatalitatea. Noi le avem pe amîndouă! Dacă cercetăm documentele, vom observa că, de ani de zile, morţii nu mai sînt înlocuiţi de nou-născuţi. Sîntem pe aceeaşi linie cu mai toate ţările europene, inclusiv cu Peninsula Iberică şi Rusia. Cred că rasa albă vrea să moară! De vreo sută de ani încoace, rasa albă se sinucide mai întîi prin războaie, mai apoi prin lipsa dorinţei de a se perpetua. Industriaşii din Franţa şi din alte ţări occidentale au chemat milioane de muncitori, pentru că erau mai ieftini. Dacă un francez nu vrea să strîngă gunoiul fără o anumită sumă, este mai simplu să chemi un senegalez care are, într-adevăr, nevoie de bani. Care a fost rezultatul? Acum patru ani s-a făcut o statistică în rîndul locuitorilor din judeţele din jurul Parisului - populaţie care însuma aproape 20 de milioane de locuitori - din care a rezultat că mai mult de 45% din copiii de şcoală primară proveneau din părinţi emigranţi. Părerea mea este că acest procent nu este foarte exact pentru că nimeni nu a ţinut cont de bunici, de exemplu! Nimeni nu s-a gîndit că un copil care s-a născut în 1990, de exemplu, poate că este nepotul unui emigrant de după 1945. În acest caz, procentul de 45% nu se justifică. După părerea mea, este vorba de 60%! Dacă mergi în zonele importante ale Parisului, observi uşor cu ochiul liber că peste jumătate din copiii care ies de la şcoală sînt coloraţi. În acest ritm, peste 100 de ani, Franţa va fi metisă! Franţa - modelul Europei de cînd s-a născut civilizaţia occidentală, locul în care s-a conturat legătura între germanici şi romani, în care au început feudalitatea, monarhia organizată, revoluţiile, republicile etc.!"

Este momentul ca Andrei Pleşu să intervină. Nu pentru a amenda observaţiile empirice prezentate, ci pentru a le susţine cu un exemplu.

Andrei Pleşu: "Vorba lui Cioran, pe cînd era la Paris: "Sînt în metrou şi sînt singurul francez"!"

Neagu Djuvara continuă: "Eu am trăit acest lucru! ... Ca să ajung la metrou, staţia "Stalingrad", o adevărată pedeapsă pentru ochi, treceam pe lîngă un cartier de negri africani. Eu eram singurul alb, între sute de oameni, şi nici măcar eu nu eram francez!"

Magdalena Boiangiu: "Problema cu aceşti africani este că ei susţin că sînt francezi!"

Şi discuţia merge mai departe... Toate aceste păreri justifică pentru români în 2010 politicile anti-imigraţie din Franţa care aduc aminte de guvernul de la Vichy şi construcţia civilizaţiei occidentale ca instrument colonial de excludere perpetuă a victimelor imperialismului. Rasismul şi colonialismul deschis al intelectualilor de la Dilema, personalităţi importante şi cu un public important în România, este re-descoperit şi celebrat în această săptămână, ca dileme de altădată dar mereu actuale...

Nuditatea unui fotbalist

2010-10-09T00:03:00.000+03:00

Fotbalistul Adrian Cristea a aparut nud in ziarul CanCan. Bianca Dragusanu avea imaginile respective pe laptopul ei si de aici au ajuns in presa de scandal.

Reactiile din lumea fotbalistica si mondena nu au intarziat sa apara. Majoritatea pe un ton foarte violent. Mircea Sandu l-a apostrofat pudibond pe fotbalist, construind o imagine ascetica a sportivului ideal: "Eu, dacă aş fi antrenor, nu l-aş mai chema pe Adrian Cristea la naţională. Dacă aşa gândeşti tu, ca jucător, că aşa trebuie să apari în presă, ai o problemă. El e fotbalist? E o diferenţă între fotbalist şi jucător."

Mircea Sandu

Prezentatorul TV, Cristi Brancu a fost indignat: "Mă uit efectiv prostit la fotografia cu Adrian Cristea, în timp ce se pozează gol puşcă... Problema e la cap. Cel de sus. Băiatul ăsta îşi pune socoteala pe videochat în timp ce colegii lui de generaţie sunt selectionati la echipa naţională să se bată pentru România. El nu mai e interesant pentru reprezentativă. Aş crede că vegheaza din teren la eşecurile consecutive de la Dinamo, palpându-şi protector prohabul la intervale dese. Pentru că asta e treaba lui pe lumea asta, pesemne.Vai de mama lui".

Cristi Brancu

Ideea de a reprezenta Romania si a fi dezbracat este o contradictie patologica pentru prezentator, nationalismul lui Brancu excluzand vreo legatura intre sexualitate si natiune (cei care se bat pentru Romania nu pot fi murdariti de nuditate, pastrandu-si inocenta si lipsa unui corp sexualizat).

In timp ce ziarele mondene sunt pline de fotografii cu vedete femei care pozeaza nud, fara nici o urma de indignare, Romania explodeaza atunci cand un barbat cunoscut isi expune corpul in fata camerei web. Fotbalistul a fost amendat de club cu 5000 euro iar Bianca Dragusanu a fost gasita vinovata si condamnata:

Mircea Sandu: "Această fetiţă cu buze umflate şi sâni de plastic l-a vândut pentru 1.000 de euro."

Cătălin Munteanu(coleg cu Cristea): "Dacă ţi-o prind pe panaramă, ţi-o calc în picioare. Eşti un prost, îşi bate joc de tine!"

Limbajul sexist din fotbal incita direct la violenta impotriva femeillor dezumanizate ("fetiţe cu buze umflate şi sâni de plastic"), in timp ce mentine un standard dublu al sexualitatii (in timp ce nudul feminin este aplaudat pentru transformarea femeii in obiect, nudul masculin este condamnat si amendat pe baza unor alte considerente morale la al caror etalon femeile din tabloide nu ajung in aceasta logica sexista). Toate aceste declaratii exprima re/producerea stereotipurilor de gen in mediul sportiv si al celebritatilor. Presa are rolul important de a genera aceste discutii, de a mentine discursul discriminatoriu si standardul dublu in timp ce jurnalistii nu intervin critic in aceste reactii violente impotriva femeilor, fiind prezentate ca fapte diverse.

lectii patriarhale

2010-10-02T14:31:00.000+03:00

familia Cameron

Antena 1 prezinta o stire inedita: David Cameron, primul ministru din Marea Britanie, a aparut la o emisiune cu sosetele rupte. Cei de la Antena gasesc vinovatul si ofera solutia: "...sotia sa Samantha care, se pare ca, nu prea se ocupa de treburile casnice. Altfel premierul nu s-ar fi facut de ras la una dintre cele mai urmarite emisiuni din Regat."

Iata cum gandirea patriarhala nu tine cont de clasa, aplicandu-se pana si sotiei primului ministru britanic. Invinovatirea sotiilor care nu isi indeplinesc "indatoririle casnice" (cum ar fi peticirea sosetelor sotului) la cel mai inalt nivel politic are rolul de a perpetua aceasta gandire bazata pe inegalitate de gen si a o naturaliza pentru privitorii romani care de acum incolo vor avea justificarea necesara pentru a le cere sotiilor sa le coase ciorapii. Pentru ca nici un barbat nu vrea sa fie facut de ras in public din vina sotiei.

foto via

Moneda antisemită revine

2010-08-21T02:27:00.001+03:00

Revin la moneda antisemita, dupa ce am mai scris aici. BNR a găsit oportun să îşi justifice decizia de a continua promovarea imaginii unui patriarh antisemit joi cu un comunicat de presă care spune:
"Dacă este să ne referim numai la patriarhii României, este un fapt îndeobşte cunoscut şi recunoscut că aceştia au avut un rol crucial în dezvoltarea Bisericii Ortodoxe Române, fiind personalităţi marcante care au ilustrat istoria Bisericii şi istoria României"
"emisiunile numismatice ale BNR nu doresc să rănească sentimentele niciunei comunităţi" sau "să transmită mesaje antisemite".

Ambasadorul SUA la București, Mark Gitenstein a reacţionat astfel:
"Sunt foarte dezamăgit de decizia BNR de a emite o monedă comemorativă pentru patriarhul Miron Cristea. Actiunile sale ca prim-ministru nu pot fi ignorate. Ele contrazic devotamentul său religios si trebuie evaluate împreună cu moștenirea sa pozitivă în istoria României. Multe organizații din România și SUA și-au exprimat deja dezacordul cu privire la monedă. Faptul ca unii români sunt surprinși de aceste critici indică ignoranța sau indiferența lor în fața unor evenimente istorice documentate petrecute în România."

Directorul Muzeului Holocaustului, Sara Bloomfield, cere în continuare retragerea monedei:
"Decizia BNR de a-l onora pe Miron Cristea este indiferentă faţă de memoria victimelor şi în contrast cu marele progres pe care România l-a făcut în ceea ce priveşte recunoaşterea trecutului... Mandatul de premier al lui Cristea (1938-1939) a marcat începutul unei campanii sistematice de persecuţie antisemită [...] care a provocat devastarea comunităţii evreieşti din România în timpul Holocaustului".

Anti-Defamation League îi cere lui Băsescu să intervină:
“Suntem dezamăgiţi de faptul că Banca Naţională a României a decis să-l onoreze pe Miron Cristea, chiar şi după mediatizarea declaraţiilor şi acţiunilor sale antisemite. Astăzi, domnule Băsescu, puteţi să oferiţi un exemplu în lupta antisemită, folosind toate mijloacele instituţionale aflate la dispoziţia dumneavoastră pentru a vă asigura că BNR va oferi o broşură informativă lângă fiecare monedă înfăţişându-l pe Cristea, astfel încât nimeni să nu poată nega crimele sale”

Alexandru Florian, directorul executiv al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a declarat de asemenea:
"Sunt dezamăgit pentru că, spre deosebire de preşedinţie şi guvern, BNR, cea mai importantă instituţie nepolitică a statului din România, nu a reuşit să îşi asume până la capăt concluziile Comisiei Wiesel. Astăzi, standardele democraţiei presupun ca instituţiile statului să se abţină de la orice fel de manifestare care ar putea aduce atingere demnităţii umane, memoriei unor victime nevinovate. Prin acţiunea sa, BNR întreţine cultul unei personalităţi totalitare".

Mai mulţi prieteni m-au întrebat îngrijoraţi de acest caz şi într-adevăr este un scandal de proporţii pe plan internaţional. Aşa cum observă şi Petre M. Iancu de la Deutsche Welle:

"Neinspirata idee a BNR de a scoate o monedă cu efigia lui Miron Cristea n-a rămas neobservată în Occident. Cotidianul berlinz taz a publicat miercuri, 18 august, un amplu articol pe tema instigărilor antisemite pe care le-a prilejuit iniţiativa BNR şi fireştile critici la adresa ei, datorate istoricului Radu Ioanid.
Plasarea profilului fostului premier şi patriarh Miron Cristea pe o monedă de argint a adus grave şi evidente prejudicii imaginii externe a României contemporane. De vină pentru această şifonare a imaginii ţării nu e defel istoricul româno-american Radu Ioanid, cercetător la muzeul Holocaustului din Washington. Ioanid e doar mesagerul unei realităţi, pianistul în care n-ar trebui să se tragă. De vină sunt, în schimb, pe de o parte, responsabilii BNR, iar pe de alta, instigatorii antisemiţi de la fiţuici extremiste precum Tricolorul.

Mai grav e că diverşii lor partizani, care s-au năpustit în Internet asupra lui Radu Ioanid, l-au insultat şi l-au ameninţat cu „arderea în cuptoare", nu prea au a se teme de consecinţe neplăcute, de vreme ce autorităţile par să închidă ochii la asemenea deraieri şi excese. Ceea ce, după cum pe bună dreptate constata ziarul german taz, nu face decât să încurajeze campaniile antisemite.

Notabile, în context, sunt două lucruri. Mai întâi, că în România se ştie în continuare prea puţin despre rolul jucat de Biserica Ortodoxă, în general, şi Miron Cristea, în special, în timpul celui de-al doilea război mondial, în politica deportărilor şi exterminărilor de evrei din Bucovina, Basarabia şi Transnistria. Prea puţini realizează că, departe de a fi o personalitate benefică, Miron Cristea a devenit co-responsabil, ca premier, la finele anilor 30, pentru legislaţia antisemită introdusă în România. Nu trebuie uitat că, sub guvernul precedent, Goga-Cuza, România a devenit cea de-a doua ţară europeană, după Germania, care şi-a oferit o imundă şi jenantă legislaţie discriminându-i pe evrei. Ca premier, Cristea a frânat oarecum violenţa antisemită declanşată de Goga şi Cuza, dar a păstrat intactă legsilaţia antievreiască introdusă de aceştia.

De numele lui Cristea şi al altor politicieni din România interbelică se leagă şi infamanta invalidare a cetăţeniei române deţinute de un sfert de milion de evrei români. În fine, Miron Cristea a făcut prea puţin pentru salvarea a sute de mii de evrei moldoveni, basarabeni şi bucovineni sortiţi exterminării în Transnistria de către autorităţile dictatorului fascist Ion Antonescu.

Că s-ar fi putut şi altfel reiese din cazul evreilor bulgari, salvaţi în mod exemplar de primejdia deportării în lagărele de exterminare graţie intervenţiei curajoase şi protestelor masive ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Bulgare.

Notabilă este, în al doilea rând, tocmai tentativa extremiştilor antisemiţi din România, de a provoca ceaţă şi confuzie, prin echivalarea abuzivă a justificatelor critici la adresa lui Miron Cristea şi a BNR cu un imaginar „atac" evreiesc asupra României şi a Bisericii Ortodoxe. Această încercare ţine de o mitologie antisemită extrem de tenace, potrivit căreia evreii ar fi, între altele, vinovaţi şi pentru comunismul românesc.

Într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Israelului, mai multe asociaţii româneşti de dreapta le-au cerut recent evreilor să-şi asume „Holocaustul comunist". Drept justificare, autorii indică faptul că o mare parte din membrii fondatori ai PCR au fost evrei. Printre elementele esenţiale - de felul antisemitismului multora dintre aceşti evrei comunişti - pe care le omit ideologii neofascişti se înscrie şi un calcul cu grijă trecut sub tăcere.

În fine, e util de remarcat că nicăieri în lume autorităţile nu-şi fac un bine renunţând la pedepsirea propagandei antisemite dezlănţuite în presă ori în Internet. Discursul urii care ţinteşte spre evrei va sfârşi fatal prin a lua proporţii, prin a se transforma şi a otrăvi viaţa oricărei societăţi care nu-i condamnă eficient promotorii."

Este absolut grotesc ce gen de comentarii acceptă presa centrală din România din partea cititorilor lor la articolele care descriu (critic şi responsabil, de altfel) acest scandal. Peste 90% din aceste comentarii dau dovadă de un antisemitism sinistru şi de un naţionalism foarte bine împământenit care asociază BOR cu românismul şi îi justifică şi chiar aplaudă toate greşelile din trecut. Acest caz extrem arată foarte clar necesitatea acceptării critică a unei istorii ruşinoase şi pericolul repetării acestei istorii (fie că este vorba de blamarea conspiraţiei evreieşti internaţionale, a comunismului evreiesc, a romilor ne-europeni sau a femeilor în politică pentru condiţiile vitrege din România). Crimele româneşti din Transnistria stau dovadă a căii pe care aceşti indivizi o urmează. Eu unul mă opun acestei direcţii foarte periculoase.

foto via evz

Ziua Marinei la Constanţa

2010-08-15T22:39:00.000+03:00

Traian Băsescu a sărbătorit Ziua Marinei la Constanţa. O bună ocazie pentru a transmite un mesaj pozitiv, pentru o mai bună imagine a preşedintelui într-un moment critic. Singura formă posibilă de solidaritate pentru cea mai înaltă instituţie din România este masculinitatea:

"Ziua Marinei este ziua bărbatului. Este ziua acelor oameni care la bordul navelor lor ştiu să fie solidari, să preţuiască valoarea prieteniei, valorile naţionale, ale simbolului pe care îl poartă la catarg, drapelul României."

Discursul masculinist merge mână în mână cu discursul naţionalist (valori naţionale, drapel, independenţă, suveranitate etc.) pentru un efect popular maxim. Preşedintele este disperat: deciziile şi declaraţiile împotriva categoriilor sociale defavorizate şi pentru sprijin necondiţionat al capitalismului rapace i-au ştirbit serios popularitatea. Singurele refugii au rămas cuvintele care merg la sigur în România: naţiune şi bărbăţie. În continuare...

"Ştiu că vremurile de astăzi nu sunt uşoare, sunt vremuri generate de criză economică, dar care nu ne vor supune, le vom supune noi... Vom trece acest moment şi mi-aş dori mult ca dificultăţile să fie trecute în solidaritate şi în decentă. Aş încheia spunând că în aceste momente de dificultăţi economice România trebuie să fie solidară în primul rând cu ea însăşi."

România este feminizată într-o frumoasă contradicţie cu bărbaţii solidari şi decenţi, care pot supune vremurile şi care trebuie să salveze femeia neajutorată, România. Tot ce a lipsit din acest discurs au fost romii, ţapii ispăşitori prin excelenţă pentru răul naţiunii. Sigur vor fi folosiţi ideologic într-un discurs viitor.

Partea pozitivă la toată această poveste este lipsa de solidaritate a publicului cu preşedintele, chiar în cazul unui mesaj mieros şi flatant. A fost huiduit copios de constănţeni, semn că naţionalismul şi sexismul nu mai funcţionează aşa uşor în controlarea mulţimilor.

foto via

Continuitatea discursului antisemit

2010-08-04T16:45:00.002+03:00

Patriarhul Miron Cristea scria în 1937: "Îţi vine să plângi de milă bietului popor român, căruia evreul îi stoarce şi măduva din oase. A nu reacţiona împotriva evreilor, înseamnă a ne duce de vii la pieire….A ne apăra este o datoria naţională şi patriotică, iar nu “anti-Semitism”….[A]veţi destule calităţi şi posibilităţi, ca să vă căutaţi şi găsiţi şi câştigaţi undeva un loc, un pământ, o ţară, o patrie încă nelocuită de alţii….Trăiţi, ajutaţi-vă, apăraţi-vă, şi exploataţi-vă unii pe alţii; dar nu pe noi şi pe alte popoare, cărora cu rafinaţiile etnice şi talmudice le duceţi şi acaparaţi tot belşugul."

În 2010, BNR bate o moneda de argint comemorativa cu chipul său. Radu Ioanid, director al Muzeului Memorial al Holocaustului, reacţionează şi cere retragerea monedei din circulaţie. El reaminteşte că Miron Cristea a impus legea care a retras cetăţenia a 225.000 de evrei în idilica perioadă interbelică.
Purtătorul de cuvânt al BNR, Mugur Stet, a găsit o explicaţie aberantă pentru menţinerea monedei: seria pentru colecţionari îi cinsteşte pe toţi cei cinci patriarhi BOR şi nu e făcută special pentru Cristea.

După părerea mea umilă, cel mai bine ar fi să retragă toată seria. (cum de Banca Naţională cinsteşte BOR-ul cu monede de argint?)

Dar mai departe... TVR face un reportaj cu titlui Supăraţi pe noi pe burtieră. Adică TVRul reprezintă toţi ortodocşii antisemiţi (respectiv NOI) iar reacţia necesară a lui Radu Ioanid este văzută ca o supărare a LOR, pentru că pe NOI nu ne supără antisemitismul şi omagierea antisemiţilor...

Această atitudine este susţinută şi de comentatorii şi privitorii TVR. Iată câteva dintre comentariile evaluate, acceptate şi implicit promovate pe site de moderatorii TVR:

Lia: Moneda e pentru colectionari. Sa-si vada de-ale lor!

Gabi: Evreii au fost, sunt si vor fi prigoniti pe veci, nu isi vor afla linistea niciodata pentru ca ei sunt cei care l-au ucis pe Iisus Hristos si si-au luat pacatul asupra lor.

Akritas: tupeu demonic, obrăznicie pe măsura pierderii suveranităţii şi independenţei naţiunii!!!!unde eşti tu Ţepeş Doamne!!!!!!

Costy: unde nu sar mai naste un antonescu !!!as fii fericit.

Ayden: uite cum ne dictează toţi ce să facem în ţara asta.... n-avem voie să respectăm pe cine vrem? să omagiem pe cine vrem??? ce naţie am ajuns? cîrpa tuturor??? nu trebuie sa justifice nimeni nimica faţă de cei care se simt ofensaţi.

sau simplul comentariu al lui Vlad: Tupeu evreiesc.

Observaţi continuitatea discursului, filtrat de acţiuni ale instituţiilor statului român.

UPDATE Radu Ioanid dă un interviu explicativ Evenimentului zilei aici. Aşa cum anticipează, comentariile antisemite la interviu au atins cote ridicate: "Ca cetăţean american şi ca persoană particulară pot să vă spun că nu sunt deranjat prea mult de manifestările de antisemitism şi negaţionism individuale care abundă pe internet în România şi care vor urmă fără îndoială şi acestui interviu. Până şi nunta lui Chelsea Clinton a stârnit asfel de reacţii în România. Problema este a lor, a antisemiţilor şi a ţării în care trăiesc, nu a mea."

Depoliticizarea unui caz de violenţă domestică

2010-08-04T01:10:00.000+03:00

Benone Păvăloaie şi-a omorât soţia în bătaie într-un caz clasic de violenţă domestică. Cu toate acestea, cazul este prezentat complet depoliticizat: nimeni nu vorbeşte direct despre violenţa fizică împotriva femeilor şi masculinitatea criminală a românilor, ci doar de cauzele care îl disculpă pe criminal şi îi şterg orice urmă de responsabilitate şi participare într-un sistem de opresiune. Felix Bănilă de la Parchetul Tribunalui Bacău a dat o declaraţie preluată de toată presa: "Pe fondul consumului de alcool şi al geloziei, bărbatul i-a aplicat soţiei mai multe lovituri pe toată suprafaţa corpului."

Un caz de crimă pasională, aşa sună, în care alcoolul şi gelozia sunt de vină. Cu toate că femeia avea zeci de fracturi, capul spart şi trei copii au fost obligaţi să privească bătaia şi să doarmă cu cadavrul în cameră.

Un caz banal, despre care nici nu mai merită scris...Singura parte interesantă pentru media este faptul că Benone Păvăloaie a încercat să îşi vândă un copil în urmă cu un an. Antena 1 a organizat un flagrant atunci iar Păvăloaie a fost eliberat din arest după 7 luni.

Antenele spun că alcoolul i-a luat minţile şi că e vorba de un monstru cu chip de om... Un nou exemplu de depoliticizare: nu este vorba de opresiune, exploatare, patriarhat, violenţă împotriva unei femei, sistem judiciar ineficient, ci de un monstru care nu mai este om (o bună ocazie pentru a reafirma superioritatea umană, măcar atât, pentru că ştim cu toţii că un om nu ar face niciodată aşa ceva şi mai ales culmea umanităţii, bărbatul român). L-am scos din categoria om, am rezolvat problema etică.

Mai bine ar susţine direct, la fel ca şi Păvăloaie (în imaginea de mai sus) că nu a omorât nimic şi au rezolvat cazul. Pentru că am serioase dubii că femeile au vreo urmă de subiectivitate pentru poliţiştii şi ziariştii români şi chiar le mai consideră persoane egale.

O carte misto despre extremismul de dreapta din Romania

2010-07-26T19:34:00.001+03:00

O versiune extinsa a unui raport din cadrul unui proiect initiat de Open Society Institute din Budapesta, cartea lui Gabriel Andreescu "Right-wing Extremism in Romania" (Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala, Cluj 2003) documenteaza continuitatea atitudinilor extremiste de dreapta din Romania incepand cu miscarea legionara din perioada interbelica, continuand cu politicile national-comuniste si cu ultranationalismul postcomunist. E mica, are cam o suta si ceva de pagini, dar e foarte la obiect, si acopera multe aspecte ale discursului de extrema dreapta din sfera politica romaneasca. Are chiar si un capitol dedicat exclusiv tendintelor extremiste din biserica ortodoxa romaneasca! Uhuuu.

Citez cateva fragmente care mie mi-au placut foarte mult:
despre rolul presei nationale scrise si al culturii de elita in promovarea discursului violent anti-minoritar, anti-multiculturalist, anti-modern si xenofob, p.22-23:

One of the dangers that aggravates and extends the extremist danger in Romania is the increasingly systematic manifestation of an anti-minority, anti-modern discourse in the national written press, and even of highbrow culture, with an increased capacity to penetrate in the circle of educated citizens, newspaper readers, of students and of the social elite. This discourse is not inciting, but its confusion and distortions, aggressive tone, apocalyptic style, reductionism and/or the accusatory note feed a cultural space that spawns right-wing extremist ideologies.

despre Patapievici, p. 25:

The person who made the anti-minority, homophobe and anti-multiculturalist attitude into a wide cultural success was Horia-R. Patapievici. Patapievici's theses oppose the 'traditional' and the 'modern' man to the more recent modernity, under the threat of political correctness, multiculturalism and pro-minority policies.

Despre tendintele extremiste ale bisericii ortodoxe romane, p.41:

The extremist tendencies within BOR follow the historical line of its support of legionnarism between the two world wars. On the one hand, legionnarism self-defined itself as a Christian-Orthodox movement, and the legionary ritual borrowed the cult for the death, the exercise of fasting and of praying. On the other hand, priests and Orthodox hierarchy were an important support for legionnarism [...].

Foarte tare.

Homofob roman arestat la Gay Pride in Napoli

2010-06-30T15:09:00.003+03:00

Iata ca homofobia si sexismul cu care (tot nu) ne-am obisnuit in Romania calatoresc foarte bine si in afara: singurul incident de la Gay Pride din Napoli din 26 iunie fiind provocat de un roman care a agresat-o verbal si fizic pe una din participante:

Un român de 25 de ani, evident nemulţumit de condiţia de lesbiană a unei columbiene de 24 ani, a început să o insulte. A început cu clasicul „lesbiano”, după care a trecut la fapte şi a început să o pipăie.

Adevarul.it ofera mai multe detalii. Plus o dubioasa traducere in urma caruia "gay pride" devine in mod inexplicabil "o manifestatie a orgoliului bi/trans/homosexual"...

Turism in Maramures

2010-06-28T14:46:00.000+03:00

Breb, Maramures

trigger warning!

Joi seara o minora australianca a fost violata in satul Breb, Maramures. Ceilalti turisti britanici si australieni cu care era au cautat-o toata noaptea fara a o gasi. Fata a fost adusa acasa dimineata si lasata in poarta, aproape inconstienta. Duminica, principalul suspect al violului, Petru Sima a fost internat la Psihiatrie, fiind acuzat ca a violat-o si batut-o pe turista din Australia.

Click! merge in sat si face o ancheta despre acest caz. Ce au de spus localnicii?

Irina Pop: „Nu e prima dată când tinerele astea străine merg în bar, se îmbată, după care ne spurcă satul. Ce aveau de căutat noaptea, nesupravegheate, în bar? Aşa le trebuie!"

Lenuţa Godja:. „La fel s-a întâmplat şi anul trecut. Au venit nişte fete de prin Anglia şi s-au culcat cu bărbaţi din Breb. Ba, mai mult, una dintre ele a despărţit un om de nevastă. A lăsat omul şi femeie, şi copii. Băieţii din Breb iau, mai nou, lecţii de sex gratis, «for free», cum zic străinii, de la fetele astea."
Viorel Pop: „Păcat pentru satul nostru. Ne chinuim să ridicăm zona, să facem turism. Acum, turiştii, dacă vor auzi de cele întâmplate la noi în sat, nu vor mai veni."

Un turist suedez, Hans Johann Nilson il contrazice: „Nu ne-am speriat. Evenimente de genul acesta se întâmplă peste tot. Noi am venit aici pentru a ne relaxa şi nu vom lăsa ca un viol să ne strice planurile."

Lasand la o parte tonul incriminator al articolului, care le da dreptate taranilor si da vina pe victima, din aceste comentarii reiese lipsa compasiunii, justificarea violului si obsesia capitalista pentru profit, indiferent de numarul de victime ale caror viata poate fi distrusa (victimele colaterale ale unui turism infloritor..). Faptul ca violenta domestica si violul sunt percepute ca evenimente cotidiene, fara probleme etice si generate mai tot timpul de victime, ne readuce in prin plan violenta internalizata din Romania, care nu mai este perceputa ca o problema reala ci doar ca o metoda folosita de straini pentru a ne strica imaginea si turismul. Noroc cu turistii cumsecade, cum e domnul suedez de mai sus, care nu lasa ca un viol sa le strice planurile....

Vacanta placuta in continuare!

foto via

Teo Trandafir si feminitatea in Parlament

2010-06-19T17:23:00.000+03:00

Raluca Turcan

Teo Trandafir a votat motiunea cu bilele la vedere. Interesanta este reactia colegei de partid, Raluca Turcan:

"Cel mai neplăcut moment a fost însă jubilaţia lui Teo Trandafir, după ce a votat cu bilele la vedere împotriva propriului guvern. Cât de onorabil e acest gest? Am avut întotdeauna o încredere mai mare în loialitatea feminină faţă de un proiect sau faţă de o idee. Cred că natura feminină e mai statornică, mai înclinată către proiecte pe termen lung. Şi văd acum că Teo, la nici două luni de la intrarea în Parlament, se dezice zâmbind de PDL ca să primească aplauzele fericite ale opoziţiei. Înainte de a acuza, încerc să înţeleg de ce. Şi am o singură explicaţie: dependenţa de rating."

Daca o femeie urmeaza anumite idei (Teo a spus ca nu e de acord cu reducerea pensiilor) care nu sunt identice cu cele ale grupului din care face parte, automat este acuzata de o proasta performare a feminitatii (ca in exemplul de mai sus). De parca obedienta si ascultarea sefului ar fi delicate trasaturi feminine pe care Teo Trandafir nu le are. Ea devine astfel un cyborg lipsit de feminitate, legat de "o nevoie construita in anii de televiziune". Astfel ea nu poate fi o buna politiciana PDL, deoarece rolul femeilor in politica este sa fie loiale partidului, ceea ce tine de altfel de natura lor feminina, conform Ralucai Turcan... Acest caz este un foarte bun exemplu de confirmare si solidificare a rolurilor de gen traditionale in politica romaneasca.

Ce bine e la mare...

2010-06-15T15:00:00.000+03:00

Un intermezzo retro.... Socialismul in care toti tovarasii si toate tovarasele canta si danseaza pe plaja:

Ce-si doresc femeile....not again

2010-06-15T14:12:00.000+03:00

Inca un barbat celebru a aflat ce isi doresc femeile. Si ne impartaseste tuturor cunoasterea:

"Orice femeie isi doreste sa ramana insarcinata, iar visul ei se indeplineste."

este vorba de Serban Huidu. surprise, surprise....

articolul din Cancan e aici

foto via

Copii cu parinti LGBT

2010-06-14T20:58:00.002+03:00

Iolanda Badilita e deranjata de faptul ca "macar o data pe an, la Consiliul Europei (COE) de la Strasbourg se vorbeste despre drepturile LGBT" si ca "APCE (Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei) a votat la ultima reuniune o rezolutie in care se spune, printre altele, ca statele membre ar trebui sa le ofere LGBT “the possibility for joint parental responsibility of each partner’s children, bearing in mind the interests of children”" si scrie un articol homofob despre protectia copiilor. Pentru ca, nu-i asa, copiii sunt ultima limita. Drept dovada ne arunca in fata o serie de bancuri celebre cu parinti LGBT in care fiul este ridiculizat la scoala... Verdictul este dat: "In lumea reala, nu in cea din tratate, lucrurile cam asa se intampla. Iar copiii sunt cruzi, nu au dram de diplomatie." Un motiv numai bun pentru perpetuarea discriminarii (mai ales cand se aduce si un exemplu personal, fiica autoarei a fost discriminata in Germania pentru ca era diferita: "Faceti un exercitiu de imaginatie ce ar fi fost daca ne-am fi incadrat in categoria LGBT.")

Ironic, a fi roman e aproape la fel cu a fi LGBT. Eu as propune sa se taie de la radacina, in logica articolului: sa li se interzica tuturor copiilor sa se declare romani pentru a opri discriminarea!

In ultimul paragraf, Iolanda Badilita ne reaminteste clasica formula: "Nu am nici o problema in a le recunoaste drepturile LGBTs. Dar mai cred ca..."

Daca intr-adevar ar fi fost interesata de soarta acestor copii si de "nedreptatile" la care sunt supusi, autoarea ar fi facut un minim search pe google si ar fi inteles ca sursele discriminarii copiilor cu parinti LGBT sunt chiar genul asta de articole si atitudinea homofoba care este transmisa copiilor de la cele mai fragede varste. Sau poate ar fi gasit acest articol, bazat pe un studiu consistent publicat in Pedriatics. Acolo se spune: "researchers found children born to and raised by lesbian couples were better off socially, academically and more competent than their peers." sau "the 17-year-old daughters and sons of lesbian mothers were rated significantly higher in social, school/academic, and total competence and significantly lower in social problems, rule-breaking, aggressive, and externalising problem behavior than their age-matched counterparts in Achenbach's normative sample."

foto via gay rights

Specificul feminin

2010-04-18T16:01:00.003+03:00

Ori n-am mai citit eu Libertatea de mult, ori n-am observat ca pe langa Actualitate, Monden, Sport etc, exista si misterioasa categorie Feminin.

Exhibit A:

Sunt mai multe probleme aici, dar cel mai important de remarcat e ca Libertatea nu are o rubrica simetrica denumita Masculin. De fapt aceasta miscare e vizibila la nivelul intregii culturi. Nu avem nevoie de o rubrica speciala, pentru ca masculinul e norma universal valabila pentru toti. Ce e de interes "masculin" e de fapt de interes comun. Masculinul e norma, iar femininul, deviatia de la norma. Faptul ca interesele asa-zis "feminine" au nevoie de o rubrica proprie nu indica existenta a doua categorii, masculinul si femininul, separate, dar egale; ci o opozitie binara prin care femininul, mereu definit ca non-masculin, e devalorizat, negativizat si trivializat.

Paine, circ (si ipocrizie)

2010-04-07T18:02:00.000+03:00

Asa se cheama noul show al lui Lucian Mandruta, despre care aud, chiar din gura lui la Observator (pe la min 7:17) ca ar oferi ceva divertisment mai elevat pentru romanul ofensat de umorul grosolan care abunda la televizor. Grosolan, adica dupa cum explica Mandruta, "țâțe, fund, etc". Ma grabesc sa vad despre ce e vorba, si ce gasesc, daca nu 5 minute bune de bascalie pe tema silicoanelor si a "purtatoarelor" lor. A nu se rata cosul cu fructe si glumitele asociate!
Poate am inteles eu gresit, umorul e grosolan doar atunci cand tatele si fundurile ridiculizate (depersonalizate, cum altfel) se afla in vecinatatea imediata a celor ce fac misto de ele (ca in Te pui cu Blondele)? Iar atunci cand niste barbati spalatei, la cravata, fac poante (proaste) in care reduc femeile la o pereche de sani, acestia la randul lor comparati cu tot soiul de obiecte de consum (cum ar fructe, masini) umorul e rafinat, inteligent? Ha, chiar imi vine sa rad. Dar nu e amuzant.
Interesant de remarcat ca emisiunea cu pricina fusese difuzata cu cateva zile inainte de declaratiile de la Obervatorul. Mandruta o suferi de ceva amnezie...sau mai degraba de ipocrizie.

Mihaela Radulescu catre barbatul roman

2010-03-07T14:20:00.001+02:00

Mihaela Radulescu scrie in Jurnalul National un articol pentru barbati de 8 martie intitulat nici mai mult, nici mai putin, "Instructiuni de folosire".

Aflam de la o femeie foarte influenta, a carei voce chiar are impact in Romania, ca femeia poate fi esentializata in asa fel incat devine o simpla masina: " Femeia pe care tocmai vrei s-o intrebuintezi a fost facuta din iubire, si de aceea nu poate functiona fara acest combustibil. Ai grija sa-i faci mereu plinul." sau "Nu-i strica bucuriile mărunte - exact din ele se încarcă" sau "Femeia funcţionează perfect când o iubeşti perfect. Când nu-ţi mai place cum funcţionează, sigur i-ai făcut ceva nepotrivit chiar tu". Reducerea femeii la o functionalitate dezumanizata se face in numele unei iubiri de consum, care vinde foarte bine produse. Iar femeia de care vorbeste MR este un produs in sine, facut din parti: "Nu te îngrijora că piesele din care e făcută femeia se mai deteriorează şi îşi mai schimbă aspectul."; "Cele mai multe femei preferă să le vezi doar în varianta finală."

Femeia Mihaelei Radulescu este pasiva, are bucurii simple, asa cum era de asteptat: "Reactioneaza la fel de minunat la sarutari si mangaieri, ba chiar la cuvinte calde si simple."; "Femeile, chiar şi cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple - o floare, chiar şi una sălbatică, le dă atâţia fiori cât un bărbat nu poate înţelege... Să nu uiţi de ziua ei, de 1 Martie şi de 8 Martie, de ziua căsniciei, dar, neapărat, măcar o dată, într-o zi oarecare..."

Orice problema se poate rezolva cu sex. Barbatul caruia i se adreseaza Mihaela Radulescu stie ce are de facut acum: "Cand e trista, incearca sa o faci sa zambeasca. Daca nu stii cum, fa dragoste cu ea, va avea apoi cel mai frumos zambet." Remarcati cum barbatul are obligatia sa initieze actul sexual pentru ca este singura metoda de relationare care poate functiona.

Alte remarci: "Nu lovi niciodata o femeie, caci vei inceta să mai fii barbat."; "N-o transforma în sclava ta, chiar dacă ea îţi face cu dragoste şi mâncare, şi masaj la picioarele obosite, şi... lista de cumpărături. Ajută măcar în micile treburi administrative şi îi vei putea cere orice în schimb..."; "N-o umili şi n-o jigni niciodată, mai ales în public sau de faţă cu copii - nu vei face decât să fii din ce în ce mai puţin barbat..." Oare MR sugereaza un alt model de masculinitate pentru romani? Mi se pare o mare contradictie aici, din moment ce femeia devine inumana, un obiect neinsufletit, controlat prin sexualitate, nu vad cum se poate renunta la ierarhiile genizate si violenta domestica prin aceasta paradigma. Toate conditiile sunt indeplinite tocmai pentru "a fi barbat" in sens patriarhal, capabil de violenta reala si simbolica.

Iar aceasta masculintate poate functiona doar in "matrixul" heteronormativ impus de MR: "nici unui bărbat nu-i merge bine fără un suflet-pereche lângă el." Heteronormativitatea MR nu inseamna neaparat monogamie pentru barbat bineinteles, unde mai multe femei = virilitate. Alte femei pot reprezenta doar competitie pentru femeia-masina descrisa de MR: "Se va topi uitându-se în ochii tăi, chiar şi atunci când tu vei trage cu coada ochiului la alta..."; "Dacă ai prietene femei, asigură-te că-ţi respectă soţia sau iubita şi că nu reprezintă vreo panică pentru ea. Altfel, vei rămâne doar cu prietenele şi nu e sigur că asta ti-ai dorit."; "Nu o mai compara cu mama ta sau cu alte femei din viaţa ta - precis e mai bună ca ele în multe alte privinţe, de vreme ce ai ales-o pentru viaţa în doi."

Toate aceste mituri patriarhale reciclate de MR intr-un moment in care ar trebui sa ne gandim la solidaritate si drepturile castigate de femei in ultima suta de ani lasa un gust amar si sunt un pericol neo-conservator de proportii pentru toate femeile din Romania.

foto via Words of a Butch Domestic Goddess

reclama misogina la Joe

2010-02-26T19:20:00.002+02:00

A aparut si pe Sociological Images cu urmatorul titlu (care, de altfel, o rezuma foarte bine):

WOMEN: RUINING EVERYTHING SINCE THE BEGINNING OF HUMANITY

Printre comentarii gasim:

Rolton: "And that’s not just some random advertisement — it’s good ol’ Nestlé."

mordicai: "On the plus side, I learned from the YouTube comments how to say “extrem de misogina.”"

Deaf Indian Muslim Anarchist: "yes, that’s right! It was a woman who got a man kicked out of Eden! It was a woman who broke up the Beatles! And yet another woman who broke up the Sex Pistols! I really f–king HATE and LOATHE advertisers, they are the ones who spread SEXISM and keep the fire of misogyny BURNING by brainwashing viewers that women are to be blamed for everything."

Anonymous: " But if misogynistic commercials have taught me anything, it’s that when teh wimmins talk, men don’t actually listen! It’s just a rush of words about shoez, how she hates her bestfriend and how fat she is! Yet, in the world of this commercial, the men are actually listening to the women, without their eyes glazing over and their brains shutting off! And then they actually follow that advice! My mind! It is blown!"

As mai adauga o interpretare personala: nu vi se pare ca sexismul reclamei are la baza o anumita forma de antisemitism? Exemplul clasic: conspiratia evreiasca controleaza financiar si opreste progresul/ creativitatea/ inovatia. Numai ca de data asta evreii sunt inlocuiti cu femei...

Declaratiile lui Tudorel Butoi, expert criminalist

2010-02-26T18:36:00.002+02:00

Tudorel Butoi explica la Realitatea vinovatia victimelor in cazurile de viol:

“Femeile pot şi trebuie să fie prudente. Femeile trebuie să ştie cum se urcă în lift şi să nu ne năpădească pe noi că au fost violate. Când şi cu cine. Să ştie să umble pe cărări care sunt luminate şi care sunt populate. Să nu bată ca exploratorii în miez de noapte parcurile şi să vină apoi la adresa poliţiei c-au fost violate. Şi să ştie cu cine intră în discuţie şi cu cine acceptă relaţii, ş.a.m.d. Comportamentul ăsta de leliţă balcanică, din păcate, cu excepţia acestor victime care nu au dat dovadă de el, este caracteristic piţipoancelor şi ele devin victime pentru că sunt victime de tip provocator, marea majoritate dintre ele.”

Tudorina si Un beso analizeaza foarte bine cazul. Ce vreau eu sa mai adaug sunt cateva informatii despre acest "expert". Are o pagina de web cu toate informatiile necesare:

Cu ce se ocupa fostul colonel de politie?

"Se confrunta cu personalitatile perverse, viclene si inteligente ale lumii interlope din balcanica noastra capitala. Pune capat, trimitand la glont sau in detentie grea, o serie de criminali cu crime multiple.
Raspunde competent solicitarilor mass-media (interviuri, analize de caz, luari de pozitie), mediatizand aspectele in special preventiv-ofensive ale ripostei anti-crima.
Este recunoscut ca autoritate in materie de catre segmentele profesioniste ale justitiei, procuraturii, universitatii, societatii civile in sens larg, creeaza discipoli in randul tinerilor politisti si studenti in psihologie si drept."

Cum isi apreciaza cariera?

"Fiecare zi de munca, o implicatie operativa, un caz, un om, un destin, o situatie de responsabilitate, miza si risc. Am plecat fara datorii morale sau materiale fata de cineva, lasand in urma o linie de munca redutabila, o experienta demonstrata si validata public ... am trait adevarat si real fara iluzii, inconjurat de admiratie, invidie, iubire si ura ... omul mi-a dat prilejul de a-l cunoaste in tot ce are el mai abject si mai sublim, am trait din plin succesul si gloria, am gustat amarul infrangerilor, am mentalitate de invingator, de justitiar si politist ...
Ce-si poate dori cineva mai mult ?!"

Ce mai scrie? (gasim la capitolul "Opera" una dintre capodoperele sale)

"PSIHANALIZA CRIMEI - FEMEIA ASASIN"

Despre ce e vorba aici?
"Detalii si subtilitati de abordare psihanalitica a sufletului femeii ucigase - abordare absolut speciala a interogatoriului de tip psihanalitic vis a vis de cea care, paradoxal, ucide (injunghie, arde, otraveste, mutileaza, etc.) desi este conceputa de Dumnezeu sa creeze, sa protejeze si sa poarte viata.
Ce se petrece in dramatismul existentei sale ? Care sunt mecanismele gestului criminal ? Cum gandeste o criminala ? Cata ura, cata dragoste ? Cata lumina, cat intuneric in mintea ratacita sau de "luciditate extrema" a asasinei ?"

Ce mai posteaza pe net?

Diplome peste diplome numai bune pentru gonflarea narcisismului adus la un stadiu patologic, as zice. Una singura lipseste de acolo: "Prietenul violatorilor de pretutindeni"

Si acum, pe bune, Realitatea chiar nu are cui sa ceara parerea in astfel de situatii? Sunt atatea persoane care au terminat studii de gen, lucreaza in ONGuri sau scriu pe bloguri pareri mult mai pertinente decat ale acestui individ (vezi numai cele doua posturi mentionate mai sus). Sau Realitatea face o miscare strategica de acuzare sistematica a victimelor violate?

Traian Băsescu si imbunatatirea situatiei romilor

2010-02-22T22:43:00.003+02:00

Traian Băsescu a avut un discurs incendiar la Palatul Parlamentului, cu ocazia prezentarii “Raportul asupra Strategiei de îmbunătăţire a situaţiei romilor”. Cu aceasta ocazie festiva, cinci membri ai Alianţei Civice a Romilor au protestat virulent vis-à-vis de lipsa de implicare a autoritatilor in problemele romilor. Cu mesaje foarte sugestive ("10 ani de strategii, canci rezultate"), cei cinci nu au uitat de celebra sintagma "ţigancă împutiţă" a presedintelui sau de recenta declaratie a lui Teodor Baconschi (ministrul de externe), care a mentionat într-o întâlnire cu un oficial francez că există

"nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sânul unora dintre comunitãţile româneşti, în special în rândul comunitãţilor cetăţenilor români de etnie romă".

Cei cinci activisti romi au fost evacuati din sala de catre ofiterii SPP, fara drept de apel.

Dar inainte de a trece la cele spuse de presedinte, sa reflectam putin asupra declaratiei ministrului de externe. Diplomatia romaneasca transmite un mesaj foarte clar: problemele nu sunt institutionale, nu exista rasism si discriminare, toate actiunile infractionale sunt generate de fiziologic, de natura, de esenta unor anumite grupuri sociale. Adica, excludere publica pe motive de natura umana, de constitutie aistorica/atemporala. Adica rasism pe fata, la cel mai inalt nivel. Este importanta aceasta perspeciva deoarece se leaga foarte bine de ce spunea Basescu la Palatul Parlamentului.

Basescu a spus urmatoarele:

"Nu putem ascunde la nesfârşit imaginea minorităţii în străinătate. Da, sunt români, dar ce fac la fiecare colţ de stradă în marile capitale europene. Dacă nu vom discuta cinstit aceste lucruri şi ne ascundem de teama acuzaţiilor de discriminare, nu cred că vom găsi instrumentele sã rezolvăm problema".

Romii din strainatate strica imaginea Romaniei iar problema principala in calea actiunii statului roman este teama acuzatiilor de discriminare? Dar, mai exact, la ce fel de rezolvare se gandeste seful statului? O mai buna institutionalizare a rasismului, o mai buna excludere, o mai buna discriminare, o mai buna segregare?

Dar, pe de alta parte, nu putem sustine in fata Europei ca exista vreo forma de excludere din partea romanilor non-roma. Basescu aduce argumentul suprem:

"Cred că la 99% dintre românii care nu aparţin unei etnii, le plac cântecele romilor, le plac nunţile făcute de romi, le place să audă, poate nu 99%, dar sunt atâţia solişti, cântăreţi, dacă mă gândesc de la Adi Minune până la oricine, le plac manelele... Deci nu este o respingere în societate a ceea ce provine de la romi."

Cine il poate contrazice atunci cand aduce un argument beton gen la 99% dintre non-roma le plac manelele? Iata raspunsul: romanii nu au cum sa discrimineze romii. Pe langa reducerea nesimtita a etniei rome la o singur cliseu, producatoare de manele, Basescu transmite foarte clar un mesaj de sustinere a rasismului sistematic la nivel de decizie politica, la nivel discursiv si la nivel de politici publice. Atata timp cat discriminarea romilor nu este recunoscuta la toate nivele si amendata, nu ne putem astepta decat la o accentuare a discriminarii structurale, mai ales cand se ofera argumente penibile in favoarea "mulitculturalismul romanesc" (inca odata, la 99% dintre romani le plac manelele).

O tema obsedanta revine in declaratie. Totul se poate reduce la problema de imagine a Romaniei care este asociata, impotriva vointei sincere a demnitarilor, cu “majoritatea roma” (ca si cum situatia dramatica in care se afla romii respectivi nu are nici o legatura cu segregarea sociala pe criterii rasiste si discriminarea structurala din Romania):

"În zona externă, unde toţi, de la mine până la orice alt demnitar, atunci când primim semnale de insatisfacţie a omologilor noştri din UE, spunem da, sunt cetăţeni români şi ferească Dumnezeu ca un demnitar să nu spună că e cetăţean român. Hai să fim cinstiţi, avem o mare problemă de imagine. Mergeţi la Paris, mergeţi la Oslo, mergeţi la Roma, mergeţi la Milano, minoritatea romă este prezentă în orice colţ, în faţa oricărui muzeu şi nu ca să intre în muzeu".

Inainte sa citesc aceste declaratii, tocmai ma uitasem peste cei 6 pasi de aici (Continuum on becoming an anti-racist multicultural institution) si ma gandeam unde as pozitiona diversele institutii romanesti de la nivel inalt. Daca inainte as fi mers pentru 2 (Passive), dupa aceste declaratii importante pentru tara, zic sigur 1 (Exclusive).

via Evenimentul Zilei

O idee nu chiar asa de futurista

2009-11-29T21:08:00.001+02:00

O companie din Japonia a realizat un robot numit Actroid DER-2 care clipeşte din gene şi imită mimica feţei în momentul vorbirii. Exact de ce e nevoie pentru a "suplini rolul unei prezentatoare TV sau chiar al unei menajere". Ciprian Purice ne prezinta povestea intr-o maniera halucinanta: pentru domnul jurnalist de la Click!, robotul respectiv este "o minunăţie de femeie", "menajera viitorului" etc. Dupa parerea de expert in relatiile de gen a lui Purice Actroid DER-2 este "atât de bine realizat încât ar putea înlocui, în viitor, soţia vreunui bărbat nemulţumit." El stie cel mai bine din ce e alcatuit un astfel de obiect: "Femeia are în dotare camere video montate în globurile oculare şi microfoane în interiorul urechilor."

Aaa, am uitat sa mentionez titlul articolasului: "Adio nevastă! Îmi iau femeie robot!". Pentru ca o femeie nu poate fi decat menajera sotului si sclava fara subiectivitate. Ideile astea nu sunt chiar asa de noi, utopia sexista are o lunga istorie. Bine ca mai sunt jurnalisti ca dl. Purice atenti la ce se intampla in stiinta si demni de pastrarea acestor idealuri inalte. Pentru ca, pana la urma, la ce mai e buna si stiinta daca nu la promovarea inegalitatii dintre barbati si femei in tabloide gen Click!?

Puteti gasi articolul aici, sub sectiunea IT & Gadgets din Click!

Despre barbatii narcisisti

2009-11-23T15:19:00.000+02:00

Stereotipurile de gen sunt atat de raspandite in orice mediu de informare dar e nevoie de o perpetua reafirmare a lor. De ce oare? Sa fie de vina nesiguranta acestor stereotipuri si senzatia de goliciune prezenta atunci cand sunt mentionate? Daca un jurnalist sau copywriter reintroduce propriile frici referitoare la performarea relatiilor de gen, ar treubi sa vedem nevoia personala de terapie si incertitudine in siguranta propriei feminitati/masculintiati/orientari sexuale. Ce se intampla insa cand un psiholog reafirma cu nonsalanta aceste sterotipuri dintr-o perspectiva "stiintifica"? Informatia devine brusc stire si capata aerul de "fapt", "adevar", "absolut". Asta este situatia si in cazul urmator. Psihologul Alina Iliescu vorbeste despre barbatii narcisisti (din capul locului, nu vreau sa iau apararea narcisistilor, ci doar sa atrag atentia cum se pot folosi fragmente de discurs clinic pentru a sustine status quo-ul si relatiile de gen existente). Din punctul sau de vedere, justificat de... well, justificat de propria heteronormativitate si misoginie, I guess, "barbatii care au mai multa grija de cum arata, in comparatie cu femeile, risca sa fie mult mai infideli decat oricare alt barbat". Pentru ca un barbat are o singura posibilitate de a fi barbat: machism si iar machism, altfel devine femeie si atunci lucrurile o iau razna. Pentru doamna psiholog, toti barbatii sunt condamnati sa fie heterosexuali, altfel de barbati nu pot sa existe. Iar daca acesti barbati isi ignora performarea masculinitatii patriarhale devin narcisisti, adica au "tulburari de personalitate" si sunt patologizati.Cele care sufera de lipsa masculintatii agresive sunt tot femeile pentru ca "cele care se indragostesc de un astfel de barbat trebuie sa fie supuse, extrem de atente si sa ii faca sa se simta centrul universului".

Stereotipurile de gen se intalnesc la un moment dat: "Asa cum noi, femeile, avem nevoie de tandrete si pasiune, asa au si barbatii. De cele mai multe ori, narcisistii au tendinta sa caute tandretea la o femeie, iar pasiunea la alta." Scopul este iar de a reinstaura ierarhiile de gen si masculintatile neaose, lipsite de tandrete si pasiune, dominate de rationalitate si detasare de corp, dar atat de folositoare si sigure pentru femei. Urmatorul argument ar fi fost, pe aceasta logica deficitara: sa ne bucuram de violenta domestica pentru ca asa se exprima adevarata masculinitate si femeile vor sa fie sigure ca au un barbat adevarat langa ele.

Foarte interesant cum aceste pareri bazate pe absolut nimic devin stiri cu o aura de veridicitate stiintifica...bleah

Damned if you do, damned if you don't

2009-11-04T15:49:00.013+02:00

Citim Libertatea. Radem, ne simtim bine, ne distram, si nu stiu cum se face ca e intotdeauna pe seama cuiva. De obicei femei, minoritati etnice sau sexuale, pentru ca, nu-i asa, perspectiva pe care suntem invitati sa ne-o asumam ca cititori ai acestui ziar, e cea a barbatului majoritar cu orientari “corecte”. Cum masculinitatea hegemonica a barbatului roman se manifesta prin pozitia superioara si dominanta asupra femeilor si a altor barbati, barbatii minoritari si gay sunt si ei feminizati, identificati ca posesorii unor masculinitati deficiente, deviante. Ideea e ca punctul de vedere al barbatului alb heterosexual trebuie intotdeauna sa aiba prioritate si castig de cauza. In aceasta lumina, tonul subiectelor abordate de damned if you do, damned if you don’t, devine mult mai clar. Un exemplu clasic e the spectacle of shame la care sunt supuse femeile: sunt ba prea grase, ba prea slabe, ba prea usoare, ba prea cuminti. Important e sa fie intarit faptul ca feminitatea are intotdeauna ceva de corectat, de schimbat, de imbunatatit.

Reprezentarea unor sexualitati sau identitati sexuale care transgreseaza binarul heteronormativ nu scapa de verdicte contradictorii pe aceeasi linie de damned if you do, damned if you don’t. De exemplu, doua articole din libertatea de azi. Primul face parte dintr-o serie de demascari explozive in care un preot gay e outed in presa. Articolul invita la homofobie pe fata, cu manie drept-credincioasa, alimentata fara indoiala si de ambivalenta placere starnita in cuviosii cititori de vizionarea si descrierea detaliata a filmuletului incriminator. Preotul cu pricina e descris in mod foarte feminizat: părinţelul tinerel, cu bărbiţa lui rară, mereu roşu în obrăjori. Canta dumnezeieste, si doar stim toti ce inseamna asta – wink wink…Si sa nu mai spun, minunea minunilor, ca avem tot dreptul sa-l uram: "Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns că orientarea sa sexuală era una greşită, părintele Teoctist Nichitean era şi rasist", pentru ca “nu-i plac tiganii”! Excuse- moi?? Banuiesc ca domnul care a scris articolul si-a construit, viclean, cazul pe analogia: rasism = imoral; homosexualitate=imorala…Deci, voila dovada: preotul gay e stricat pana in maduva oaselor. Si ca sa-l infundam pe el putem sa ne folosim dupa plac de termenul de rasist. Cand ne serveste cauza, deplangem rasismul. Cand vine vorba de discriminare si abuz, il binevenim. Give me a fucking break.

Al doilea exemplu, sincer, m-a lasat cu gura cascata. Iarasi e vorba de o demascare exploziva. De data aceasta nu e vorba de demascarea unei feminitati masculine (+rasism, ca in cazul preotului), ci de demascarea masculinitatii unei femei transsexuale, Naomi. Filmuletul in care Naomi e surprinsa fara machiaj si cu ceva barba e dovada ca e o impostoare de gen, si chiar ne ofera ceva informatie educationala despre ce inseamna sa fii femeie transsexuala: “Femeia transsexuala nu poate fi deosebita de femeia biologica” si, daca nu stiati, “duce o viata decenta si discreta ca orice alta femeie.” No shit. Deci dupa ce preotul gay e admonestat ca e prea feminin, Naomi e aratata cu degetul ca e prea masculina - si chiar daca masculinitatea ei excesiva nu ar fi problema, atunci viata ei "indecenta" si "indiscreta" ar fi, nu? Hai sa fim seriosi, asta e homofobie si heterosexism dus la extrem. Pana la urma, ambele cazuri sunt exemple de discurs care promoveaza ura si rusinea impotriva identitatilor si sexualitatilor care ies din stramtul binar heterosexist. Mesajul e: daca esti barbat, fii masculin (adica, heterosexual, paros, dur, solid etc); daca esti femeie, fii sexi, delicata, machiata, pe tocuri, discreta (wtf?). No moustache allowed.

Pe cine da vina Cancan?

2009-11-02T18:51:00.004+02:00

Dupa ce in fiecare zi presa tabloida ne prezinta avantajele si aprecierea “tunarii” sau a “siliconarii”, Una-Maria Voicu (asa se semneaza persoana in cauza, nu este o greseala) scrie azi un articol in Cancan si despre dezavantejele unui astfel de proces. Dar iata ca vina si excesul dorintei apartin unei singure persoane: femeia care isi pune silicoane. Cu un titlu incendiar („Plateste pentru ca a vrut silicoane prea mari”), Una-Maria Voicu ne prezinta cazul Marinei Dina printr-un exercitiu remarcabil de „slut-shaming”.

Marina Dina este vinovata pentru ca, citez:

· „a refuzat sa asculte sfatul doctorului”

· „a recunoscut ca atunci cand s-a operat a vrut sa scape de complexele de a nu avea sani si de ironiile membrilor familiei” (cu un subtitlu elocvent: „Frustrare”)

· "a fost avertizata ca i s-ar putea intampla acest lucru, atunci cand s-a operat, in urma cu mai bine de trei ani, chiar de catre chirurgul care a facut interventia, insa ea nu a tinut cont de sfaturile medicului pentru ca si-a dorit niste sani foarte mari"

· "pacientele au uneori pretentii care nu au legatura cu realitatea".

Desi e vorba de un esec („s-a trezit cu sani dubli, pentru ca atunci cand s-a operat a cerut niste implanturi foarte mari, desi ea avea initial bustul foarte slab dezvoltat, fapt ce a condus la alunecarea siliconului sub muschi”, „implanturile mamare cu silicon i s-au deformat, stirbindu-i frumusetea”), articolul reuseste sa strecoare doua imagini topless cu Marina Dina. Sansa re-obiectivarii scuza sansa esecului chirurgical.

Ce noroc, in aceasta poveste avem si personaje pozitive:

· fotografii care folosesc photoshopul: „Defectul sanilor blondei este foarte evident, dar a fost retusat de fotografii Playboy”;

· medicii chirurgi care sunt gata sa ii refaca implanturile si dau sfaturi importante: „E neplacut, dar aceste situatii se intampla, mai ales ca pacientele au uneori pretentii care nu au legatura cu realitatea. Nu am operat-o eu, dar stiu ca deformatiile astea se remediaza”.

Si acum, pe bune, ziarul Cancan nu isi da seama ca jigneste si da vina aiurea pe o femeie care sufera din cauza cerintelor de corpuri exagerate din media romaneaca (inclusiv Cancan) pentru a satisface ochiul misogin al barbatului mioritic? Sau asta e strategie de marketing (scuzam barbatii si dam vina pe femei pentru orice li se intampla = vindem mai multe ziare)? Pentru ca targetul ziarului mi se pare destul de clar: barbati heteronormativi sexisti care au nevoie de confirmarea sexismului/heteronormativitatii lor in fiecare editie.

O carte care suna foarte bine

2009-10-28T13:41:00.004+02:00

In Observatorul Cultural, o cronica bunicica despre La bourgeoise respectable. Réflexion sur la construction d’une nouvelle identité féminine dans la seconde moitié du XIXe roumain, de Ionela Baluta, si pe care ma gandesc ca am s-o comand cumva. Nu intru in prea multe detalii, dar iata cateva fragmente care mie mi-au trezit clar interesul pentru aceasta carte:

Pentru a evidenţia mizele politice şi ideologice ce stau la baza identităţilor sociale, a construcţiei simbolice şi a elaborărilor normative, a luărilor de poziţie subiective, precum şi a construcţiei diferenţiate a sexelor, volumul trece dincolo de analiza descriptivă care este interesată mai degrabă de diferenţa dintre sexe.

...

A doua parte a lucrării – şi cea mai consistentă, prin interogaţiile la care aduce răspunsuri inedite pentru istoria socială a secolului al XIX-lea românesc – studiază felul în care diferitele clivaje şi principii de diferenţiere feminin/masculin sînt traduse în modele normative: modelul juridic, modelul educaţional, modelul igienist şi modelul medical. Autoarea insistă asupra codificării şi instituţionalizării ştiinţei medicale şi a cîmpului medical, datorită cărora igiena devine o ştiinţă socială şi o ştiinţă a statului, şi este astfel integrată în administraţia publică. Igiena contribuie în egală măsură la construirea ideal-tipului femeii moderne şi a „normalităţii“. Frumuseţea femeii (ce rezultă din armonia dintre corp şi spirit) este intim legată de curăţenie, de sănătate, de respectabilitate şi de maternitate. Discursul igienist ocupă, pe bună dreptate, un loc semnificativ în economia lucrării, întrucît îi permite autoarei să scoată la iveală stereotipurile şi viziunile ideologice drapate în formulări ştiinţifice aparent obiective, prin care este consacrată diferenţa „naturală“ dintre femei şi bărbaţi şi prin care sînt consolidate frontierele sociale.

Pare a fi foarte clar pozitionata politic, scrisa dintr-o perspectiva deschis feminista. Mie imi suna foarte foarte bine! :)

De ce trebuie sa reactionam la ce spune Becali

2009-10-27T22:25:00.003+02:00

Octavian Cojocaru semneaza un articol despre rasismul lui Gigi Becali in Evenimentul zilei cu titlul: Dragomir: „La Gigi nu e rasism, e doar glumă!”. Un titlu care sintetizeaza reactia personajelor care tot apar in media si a jurnalistilor in ceea ce priveste rasismul (dar si misoginia sau homofobia). Octavian observa cum europarlamentarul foloseste sintagme gen tigani, bronzati etc. pentru a reduce valoarea celor din mediul fotbalistic. Aceasta obisnuinta nu a fost sanctionata sau "observata" de nimeni pana acum.

Lipsa de reacţie a tuturor celor care l-ar putea sancţiona l-a făcut pe Gigi să se simtă intangibil şi să încalce legea fără să-i pese. La începutul lunii octombrie, Gigi i-a numit pe rapidişti „ţigani”, în direct la televizor. Nimeni n-a reacţionat, iar Gigi a continuat spectacolul grotesc.

George Copos, numit de mai multe ori "tigan" de catre Becali, a incercat chiar sa-i justifice discursul:

Gigi e Gigi! N-o să contestăm nicăieri vorbele sale. Eu am încercat să fug de el, dar a fost mai iute de picior şi n-am reuşit. Ce să-i mai reproşez? Toţi oamenii de afaceri au probleme. Abia în 2010 va veni sfârşitul lumii”.

Octavian Cojocaru considera lipsa de reactie a victimelor "ciudata". Tot George Copos declara in urma cu doua saptamani:

Carenţele de comportament ale lui Becali sunt bine-cunoscute, dar de data asta vom aduce la cunoştinţa Parlamentului European modul în care un membru al acestui prestigios organism înţelege să-şi exercite statutul.

Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, a avut aceste zile o reactie demna de un sef de institutie care organizeaza comisiile de sanctionare a rasismului in fotbal:

Nu trebuie sancţionat, tată! Era o glumă a lui Gigi cu Copos! Ce şi-au mai zis şi la pauză... A fost aşa frumos... Am râs de nu mai puteam! Tot glume de-astea cu ţigani! Nu e, tată, rasism! La Gigi Becali nu există rasism, e glumă.

Roxana Truinea, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, declara presei in acest caz:

În cazul precedent am demarat procedura de citare. După ce va fi audiat, vom lua şi o măsură. Amenda maximă pe care putem să o dăm noi este de 8.000 de lei. Orice ONG care apără drepturile romilor îl poate da în judecată şi să-i ceară daune materiale mai mari.

Ieri in Libertatea, un articol nesemnat despre Becali. De data asta sunt redate, complet necritic, cateva pareri misogine dintr-un interviu pentru revista The One:

George Becali nu ar vota niciodată o femeie preşedinte. Acesta consideră că nu este potrivit ca o femeie să fie preşedinte.

Becali nu ar face tandem nici cu o femeie prim-ministru şi declară pentru revista The ONE că poate să accepte orice când vine vorba de o femeie, mai puţin o femeie în funcţia de preşedinte sau premier.

Intrebat cum priveste adulterul, Becali afirma ca acesta nu este atat de grav la barbati, cum este la femei: “In cazul unui barbat (nu este vorba de mine acum) se spune ca, daca are mai multe femei, este smecher. Cand femeia are mai multi barbati, este considerata o femeie usoara."

In acelasi interviu, Becali isi spune parerea si despre operatiile estetice: “Operatiile estetice sunt o contrazicere a lui Dumnezeu. Eu, daca stiu ca o femeie are silicoane sau alte operatii estetice, imi repugna. Numai cand stiu ca are silicoane, ma enervez.”

Si povestind de tineretea sa, cand existau momente in care avea si trei prietene deodata, Becali spune ca sotia sa l-a cucerit cu cumintenia si frumusetea ei.

Si cam asta e tot articolul. Desi putem vedea din aceste citate importanta violentei verbale, ceea ce lipseste este o analiza pertinenta a acestei situatii, Octavian Cojocaru reducand articolul la prezentarea diferitelor pozitii iar Libertatea parafrazeaza admirativ/romantat/nostalgic misoginia directa. Scriu despre acest caz pentru ca il consider simptomatic pentru lipsa de atitudine la declaratiile politicienilor/persoanelor publice din Romania. Am auzit de atatea ori ca nu merita sa te bagi in cocina, ca politicienii sunt toti la fel, ca nu avem ce face, ca ne pierdem timpul daca spunem ceva contra, ca Becali e de o prostie infricosatoare etc. Dar tocmai prostia respectiva, jucata cum trebuie, este cea care ii aduce dominatia discursului si justificarea privilegiilor. Bush este cel mai cunoscut exemplu de politician idiot care, la fel ca si Becali acum, era in functia politica un om obisnuit, la fel ca orice privitor din fata micului ecran, era "unul dintre noi". Contextul din Romania este de asa natura incat misoginia/rasismul/homofobia pe fata mobilizeaza audientele.

Judith Halberstam explica intr-un interviu cum stupiditatea domina discursul politic, cum a juca un politician prost, care "nu intelege", lipsit de educatie, ignorant, poate insemna obtinerea de putere.

Pentru ca toate aceste articole/emisiuni pe care le ignoram in fiecare zi lucreaza foarte bine impotriva "celor care gandesc", impotriva atitudinilor antirasiste, antimisogine, antihomofobe.

Si inca ceva: aceste "glume" par a fi generate de o vasta ignoranta dar produc o anumita forma de cunoastere alternativa, un discurs bun de aplicat in orice situatie cotidiana, o alta epistemologie foarte la indemana. Iar raspunsurile/atitudinile care ar putea sa le contracareze intarzie sa apara sau sunt foarte usor reduse la tacere. Excuse my pessimism.

starul multifunctional

2009-10-17T17:12:00.006+03:00

Adelina Gherman semneaza in Adevarul un articol cu un titlu care mi-a atras atentia:

Fiica scriitorului american Paul Auster, “star multifuncţional”

adica 1) persoana in cauza nu are o identitate proprie, nu are nici macar un nume, singura legatura cu ordinea simbolica a jurnalistului roman este relatia falocentrica/ierarhica cu un barbat important (un scriitor american) care indeplineste functia de proprietar (tata) al obiectului cu pricina;

2) "star multifunctional", o repetare a statutului de obiect al persoanei in cauza. DEXul ne explica ce inseamna multifunctional (autoarea aratandu-si foarte clar intentiile prin utilizarea in mod corect a acestui cuvant): adj. (Despre obiecte) Care poate îndeplini mai multe funcțiuni, cu mai multe întrebuințări.

si subliniez: despre obiecte, referitor la intrebuintarea lor.

Ce este foarte obositor si tras la xerox in aceste articole despre vedete femei este folosirea epitetelor inaintea numelor: Adelina Gherman nu gaseste altceva mai inspirat decat "frumoasa Sophie" (ce altceva poate fi o femeie pentru un jurnalist din Romania in afara de apetisanta, sexoasa, frumoasa etc - toate adjective folosite pentru scopul articolelor: prezentarea femeilor ca obiecte, total lipsite de agentie, puse la dispozitia autoritatii masculine?). Adelina se straduie sa ii mai gaseasca si alte calitati Sophiei Auster, actrita, fotomodel si cantareata: "pare să fie la fel de ambiţioasă ca tatăl său". Multumim, ne-ai lamurit de tot! Mare este frica de falus in redactiile ziarelor din Bucuresti....

Breaking News: Herta Muller e romanca

2009-10-08T18:01:00.008+03:00

Intelectualii si criticii romani s-au grabit sa afirme romanitatea Hertei Muller, doar dupa recunoasterea sa in Occident prin acordarea premiului Nobel:

"Acest premiu ne aparţine şi nouă, pentru că foarte multe dintre cărţile Hertei Muller, ca şi în activitatea ei publicistică şi în prezenţele foarte dese la televiziunile germane ea vorbeşte despre realităţi româneşti" (Mircea Mihăieş)

"Sper ca această victorie să îi facă pe tot mai mulţi români să se apropie de literatură, pentru că pe lumea asta există şi altceva decât fotbalul" (Alex Stefanescu)

"Mă bucură foarte mult orginile ei româneşti şi iată, mai există şi dreptate pe lumea asta. Este, fără doar şi poate, un tilu de mândrie pentru România, nu putem uita că este româncă. Evident că există o legătură cu România în opera ei" (Nicolae Manolescu)

Asta dupa ce Herta Muller a criticat de nenumarate ori situatia culturala din Romania, a fost ignorata cu gratie de elita intelectuala sau chiar a intrat in conflict cu institutii gen ICR. Paul Cernat exprima o pozitie mai moderata si mai de bun simt: "Pentru România e destul de dificil şi delicat. Nu ştiu cât de bine e să ne revendicăm victoria atât timp cât ea a avut o relaţie tensionată cu identitatea ei românească."

Sa nu uitam ce spunea Herta Muller despre apartenenta sa la cultura romana: "Nu pleacă cei mai rai, cei care sunt de vină pentru regimul totalitar rămân. Ceilalţi s-au dus în toate vânturile şi nu se mai întoarce nimeni cum a plecat. Te duci în altă ţară, trebuie să vezi cum trăieşti, să te adaptezi şi când vii înapoi nu mai aparţii de ceea ce ai părăsit. "

"Numai când mă gândesc la contactul zilnic cu realitatea românească, îmi dau seama că aş înnebuni a doua oară dacă ar trebui să trăiesc în România de azi. Este atâta indiferenţă în ţara asta, de vină pentru tot ce se întâmplă este şi indiferenţa populaţiei."

Dar aceasta redescoperire a romanitatii scriitoarei are si un revers (cum era de asteptat). Mircea Mihaies ne explica: vestea este proastă pentru alţi candidaţi români (scriitori barbati recunoscuti si apreciati cu adevarat) la Nobelul pentru literatură, cum ar fi Norman Manea sau Mircea Cărtărescu cărora li s-au închis barierele pentru premiu. Iata ca romanii au si de suferit de pe urma acestui premiu, saracii...

Urmaresc stirile in continuare!

Postfeminism fara feminism: o curiozitate

2009-10-08T15:44:00.009+03:00

Stiam ca Libertatea nu e o sursa de incredere in privinta multor informatii mai mult sau mai putin mondene, dar asta e prea de tot: in editia de azi am gasit un articol furat (pentru ca nu e citata sursa), ciuntit si tradus penibil de prost, sub titlul “cinci mituri false [!!] despre orgasm”. Articolul original in engleza e de pe site-ul askmen.com, care se autodescrie ca un Cosmopolitan pentru barbati, ceea ce pentru mine e egal cu heterosexist si misogin. Faptul ca pe askmen.com sfaturile legate de orgasmul femeilor sunt clar scrise de barbati heterosexuali pentru alti barbati asemenea, e un detaliu care se pierde in mod inexplicabil in traducerea mirosind a google translator din Libertatea, unde informatia e prezentata in stil pseudo-stiintific si “obiectiv”. Ok, ok, nu e groundbreaking news ca in presa romaneasca se traduc jdemii de articolase furate din surse care de care mai indoielnice. Dar din cand in cand mai scapa cate o curiozitate, cum ar fi acest articol. Nu ca n-ar fi sexist, dimpotriva. Din el invatam printre altele ca femeile nu-si doresc cu adevarat un orgasm in timpul sexului; chiar daca-si doresc, in cazul in care nu-l au, e numai vina lor pentru ca probabil sufera de low self esteem (sexul insemnand aici barbat+femeie, PIV style).

De ce mi se pare o curiozitate: pentru ca nevoia de a clarifica aceste “false mituri”despre orgasmul feminin reflecta o tendinta existenta in “vest” de a incorpora fragmente din discursul feminist in discursul mainstream, dar in mod depolicizat. Luptele date la nivel simbolic in al doilea val feminist pentru afirmarea unei sexualitati feminine active, independenta de cea masculina sunt integrate intr-un discurs masculinist al carui scop e in continuare sexist, dar sub masca unei societati postfeministe. Deci, ca sa clarific: articolul original, desi heterosexist si misogin, reflecta impactul pe care feminismul l-a avut asupra contextului social in care a fost scris. Traducerea (proasta) a acestui articol in romana si publicarea lui contine aceste referinte culturale interne la adresa feminismului, fara a rezona in vreun fel cu realitatea sociala romaneasca. Aici e buba. Asa ca chiar daca sexismul general al articolului se pliaza foarte bine pe sexismul de la noi, mie personal mi se pare bizar sa gasesc o asemenea mostra de postfeminist backlash intr-un ziar romanesc.

Ma rog.

Ma gandeam, ce-ar fi totusi, daca tot furam articole de pe net pentru educarea sexuala a barbatilor romani, sa gasim ceva site-uri ceva mai bine informate, si cu o agenda mai putin sexista? Hm?

Cu o randunica nu se face primavara

2009-10-07T17:46:00.008+03:00

Dar o adiere calduta tot am simtit citind in Cotidianul un articol in care membrii organizatiei ACCEPT discuta prejudecatile si atitudinile gresite fata de homosexualitate in societatea romaneasca. Cateva din punctele extrem de importante atinse: homosexualitatea nu e o boala, e la fel de "normala"(urasc cuvantul asta!) ca si heterosexualitatea, si nu e "rezultatul" unei alegeri sau al abuzului sexual suferit in copilarie.

La nivel public e foarte important ca acestea sa fie mentionate in mod repetat pentru a de-negativiza imaginea comunitatii LGBT in Romania (o imagine pozitiva e un vis indepartat deocamdata) si a contracara discursul ortodoxist conservator homofob.

Have a gay day! :)

In care ma iau de reprezentarea femeilor in televiziune

2009-10-06T16:32:00.009+03:00

Am vazut recent un documentar despre felul in care sunt reprezentate femeile in televiziunea italiana. Desi analiza propusa de realizatoarea* filmului e modesta, riscand chiar sa ajunga pe un teren alunecos - citate biblice, permanta referinta la existenta unei feminitati “autentice” out there – agenda politica a proiectului de a reexamina si ataca modul simptomatic in care femeile sunt reprezentate in mass media in general, merita toata atentia. Mai ales ca problemele ridicate nu se limiteaza numai la televiziunea italiana - ma refer aici in mod special la televiziunea din Romania. Recunosc ca am fost uimita de asemanarea izbitoare dintre imaginile difuzate “la ei”si “la noi.” Ba chiar ma gandeam ca daca as fi inchis sonorul, ar fi putut foarte bine fi vorba despre orice show romanesc de genul Te pui cu blondele, Pariu ca stiu, sau mult-vizionata Cronica a carcotasilor. Lasand la o parte intrebarile despre genealogia acestui gen de programe in Romania si legaturile dintre presa romaneasca si cea italiana, problemele cele mai stringente se refera la modul in care reprezentarea diferentelor (de gen, de etnicitate, sexualitate etc) opereaza in televiziune. Si cand zic reprezentare anulez deja orice prezumtie ca televiziunea reflecta in mod direct realitatea. Mai mult, vreau sa subliniez rolul major pe care media o are in a construi si solidifica stereotipuri al caror scop e in cele din urma de a intari un status quo care privilegiaza si apara valorile intrupate de barbati albi heterosexuali.

Ma limitez deocamdata numai la reprezentarea stereotipica a femeilor, sau mai bine zis a “femeii”, din moment ce pluralul ar putea duce la concluzia gresita ca exista o multitudine de modalitati de reprezentare in aceste programe. Ce e vizibil chiar cu ochiul liber, fara prea multa teorie, e ca femeia, asa cum apare ea in aceste programe de “divertisment”, e intruparea unei fantezii masculine heterosexiste (si rasiste), o imagine aproape grotesca a unei feminitati pornificate, pasive, lipsita de subiectivitate. E omniprezenta in studiourile de filmare, aproape anonima (o blonda, o bruneta etc), un corp generic de femeie care se conformeaza unei estetici porno devenita mainstream: subtire, cu sani cat mai mari, par cat mai lung, machiaj mistifiant, haine si tocuri deasemenea porno chic; e de obicei hostess, dansatoare, mobilier, obiect al placerii vizuale si al dorintei masculine si de multe ori, al ridicolului, relegata in aceasta pozitie instrumentala de ultimate other din care confirma pasiv demersurile de autoglorificare ale barbatilor din aceste emisiuni.

Desi nu cred in existenta spectatorilor pasivi care absorb indiscriminat orice li se serveste la televizor, sunt sigura ca acest gen de reprezentare a femeilor extrem de reductiv si misogin are efecte negative atat pentru femei cat si pentru barbati. Avem nevoie de reprezentari alternative, subversive in care femeile au voce, subiectivitate, sunt mai mult decat fragmente de corpuri pornificate si fetisizate sub omnipotenta privire masculina (male gaze). Intrebarea e cum. Primul pas e interogarea acestui sistem de reprezentare si refuzul de a-l accepta ca dat, "natural". Trebuie subminat in mod constant prin comentarii lasate pe site-uri, bloguri, in discutii si articole. Deci, la munca! :)

*(realizatoarele? nu inteleg italiana, si site-ul nu are versiunea in limba engleza, asa ca detaliile de productie mi-au scapat)

Masculinitati de campanie

2009-10-03T10:53:00.002+03:00

Mircea Geoana a intrat din plin in campania electorala pentru Presedintie. Mai exact, a inceput cu un interviu amplu unde altundeva decat in Playboy. Probabil cititorii Playboy sunt primele persoane la care se gandeste PSDul in campanie. O excelenta ocazie pentru acest candidat sa isi exprime stereotipurile de gen.

Explicand functia de prim ministru, Mircea Geoana se foloseste de femeia ca obiect pentru a arata "seriozitatea" functiei: "Postul de prim-ministru nu este o femeie sau o masina, ca sa il doresti. Implica o mare responsabilitate si presupune anumite conditii politice." Dorinta de a poseda o femeie (pusa pe aceeasi treapta cu o masina) este frivola, lipsita de responsabilitate si de implicatii politice pentru Dl. Geoana. Dar nu este problematica in sine, comparatia functiei cu un obiect neinsemnat (femeia) este cea care il deranjeaza.

Legat de sotia sa, Mircea Geoana isi marturiseste hipermasculinitatea: “Pe Mihaela am cucerit- o la... înălţime. Mai exact, la Predeal, pe pârtia de schi de la Clăbucet. S-a petrecut în anul 1983. De-abia învăţam să schiez. Eram însă foarte hotărât să reuşesc. Am nimerit în acelaşi telescaun cu Mihaela şi... s-a întâmplat!" Ce ar mai fi un candidat la cea mai inalta functie fara reafirmarea cuceririlor macho la inaltime? Dl.Geoana reintareste argumentul: "În perioada petrecută în SUA, am văzut cât de important este rolul soţiilor pentru un diplomat, pentru o persoană publică." Pentru ca o persoana publica trebuie sa aiba o sotie (si aici nu cred ca se refera si la cupluri de lesbiene intrate in politica), heterosexismul repetat ramane in continuare o arma imbatabila in campania electorala. Totul merge mana in mana cu misoginia de familie (vezi aici ultima campanie de la fundatia doamnei Geoana).

Un ultim citat din Playboy, foarte greu de inteles de altfel, mie mi-a luat ceva timp: "Uşor-uşor, deşi suntem o societate încă misogină, vom depăşi spectrul Elenei Ceauşescu şi al altor Elene, a căror influenţă a fost nefastă.” Cred ca totusi exista o greseala in text: in loc de "desi" trebuia pus altceva ("pentru ca", "datorita faptului ca", "Doamne-ajuta!" etc.). Dar lasand la o parte glumele de sintaxa, Mircea Geoana se refera la Elena Udrea si celelate Elene, sau mai simplu, la femeile din politica, ale caror spectru trebuie depasit. Din nou, femeia politician este raul absolut, are o influenta nefasta, trebuie data la o parte, iar ce alt model o poate inlocui efectiv? Numai un politican barbat, macho in declaratii si care isi face campanie in Playboy poate oferi raspunsul.

Ana Blandiana in Libertatea

2009-10-01T11:38:00.005+03:00

Un articol foarte bun apare azi in Libertatea. Este vorba de o stire legata de Ana Blandiana, in care autoarea articolului contureaza un profil pozitiv al unei femei puternice din Romania, fara obiectivarea obisnuita sau slut shaming:

Scriitoarea Ana Blandiana a primit miercuri cea mai înaltă distincţie civilă din Franţa: medalia Legiunii de Onoare. Ceremonia s-a desfăşurat la ora 18.00 la reşedinţa ambasadorului Franţei în România, Henri Paul.
Statul francez o omagiază astfel pe Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman, după numele de naştere), preşedinta Fundaţiei Academia Civică, care stă la originea Centrului Internaţional de studii asupra comunismului şi a Memorialului victimelor comunismului şi al rezistenţei de la Sighet, notează Mediafax.
Ana Blandiana a scris de-a lungul vieţii 12 volume de versuri, două volume de nuvele fantastice, un roman şi şapte volume de eseuri, toate publicate în limba română începând cu anul 1964. Operele sale au fost traduse în 23 de limbi.
Scriitoarea este laureata mai multor premii literare, naţionale şi internaţionale. Ea a primit Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania în 1969, Premiul pentru poezie al Academiei Române în anul 1970, Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în 1982, Premiul Internaţional "Gottfried von Herder", la Viena, 1982, Premiul Naţional de Poezie, 1997, Premiul "Opera Omnia", 2001 şi Premiul Internaţional "Vilenica" în anul 2002.
Legiunea de onoare, conform originalului în franceză, Legion d'Honneur , este cea mai înaltă distincţie civilă şi militară franceză, instituită în anul 1802 şi acordată neîntrerupt din 1804 până în prezent.

Iata ca se poate scrie si altfel despre femei. Bravo, Sandra Sârbu !

Despre masculinitatea lui Bobby

2009-09-18T13:33:00.011+03:00

Cristina Modreanu scria ieri un articol in Gandul despre Bobby Paunescu si constructia masculinitatii neoliberale in postsocialism (sau cel putin asta am inteles eu din articol). Pentru a-si intari argumentul, Cristina realizeaza un contrast intre masculinitatea lui Bobby si a unui personaj de Arthur Miller dintr-o noua montare bucuresteana. Ceea ce ii diferentiaza pe cei doi ar

fi "că fiii americanilor de ieri aveau ceea ce se cheamă - cu un nume de cod, fiind ceva pe cale de dispariţie la noi - onoare, în timp ce fiii îmbogăţiţilor români postcomunişti sunt copia identică a taţilor lor."

Idealizarea unei masculinitati neoliberale vestice in contrast cu masculinitatea est-europeana "cu pretentii" are doua mari probleme:

1) masculinitatea romaneasca postsocialista este nesanatoasa deoarece este feminizata (are pretentii intelectuale, artistice, este prea legata de modelul patern sub forma de melancolie, tatal ramane obiect al dorintei fiului, fiul nu ajunge tatal simbolic, deci masculinitatea fiului este prejudiciata) si

2) pozitivarea masculinitatii neoliberale americane, mai exact, imaginea barbatiilor cu "onoare" (ceea ce aveam si noi odata, dar iata ca ne-am pierdut-o) produce un mit demn de urmat. De parca nu ar exista nici o legatura simbolica intre acest capitalismul romantat si ceea ce in State se numeste rape culture.

Prezentarea lui Bobby ca feminizat sau prea putin barbat pentru a se rupe de modelul patern are ca scop tocmai sustinerea unei masculinitati neoliberale conservatoare, un model cultural cat se poate de daunator pentru barbatii din Romania. Partea proasta este ca Bobby si cei ca el nu sunt defapt asa de departe de modelul respectiv.

The enemy within. Roma, the media and hate speech

2009-09-12T16:35:00.003+03:00

Acesta e titlul unui articol excelent despre rasism si hate speech anti-roma in media romaneasca (in engleza).

Asa-i in tenis

2009-09-07T21:39:00.015+03:00

Adica: daca esti femeie, marimea sanilor tai va determina scorul. Daca nu ma credeti pe mine, cititi Libertatea online. Pe site-ul lor, ascunsa intr-o categorie cu un nume aparent inocent, “alte sporturi” (o formulare zemoasa, dar pe care o las pe alta data), se afla o stire incendiara: Simona Halep a castigat turneul de tenis de la Maribor. Felicitari, zicem noi sportivei. Pentru Libertatea in schimb, esenta acestei stiri nu e succesul Simonei, ci – pregatiti-va de un soc – dimensiunea sanilor ei.

Cu sânii micşoraţi, Simona Halep a câştigat turneul de la Maribor
(…)

Sânii nu i-au mai dat bătaie de cap româncei, care s-a impus în finală, în faţa tenismenei din Ungaria, Katalin Marosi. Cap de serie numărul unu, unguroaica nu a avut nicio şansă în faţa Simonei care a învins-o cu uşurinţă în două seturi, scor 6-4, 6-2.

În luna iulie, Simona a suferit o intervenţie chirurgicală prin care şi-a micşorat bustul în scopul îmbunătăţirii performanţelor sportive. Se pare că tensimena româncă a făcut o alegere bună, de această dată noii sâni purtându-i noroc.

Remarcam cu interes formularea ambigua care sugereaza, ca acolo unde unii sportivi au succese prin multa munca, vointa, inteligenta si talent, Simona a castigat “cu sanii”. Acestia joaca un rol principal, la bine sau la rau, in succesele, atat ca si in esecurile tenismenei, fiind vinovati de a-i “da bataie de cap” in prealabil, si “purtandu-i noroc” de data aceasta. Calitatile de sportiva si de fiinta umana ale Simonei Halep sunt reduse la aceasta buclucasa pereche de sani a caror fluctuatie de volum are un impact decisiv asupra vietii ei.

Desi apare intr-un tabloid, cu asociatiile obisnuite de vulgaritate si superficialitate, acest articol e simptomatic pentru societatea romaneasca in care femeile sunt reprezentate constant in mod dezumanizant, fetisizat (femeia = o pereche de sani) si patologizat (corpul feminin in continua nevoie de modificare, tratamente, ajustari etc).

De fapt acesta e un motiv indragit si omniprezent in media: femeile care fac cariera cu sanii (sau orice alta parte a anatomiei lor delicate). Sa vedem lucrurile asa cum sunt: soiul asta de reprezentari constituie o strategie foarte eficienta de a jusitifca misoginia deja adanc implantata in mintea (prea) multor conationali si de a refuza unor femei recunoasterea profesionala (dar si umana!). Altfel, a le reprezenta ca indivizi capabili si competenti, ar fi o amenintare la adresa binelor stabilite relatii de putere de care constructia masculinitatii dominante in Romania depinde atat de mult.

Actorii maghiari impotriva homofobiei

2009-09-04T18:15:00.001+03:00

Acest video a fost realizat din initiativa lor. Majoritatea sunt personaje foarte cunoscute in Ungaria, celebritati care apar la TV on a daily basis. Oare in Romania cand va exista o astfel de initiativa? Prea curand nu cred, avand in vedere ultimele reactii publice impotriva Madonnei din partea artistilor romani. Ca sa nu mai vorbim de homofobia si rasismul complet acceptabile si pe fata din mediul teatral romanesc...Dar iata ca se poate, chiar si intr-un mediul nociv ideologic cum este cel maghiar, foarte similar cu cel romanesc de altfel. Oare cine ar putea sa apara intr-un astfel de clip? Am o lista personala, dar nu pot trece mai mult de 2 persoane...sunt prea pesimist?

Azis - Ledena kralitsa

2009-08-30T19:07:00.001+03:00

Huiduieli si urale

2009-08-30T18:39:00.006+03:00

Madonna a fost huiduita la concert in Romania pentru ca a indraznit sa faca apel impotriva discriminarii romilor si homosexualilor. Si nu numai ca a fost huiduita de publicul de la concert (Madonna, gay icon, foarte activa politic hello???), dar presa romaneasca s-a dezlantuit impotriva ei in atacuri veninoase si extrem de defensive. Reactia spontana, viscerala a publicului impotriva mesajului transmis de ea anti-discriminare bazata pe etnie si orientare sexuala (si cred ca lista de “diferente” ar putea fi mai lunga) reflecta in mod tulburator o societate aflata intr-o stare profund PRE-corectitudine politica. Nu ca asta ar fi o stare dezirabila in care nu ar mai exista discriminare, ar fi ridicol sa sustin asa ceva. (Nu vreau sa laud political correctness, pentru ca poate fi problematic, mai ales cand e folosit ca unica strategie de combatere a discriminarii, ceea ce adesea rezulta intr-o aplicare rigida si ipocrita, cu iz de limba de lemn). Ma refer la political correctness ca la acea constiinta ca anumite lucruri nu pot fi spuse, pentru ca ele perpetueaza ura, discriminarea, marginalizarea anumitor grupuri bazate pe diferentele fata de un grup dominant; political correctness ca o intelegere comuna a faptului ca exista rasism, sexism, homofobie, si ca acestea opereaza prin o multitudine de canale, inclusiv limbajul.

Reactia publicului si a presei romanesti mie imi spune foarte ca clar ca in Romania aceasta intelegere comuna lipseste cu desavarsire. Nu numai atat, dar, sustinut de vasta majoritate a articolelor pe aceasta tema e dreptul pe care-l avem sa uram pe cine vrem in tara noastra…Simt cumva ca e inutil sa dau exemple din presa, deoarece toate sunt variatii pe aceeasi tema: 1. Madonna nu poate sa ne dea lectii morale deoarece e o “babette” (Cotidianul) din Vest lipsita de voce si talent (dupa cum declara si Luminita Anghel, so it must be true) ; 2. e pura fictiune ca romii sunt discriminati la noi, daca au probleme, e tot vina lor (sunt infractori, violenti, anti-sociali – tot romanul stie asta, duh).

Pai da, singura forma de discriminare recunoscuta ca atare in Romania e lipsirea de privilegii a cuiva care se afla deja intr-o pozitie avantajoasa. Asa poate afirma zambind un anume Sebastian Vladescu , fost ministru de finante, din sanul calduros al multiplelor privilegii de care se bucura dumnealui ca barbat alb, heterosexual, membru al elitei politice romanesti: “Nu cred că în România există un model sistematic de discriminare, cum nu cred că e vorba de o problemă reală la noi. Personal, am crescut în Chitila, la podul Constanţei, şi nici urmă de discriminare, nici la şcoală, şi nici pe stradă între noi, românii şi copiii de ţigani. Poate ei ne discriminau pe noi, că erau mai mulţi şi ne puteau bate mai uşor”.

Reactia publicului e explicata in numeroase feluri, ba ca Madonna nu are voce, ba ca era caldura + praf si berea era scumpa…dar toate aceste explicatii, unele fatis – dar aproape toate in mod implicit – rasiste, nu fac decat sa rationalizeze si, mai mult, sa (auto)felicite ura impotriva romilor (dar nu numai) existenta fara nici un process de constiinta in Romania. Sper totusi ca macar scandalul provocat sa ridice niste semne de intrebare.

P.S. Citesc acum ca in Sofia Madonna nu a repetat mesajul indraznit in Romania. Unii jurnalisti constata cu mare satisfactie ca “Romanii i-au dat o lectie Madonnei”. Bravo baieti, ramaneti cei mai tari.

Desi intr-o tara in care Azis* (artist openly gay de origine roma care canta pop-folk, un soi de manele) e superstar ma indoiesc ca reactiile ar fi la fel de negative.

* vezi postul de mai sus

o frumuseţe

2009-06-04T14:04:00.003+03:00

Alexandra Dulgheru joacă tenis. Foarte bine. Motiv de mândrie naţională pentru jurnaliştii români. Dar uneori şi laudele au o întorsătură ciudată când vine vorba de femei care fac performanţă. Într-un editorial din Prosport, într-un mod atipic, fără a bălăcări şi înjura, Cristian Tudor Popescu vrea să scrie de bine despre Alexandra.

Dar până la urmă aceste laude conturează o imagine puţin onorantă pentru o femeie extraordinară. Chiar din titlul articolului "O frumuseţe!", putem observa legătura performanţă - feminitate devenită obiect de admirat şi posedat. Pentru că Alexandra Dulgheru nu poate avea subiectivitate, este doar o faţă frumoasă, "ceva dincolo de lovituri, de condiţia fizică sau chiar de trăsăturile chipului". CTP continuă exerciţiul de admiraţie: "Alexandra Dulgheru e o fată cu o faţă extraordinară, cum n-am mai văzut de mult."

Insistând pe trăsăturile fizice ale Alexandrei, CTP face o comparaţie cu un mare bărbat de tenis, pentru că numai aşa putem înţelege valoarea masculinizată a unui sportiv: "Faţa Alexandrei Dulgheru mi-a amintit de marele brazilian Gustavo Kuerten în vârful gloriei sale la Roland Garros. O frumuseţe."

Succesul Alexandrei are şi alte explicaţii: "Cu siguranţă, a ajutat-o şi antrenorul ei, Daniel Dobre, fostul meu partener de dublu pe terenurile din Dămăroaia acum mai bine de 20 de ani, astăzi un specialist de marcă şi neobişnuit de serios pentru România.Deci, tenisul feminin românesc merge." Noroc de bărbaţi serioşi care se ocupă de aceste tinere frumoase.

CTP se foloseşte de acest caz pentru a analiza diferenţele de gen din tenis şi pentru a explica de ce băieţii nu sunt la acelaşi nivel cu fetele. Pentru jurnalist lucrurile sunt clare: "băieţii care vin la tenis în ziua de azi au în primul rând în cap să aibă bani, să se distreze, să umble prin cluburi, să facă sex cu pisi transportate cu maşini de fiţe. Nu ţin nicidecum să taie capetele monstrului, pentru că tenisul e un monstru cu multe capete, pe care trebuie să i le tai unul câte unul, muncind din greu. Fetele, în schimb, sunt mai disciplinate, mai conştiincioase, pot fi ţinute mai uşor în frâu de părinţi şi de antrenori." Cu alte cuvinte, fetele fac ce le spun parinţii sau antrenorii bărbaţi, sunt fete cuminţi şi aşa au rezultate strălucite. Pentru că, nu-i aşa, antrenorul le ţine mai uşor în frâu.

Suprapunerea de frumuseţe feminină şi ascultarea falusului: reţeta către succes în interpetarea masculinistă a lui Cristian Tudor Popescu. Totul într-un context civilizator, pentru că pe lângă toate aceste calităţi, "Alexandra vorbeşte o engleză cât se poate de civilizată, o puteţi asculta pe net".

in apararea Elenei Basescu

2009-05-27T12:01:00.006+03:00

In calea atacului misogin din partea tuturor persoanelor publice din Romania, poate cu exceptia presedintelui, Elena Basescu isi gaseste un sustinator surpriza. Nimeni altul decat campionul misoginismului romanesc, Gigi Becali, sare in sustinerea contracandidatei sale la alegerile europarlamentare. Bine-inteles, aceasta sustinere nu este una banala, ci da dovada de o intorsatura interesanta. Stirea Mediafax este redata in Libertatea fara nici un fel de comentariu. Asta inseamna ca jurnalistii subscriu la analiza de gen a latifundiarului? Pentru ca in primul rand avem parte de o analiza a politicilor de gen europene, acum, in prag de alegeri pentru PE.

Becali isi explica sustinerea: "Eu, spre deosebire de alţii, am o părere bună despre Elena Băsescu. Ştiţi de ce? E o fată drăguţă, o fată frumoasă, care am înţeles că a făcut studiile prin America, o fată care ar apărea frumos în Parlamentul European".

Aprecierea Elenei Basescu merge mai departe: "Mai bine decât alţii să fie ea. Ce credeţi, că alţii sunt mai deştepţi decât Elena Băsescu? Până la urmă nu e puştoaică. Decât să nu facă nimic în Parlamentul European, mai bine să ajungă acolo o fată frumoasă. Oricum nu fac nimic acolo. Nici nu fac nimic, nici frumoşi nu sunt. Măcar să vină Elena Băsescu, care e frumoasă, care mai vrăjeşte pe acolo, mai face ceva pentru România". Destul de ambigua diferenta frumusete/inteligenta dar lucrurile nu raman chiar asa simple pentru ca reporterii pun intrebarea cheie: daca Becali si-ar lasa fiicele sa activeze in politica. De parca Elena Basescu este in politica doar pentru ca a lasat-o tatal. Acum Becali isi exprima adevarata pozitie fata de prezenta femeilor in politica. Sa nu uitam faptul ca aceasta este pozitia publica a unui posibil viitor parlamentar european: "Pe fetele mele nu am să le las niciodată în politică. Părerea mea este că politica este pentru bărbaţi. Nu spun asta din misoginism." Daca asta nu e misoginism, atunci ce poate fi? O parere misogina? O remarca sexista? Un comentariu in afara politicii? Referitor la gender mainstreaming si politicile de gen, Becali vorbeste de ce il doare cel mai mult, adica despre fotbal, pentru ca, nu-i asa, totul se rezuma la football politics: "Până la urmă o să ne oblige să jucăm şi cu trei femei într-o echipă de bărbaţi. Sunt adeptul a ceea ce a lăsat Dumnezeu pe pământ. Adică bărbaţii să se ocupe de treburile bărbăteşti, iar femeile de treburile femeieşti". Destul de clar. Si eu care credeam ca e o greseala in acest articol, cum de a ajuns Becali sa sustina o femeie politician? Atata timp cat limitele sunt specificate, feminitatea poate fi sustinuta si validata de cei mai conservatori politicieni. Feminitatea este folosita pentru a sustine aceeasi logica misogina care exclude femeile. Putem avea femei in politica la nivel european deoarece Parlamentul European nu e o institutie serioasa, importanta si suficient de masculina pentru a-i apara statutul conservator. In timp ce institutia fotbalului este. Acum nu mai imi este foarte clar de ce Becali candideaza pentru europarlamentare.

Dar intrebarile reporterilor ne ajuta si in acest demers. Intrebat care va fi primul lucru pe care-l va face dacă va obţine mandatul de eurodeputat, Becali raspunde: "Primul lucru pe care-l voi face în Parlamentul European este să-mi fac crucea şi să spun Tatăl Nostru. Voi face rugăciunea pentru români, nu pentru mine. Mie mi-a dat destul Dumnezeu". Adica putin discurs ortodoxist, e clar ca asta lipseste la Bruxelles. Si dupa ce Parlamentul European devine o insitutie serioasa cu frica de Dumnezeu putem elimina si femeile.

Mamuti, cai si alte animale…

2009-05-18T16:00:00.005+03:00

Incep sa fac o pasiune pentru pagina de stiinta si tehnica a Cotidianului. Astazi, un articol preluat din New YorkTimes despre cea mai veche statueta nud din lume. Adaptata probabil pentru gusturile cititorilor romani (sau a celor doi autori, nu zic nu) in procesul de traducere, ‘stirea’ devine foarte, foarte sexi/sta...Ca dovada ca orice corp feminin sau orice reprezentare a lui poate fi obiectificat, fragmentat si masurat dupa niste inalte si misogine standarde de frumusete bazate pe greutate, pe marimea sanilor si a feselor.

Introducerea pune deja cartile pe fata: Pe lângă mamuţi, cai şi alte animale, oamenii din paleolitic au reprezentat artistic şi corpuri de femei (…) Din care logica ne forteaza sa deducem ca 1. oamenii din paleolitic erau barbati; si 2. corpurile de femei fac parte din aceeasi categorie ca si mamuti, cai si alte animale. Si ca sa fim siguri ca nu e vorba de o greseala, restul articolului e consecvent si ego-sintonic. Ni se atrage atentia ca statueta înfăţişează o femeie nu tocmai atrăgătoare după standardele moderne, de ca si cum aceste aparent universale standarde de frumusete feminina ar avea vreo relevanta in prezenta descoperire arheologica. Pentru ca nu au.

Intr-un stil nu diferit de o barfa tabloida mustind de ceva venin sexist aflam apoi ca Trunchiul îndesat găzduieşte o pereche de sâni supradimensionaţi, iar în partea posterioară a corpului se remarcă fesele extrem de late. Indemnul de a pofti la slabit parca pluteste in aer…

Ew.

Datoria unui bărbat este să încerce?!?

2009-05-13T17:26:00.004+03:00

Click! publica azi un articol scris de Dana Enache despre Oana Zăvoranu. Tema este hartuirea sexuala in televiziune si acceptarea ei. Un caz foarte problematic, o persoana care lucreaza in televiziune de peste zece ani vorbeste despre hartuire la locul de munca. Pe parcurs, aflam cum vina hartuirii ii apartine Oanei si „formelor voluptoase”, seful care o hartuieste nefiind niciodata blamat in articol. Primul paragraf spune asa: ,„Formele voluptuoase ale Oanei Zăvoranu i-au ispitit pe mulţi dintre şefii vedetei, care au încercat să o oblige să facă sex cu ei.” Singurul statut care pare sa justifice rezistenta Oanei la hartuire este „statutul de femeie măritată” care ar fi trebuit sa opreasca automat orice atac din partea unui sef. Si daca Oana nu ar fi fost maritata era OK? Tot acest articol este generat de un caz iesit in presa tabloida, in care seful i-a smuls tricoul in biroul lui. Oana le-a declarat ziaristilor de la Click!: „Am ieşit în sânii goi, ce era să fac? Omul avea familie acasă, nu vreau să-i dezvălui identitatea şi să-i fac probleme. Nu m-a bătut şi, oricum, datoria unui bărbat este să încerce. Depinde doar de femeie dacă acceptă sau nu”. Pentru ca nu a batut-o si mai are si familie, i s-a iertat atacul violent asupra unei angajate. Cata generozitate! Mai mult decat atat, barbatii au obligatia sa hartuiasca, scapand de orice responsabilitate, in timp ce femeile pot doar sa refuze galant si in nici un caz sa depuna plangeri. Sa nu uitam, este vorba de o televiziune importanta din Romania si de o angajata vedeta. Daca si in acest caz, despre o persoana arhicunoscuta si demonizata constant de media, atacul sexual este ignorat si chiar justificat in articol, ce sa mai vorbim de persoanele care trec prin aceasta situatie in conditii mult mai dificile, riscand sa isi piarda locul de munca si sa fie ele insele acuzate in final? Faptul ca o vedeta de televiziune vorbeste despre un caz personal o face pe jurnalista de la Click! sa incurajeze atitudinea de blazaj in fata unor astfel de situatii. Si pana la urma, Oana accepta hartuirea cu bratele deschise, in concluzie, dragi citititoare, faceti la fel ca ea: „Oana nu s-a gândit să depună plângere la Poliţie, ba chiar ne-a mărturisit că s-a obişnuit cu astfel de situaţii jenante: „Am trecut prin atâtea întâmplări în cei 10 ani de televiziune, încât, dacă ar fi fost să-i dau în judecată pe cei care m-au hărţuit, aş fi avut acum 60 de procese”.

Sper ca asta nu e o noua campanie de presa pe o tema incitanta gen „promvarea hartuirii sexuale la locul de munca”.

Femei tari si reporteri misogini

2009-05-12T19:45:00.009+03:00

Citesc in Cotidianul un interviu cu Simona Maierean, prima femeie din armata romana care zboara cu un avion supersonic. La prima vedere, articolul promite sa fie o gura de aer proaspat in peisajul sufocant al mediei romanesti in care domina imaginile stereotipice ale unei feminitati pornificate si patologizate. In sfarsit, o reprezentare pozitiva a unei femei ce iese din obositele tipare heteronormative, la nivel profesional cel putin, imi zic eu in sinea mea. Insa nici nu mi-am frecat mainile bine de bucurie, ca elanul mi-a si fost retezat: de la inceputul interviului e clar ca reporterul nu poate trece peste faptul ca Simona Maierean e intr-adevar capabila de a-si depasi conditia de femeie, dupa cum se exprima dansul galant la un moment dat, si ca isi poate indeplini indatoririle de pilot in aviatia militara romana. Aceasta mirare se amplifica gradat pe masura ce interviul inainteaza, Ilisoi luptandu-se cu probleme mari in a intelege ca o femeie mai poate face si altceva decat a da viata sau a se ruja. Desi inteleg ca scopul articolului e sa scoata in evidenta faptul ca o femeie kicks ass in armata romana, reporterul nu reuseste decat sa o jigneasca in mod repetat pe Simona Maierean, avand grija sa-si exprime dubiile legate de aptitudinile ei in aproape fiecare intrebare. Dar ca sa n-o mai lungesc, iata cateva fragmente din acest penibil interviu:

Nu e uşor să fii pilot de vânătoare. Mai ales pentru o femeie - şi cred că vi s-a spus mereu asta.

Da, mereu a fost remarcat faptul că sunt femeie. Eu sunt cea care s-a gândit cel mai puţin la lucrul acesta.

Da, i s-a mai spus lucrul asta – probabil de catre alti misogini ca domnul Ilisoi...

Pentru că vorbeaţi mai înainte de viaţa cazonă, cum e pentru o domnişoară în această lume dură?

Mai greu mi-a fost în anul întâi, am resimţit puternic trecerea la viaţa cazonă, dar m-am obişnuit. Eram două fete, eu şi Lavinia Guită. Şi mai erau două fete în anul doi. Eram o minoritate. M-am adaptat repede. Stau în aceeaşi sală cu colegii mei, mănânc la fel, mă îmbrac la fel, sunt cazată ca ei. Şi în Academie făceam sectoare, aveam de întreţinut o alee. Când merg într-un marş, îmi car singură raniţa şi puşca, la fel de grele ca ale colegilor mei bărbaţi. Sunt militar ca toţi militarii.

Ca orice sexist deghizat in gentleman, Ilisoi refuza sa-i acorde Simonei Maierean respectul pe care fara indoiala i l-ar fi aratat unui barbat in aceeasi pozitie. Ea ramane pentru el o domnisoara, o faptura diafana si fragila care are nevoie de protectia unui barbat (poate chiar a lui? hehe)… Desi nu ma indoiesc ca ea e in conditie fizica mult mai buna decat el si in stare sa-l doboare…dar wait a sec, Ilisoi nu se lasa asa usor, si persista:

Dar vă rujaţi.

Da, mă rujez. Viaţa cazonă nu mă face să îmi pierd feminitatea. Aici e cazarmă, nu e loc de cochetărie. Dar după program sunt o femeie ca toate femeile, mă pensez, mă rujez, mă îngrijesc. Locuiesc la căminul de garnizoană. Ies în oraş cu colegii, mergem la film, la masă. Pregătirea îmi ocupă cea mai mare parte a timpului. Dacă prind şi un zbor, nu-mi mai rămâne timp de multe alte lucruri.

Si pentru ca o femeie nu inseamna nimic fara un barbat, urmeaza intrebarea mult-asteptata:

Sunteţi căsătorită?

Cat de previzibil.

Iar chiar cand credeam ca reporterul nu o poate da in bara mai mult de-atat, ce-mi vad ochii.

V-am întrebat toate lucrurile astea ce ţin de viaţa personală pentru a vă ruga acum să îmi spuneţi cum împăcaţi condiţia de femeie, viitoare mamă, cea care daţi viaţă, cu scopul pregătirii dumneavoastră, adică să luaţi viaţa cuiva.

Wha?? Nu inteleg intrebarea. In primul rand, domnule Ilisoi, nu toate femeile sunt viitoare mame, si – oroare! - unele chiar din propria vointa. Reducerea unei persoane la o functie biologica e jignitoare si dezumanizanta. In al doilea rand, din cate stiu eu, si barbatii participa la conceptia unei noi vieti, ceea ce ii face si pe ei datatori de viata intr-o anumita masura. Pariez ca nimanui nu i-ar trece prin cap vreodata sa puna o asemenea intrebare unui barbat, cu atat mai putin unui soldat. Si cum ideea ca femeile sunt prin natura lor blande, pasive si ascultatoare e adanc inradacinata, nu numai in mintea acestui reporter, cele ce nu se potrivesc stereotipului trebuie demonizate si aratate cu un deget moralizator autosatisfacut:

Dar aviaţia militară nu erbicidează, ci bombardează. Să nu ne ascundem după cuvinte.

Aşa e, dar nici nu mă pregătesc ca să ucid. Mă pregătesc pentru un eventual conflict, pentru momentul când ca ţară şi ca naţiune, fiind în pericol, trebuie să poţi să te aperi. Bombele se lansează asupra punctelor strategice, pe o cale ferată, pe un pod…

Şi sub acel pod e un pescar. În vreme de război, oamenii mor. Şi războiul îl fac militarii.

Da… în fine… Eu nu îi văd pe militari ca pe nişte ucigaşi, ca să zic aşa.

Nu ucigaşi. Vă apăraţi ţara, găsiţi dumneavoastră o scuză pentru conştiinţă, se găseşte un argument înalt pentru fiecare apăsare pe tragaci, dar faptul rămâne.

Fara cuvinte.

Articolul se termina pe aceasta nota vag acuzatoare careia Simona Maiereanu ii face fata in mod admirabil (tare tipa!). Intr-un stil nesimtit, ofensiv si, din pacate, larg raspandit, Ilisoiu reuseste sa reproduca si sa promoveze un intreg discurs misogin.

Keep it classy, Ilisoiu!

Ultima curiozitate sportivă: știați că manechinele joacă rugby?

2009-05-11T19:45:00.005+03:00

Nu obișnuiesc să citesc știrile sportive deoarece am obosit să tot văd cum fotbalul continuă să fie preamărit ca "regele sportului" și, prin urmare, să ocupe cea mai mare parte dedicată unor astfel de știri. Din acest motiv astăzi am fost intrigată să găsesc în Evenimentul zilei un articol intitulat "Manechine cu inimă de bărbat", la secțiunea Reportaj (și nu Sport), și nu mică mi-a fost surpriza să constat că era vorba despre rugby feminin, mai precis despre "domnișoare" care "dau balerinii pe crampoane şi, în locul unei partide de shopping la mall, preferă contrele dure, placările şi o grămadă zdravănă în jurul balonului oval". Titlul a făcut mai mult decât previzibil conținutul misogin, plin de epitete care, chipurile, își propun să complimenteze domnișoarele (și nu jucătoarele?) din/de rugby feminin pentru alegerea lor sportivă; din acest tip de atitudine decurgând și caracterul de curiozitate sportivă al acestei știri. La urma urmei, să nu uităm că este vorba despre "manechine cu inimă de bărbat". Mie personal mi se par mai mult decât jignitoare astfel de calificative și complet lipsite de respect față de munca, sacrificiile și motivațiile personale ale acestor jucătoare de rugby. Fiindcă rugby este rugby, nu este un sport doar al bărbaților (chiar dacă este dominat de ei), nu este un sport bărbătesc care conferă atribute masculine atunci când este practicat de către femei.

Și aș mai vrea ca Ionut Fantaziu să înțeleagă că descrieri de tipul: " Subţirele, îmbrăcate elegant, fetele trec repede din balerini în ghetele cu crampoane, în şorturi şi tricouri şi încep conştiincioase antrenamentul.", nu fac decât să întărească și mai mult stereotipurile legate de practicarea acestui sport de către femei, prin sublinierea laturii feminine pasionale și conștiincioase, care are drept consecință reacții de genul: "Astea-s anormale .Probabil au ceva mutatii de gene .Ce femeie normala prefera sa stea cu nasul in **** alteia si sa se izbeasca una de alta de sa li se deslipeasca silicoanele .Mai fac astea copii cand s-or face copiii in borcane ca dupa zguduielile din rugby nu prea mai vad o femeie care sa mai aiba matele lal locul lor .Oricum e mai bine deca sa fure sau sa se prostitueze .Se duce dracului pe zi ce trece gingasia si frumusetea femeilor .O sa ajungem sa consideram femeile de cauciuc mult mai fine decat femeile moderne .Ca daca nu esti gay nu vad cum te-ai culca cu o femeie care seamna cu un barbat la corp ."

Chiar dacă articolul abordează problemele financiare și organizatorice pe care le întâmpină jucătoarele de rugby, îmi pare rău să recunosc că este complet orb/orbit în ceea ce privește stereotipurile de gen și ușurința cu care sunt perpetuate în menținerea unui status quo discriminatoriu pentru femei.

Senzational in Libertatea! Barbati gay care se prostitueaza

2009-05-10T17:22:00.001+03:00

Oana Tonca scrie un articol in Libertatea avand ca titlu "Şi bărbaţii români se prostituează în Italia". Pe queerblog.it apare acest post dupa care jurnalista din Romania face o intreaga analiza. Pornind de la premisa ca prostituatele romance sunt faimoase, este randul barbatilor sa apara in primplan. Bineinteles, fiind vorba de romani, legatura este data de o serie de furturi care au loc intr-o zona obscura, Civita Castellana, un loc de cruiseing. Cum ne scrie Oana Tonca "Deşi e trist, se pare că foarte mulţi dintre cei care lucrează în zonă sunt români. Români şi africani. Aceştia predomină. Clienţii merg şi îi caută pe bărbaţii care se prostituează în tufişuri. Acolo stau ascunşi aşteptându-şi clienţii." Ce e asa trist in toata povestea asta? Ca exista romani gay? Ca romanii lucreaza cot la cot cu africanii si asta este jignitor? Ca se ascund in tufisuri? Nu imi e foarte clar ce vrea sa spuna cu asta.

In scurta analiza, cititorului i se transmite faptul ca desi nu pare un caz atat de grav, deoarece pagubitii sunt gay si probabil sunt, in viziunea jurnalistei, mai putin importanti ca victime, ceea ce e trist, inca odata acest cuvant in cele doua paragrafe ale articolului!, e faptul ca barbatii romani se prostituteaza. Din nou, de vina e criza si faptul ca "cei care munceau cinstit şi-au pierdut locul de muncă". Articolul nu incrimineaza furtul in sine, ci faptul ca exista barbati care se prostitueaza si au devenit gay de ocazie. Al dracului de trist articol!